Mai bine trimitem Gazprom-ul la naiba, au decis un grup de tineri și s-au pus pe treabă în zi de duminică, adică de odihnă, sfidând cu totul regulile religioase, încercând în același timp să facă disctincție între ”Ce e a lui Dumnezeu să îi dăm lui Dumnezeu, iar lui Kiril să-i dăm ce merită! O lecție de istorie!”
Încă de dimineață creștinii de la Chișinău s-au împărțit în trei tabere:
1. cei care au ajuns la biserica și au ascultat smeriți o cuvântare despre frică și ce înseamnă să fii bun creștin (despre ei citiți aici);
2. cei care au desenat bannere pentru oaspetele rus, în limba lui, ca să înțeleagă și el mesajul (despre a cui provincie este Basarabia, despre a cui provincie nu este Basarabia, cu ce ar trebui și cu ce nu ar trebui să fie amestecată religia, video aici);
3. cei care trebuiau să fie la liturgie, dar erau prea ocupați cu feed-ul de știri despre Patriarhul Kiril și care mai și văd peste tot secte și sectanți, gnostici și păgâni, adică cei ultra-religioși în fața calculatoarelor, dar mereu pregătiți să arate cu degetul înspre cei care încearcă să gândească deosebit de turmă (vedeți aici comentariile, cât mai sunt).
Mai există și a patra categorie, dar ea are mai mult caracter extern. Este vorba despre presa rusă, care neobosită scrie mereu despre problemele plaiului mioritic: aici, aici, aici, aici (totuși a ajuns la picioarele lui Ștefan), aici. Sunt uimită de faptul că REGNUM nu au reușit să publice încă niciun comentariu cu privire la acest subiect. Dar, nu-i nimic! Recuperează ei în timpul nopții.
Cineva (nu mai țin minte cine) spunea plin de evlavie într-un reportaj că până și cerul a plâns că Patriarhul rus Kiril a binecuvântat pământul, pășind pe teritoriul Republicii Moldova.
Așa să fie oare? Cerul a plâns de bucurie? Sau?
