Votul de neîncredere acordat Guvernului a demonstrat atât cetățenilor Republicii Moldova, cât și europenilor că politicienilor de la Chișinău le sunt pe plac răsturnările de situație, iar prețul pe care trebuie să-l plătească, nu neapărat ei, chiar nu mai are importanță. Deși legea talionului nu mai este în vigoare, în sfera politicului de la Chișinău se merge pe ideea „ochi pentru ochi și dinte pentru dinte” adică, mi-ai luat funcția de prim-vicepreședinte al Parlamentului, te las și eu fără cea de Prim-ministru.
Lăsând într-o parte reglările de conturi dintre ei, m-am întrebat ce înseamnă, demiterea Guvernului Filat pentru un cetățean al Republicii Moldova? În spatele acestuia stau un șir de realizări în ceea ce privește parcursul european al Republicii Moldova: dintre toate statele Parteneriatului Estic, Republica Moldova a avansat cel mai mult, declarase un oficial european, se mai vorbea și despre semnarea la Vilnius a Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană, eveniment care era privit de Traian Băsescu, șeful unui stat membru al Uniunii Europene, drept unul posibil și nu imposibil; în discuție mai era și un regim liberalizat de vize, în spatele acestui guvern stă sprijinul Uniunii Europene care s-a materializat prin vizitele oficialilor europeni, granturile oferite, un sprijin politic european la un nivel pe care Republica Moldova nu l-a înregistrat până acum.
Da, tot în spatele acestui guvern stau miniștri care au dosare penale, miniștri care își permit să facă declarații ce nu pot fi încadrate nici într-un fel în parametrii caracteristici statului de drept; miniștri în care eu, ca și cetățean al Republicii Moldova nu mai cred pentru că nu mai au legitimitate.
Nu-i voi face prohodul acestui guvern din mai multe motive: nu a fost o înmormântare creștină, dimpotrivă, o reglare de conturi în care, nu exclud că un subiect extern a dat lovitura de grație; marea majoritate a celor înmormântați nu au fost creștini, ci miniștri pe umerii cărora atârnă nelegiurile.
Și cum presupun că după această bătălie liderii AIE sunt obosiți, mi-aș permite să le ofer o pauză cu imagini din ziua de 7 aprilie, dar și cu cele care ilustrează realitățile zilelor următoare acesteia; le-aș reaminti că unii au plătit cu propriile lor vieți și destine pentru ca azi Republica Moldova să nu mai joace kazaciok (dans rusesc), ci să se prindă în hora statelor europene. De ce aș mai face și aceasta? Pentru că nu-i mai vreau pe comuniști la putere, pentru că nu mai vreau ca și de această dată Rusia să-și facă mendrele, pentru că nu mai vreau ca Basarabia să se urce iar pe cruce…
