Deși nu este punctul central al intereselor Federației Rusiei, Republica Moldova este parte a perspectivei strategice a acestui stat și a proiectului referitor la „periferiile rusești”. Data fiind această situație, Octavian Milevschi se întreabă cine sunt susținătorii proiectului Uniunii Eurasiatice din Rep. Moldova, dar și ce poate face România pentru statul de peste Prut.
Identitatea civică al unui segment dintre cetățenii Rep. Moldova este rezultatul unor schimbări demografice, sociale și politico-administrative radicale și repetate din ultimii 200 de ani. Acest aspect se reflectă în discursul nostalgic al indivizilor care au afinități față de proiectul Uniunii Eurasiatice.
În general, notează Milevschi, orice proiect care vine dinspre Moscova se adresează unor categorii sociale diferite din Rep. Moldova. Un factor important în ceea ce privește preferința pentru Uniunea Eurasiatică este afiliația etnico-lingvistică sau „civilizatoare”; aici, argumentele referitoare la cultură și identitate prevalează asupra celor economice sau normative care vin dinspre Uniunea Europeană.
Totuși, eurasianiștii din Rep. Moldova nu alcătuiesc o masă omogenă. În afară de minoritățile rusești și ucrainene (în mare parte rusificate), concentrate îndeosebi în ariile urbane, minoritățile găgăuză și bulgără reprezintă un grup țintă.
În plus, aici se mai adaugă stataliștii care au o bază „reziduală” pentru mesajul eurasiatic. Această categorie include și așa-numiții „homo moldovanus”- moldovenii (destul de numeroși, deși în plin proces de îmbătrânire), care au internalizat constructul social „sovietic de origine moldoveană” ca adevăr primordial.
Din punctul de vedere al Moscovei, principalul partid care ar putea promova proiectu eurasianist este Partidul Comuniștilor, condus de Voronin. Un alt lider care ar putea fi de ajutor este Igor Dodon. Expertul nu exclude nici organizațiile pro-moldoveniste, care au legături cu filialele partidelor rusești deschise în Republica Moldova, dar nici Biserica Metropolitană Moldovenească, aflată sub autoritatea Patriarhiei Moscovei.
Cu toate acestea, România ar putea ajuta mult Republica Moldova. În opinia expertului de la New Eastern Europe, România a fost întotdeauna purtătorul unui mesaj special pentru cetățenii pro-europeni și unioniști ai Rep. Moldova. Acest segment este dominat de două partide liberale care de obicei nu pot cumula mai mult de 10-15% din voturi. Aceștia gravitează înspre România indiferent de climatul politic.
România ar trebui, însă, să țină cont de o resursă principală: cetățenii cu drept de vot pro-europeni, dar neunioniști, care sprijină partidul Liberal al primului ministru Iurie Leancă. Acest electorat, dintre care o parte are deja cetățeni română și poate recunoaște caracterul român al identității lor ( de exemplu, limba maternă), este caracterizat de pragmatism și eficiență economică.
Această categorie este dinamică din punct de vedere demografic și profesional și este preocupată de un discurs reformist, în concordanță cu standardele Europene.
În acest context, mesajul unionist atât de mult prețuit în București, nu va putea să se bucure de sprijinul votanților neunioniști care reprezintă cel mai important segment cu drept de vot din Rep. Moldova ( aproximativ 60%), atâta timp cât politicienii din România insistă pe o agendă europeană și bilaterală dominată de identitate, aspecte cultural-istorice sau lingvistice. O schimbare s-ar putea produce prin mutarea accentului de pe politici culturale și educaționale spre politici sociale și economice, cu implicarea agențiilor de dezvoltare competente. România s-ar putea bucura de sprijinul Poloniei sau Suediei, care au experiență în acest domeniu.
Majoritatea „moldovenilor” (aspiranți la identitatea politică și civică) nu-și vor schimba percepțiile pe baza faptului că dețin un pașaport românesc. De aceea, România trebuie să își construiască o retorică mai pragmatică față de Republica Moldova.Succesul este reprezentat nu de numărul cetățenilor Rep. Moldova care se declară români, ci de numărul instituțiilor competente create și de succesul proiectelor economice și de infrastructură.
