Autori: Lina Vdovîi, Mircea Opriș, Adrian Mogoș
La numai 170 de kilometri de Uniunea Europeană, se întinde o fâșie de pământ care, de două decenii încoace, ține în șah țări de pe trei continente. Transnistria este o republică separatistă nerecunoscută de nimeni, un nod al fărădelegilor prin care se scurg arme, țigări, alcool în cantități și direcții necunoscute. Nimeni nu știe și nici nu încearcă să afle câte sute de milioane de euro intră și ies anual din Transnistria. Uniunea Europeană și Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa – OSCE investesc zeci de milioane de euro pentru a monitoriza regiunea, însă fără succes.
Cu o suprafață de puțin peste 4.000 de km2 și o populație estimată la aproape jumătate de milion de oameni,Transnistria are un rol economic cheie în regiune și este considerată o ”gaură neagră” a contrabandei. Micul stat separatist, care și-a declarat independența față de Republica Moldova în 1992 și deține toată arhiva KGB-ului sovietic din fosta Republică Sovietică Socialistă Moldovenească, depinde exclusiv de Federația Rusă.
Datoria Transnistriei numai pentru gazul rusesc, în condițiile în care 40% din importurile de gaz ale Moldovei se îndreaptă spre această regiune, era în 2011 de peste 2,8 miliarde de dolari, adică bugetul țării pe zece ani. Rusia pompează aici zeci de milioane de dolari sub formă de ajutoare financiare, făcând astfel ca în fiecare an micul stat separatist să devină tot mai dependent de Moscova, chiar dacă autodeclarata republică deține 13,44% din Moldovagaz. În aceeași companie, acționarul principal este Gazprom, cu 50% din acțiunile sale, plus cele ale Transnistriei pe care le manageriază. Gazprom este cel mai mare producător de gaze naturale din lume și este deținut de statul rus. La Moldovagaz, guvernul dela Chișinău deține doar 35%.
Pe 25 decembrie 2011, populația din stânga Nistrului a ales un alt conducător al unei țări invizibile pe harta lumii, un stat în care un angajat din mediul privat lucrează pentru 14 angajați ai statului și jumătate din buget se cheltuie pe salariile acestora. După 20 de ani de președinție, timp în care a fost copilul de suflet al Rusiei, Igor Smirnov a fost renegat și forțat practic să se pensioneze. În aceste două decenii el și familia lui au reușit să se înfrupte din plin din fondurile rusești acordate Transnistriei.
Oleg Smirnov, unul dintre fiii fostului președinte, a dispărut cu cinci milioane de dolari din ajutorul financiar al Rusiei acordat republicii separatiste, sărăcind și mai mult o țară în care rețele criminale nu și-au încetat activitatea. Afacerile și contrabanda cu țigări aduc profituri uriașe fie parlamentarilor Dumei de la Moscova, fie lui Zaher Iskandarani, un om de afaceri din Timișoara arestat în nenumărate rânduri pentru ilegalități cu tutun, fie unor fonduri de investiții legate de Deutsche Bank.
Noul președinte, Evghenii Șevciuk, nu vine dintr-o lume paralelă. După șase luni de guvernare, aerul din Transnistria este mai rarefiat, dar regiunea secesionistă rămâne în continuare o exclavă a Federației Ruse și un nod al contrabandei.
Continuare Investigații.md
