La 11 decembrie 2011 vor fi organizate „alegerile” pentru postul de „șef” al bandei de la Tiraspol. În aceeași lună, pe 4 decembrie sunt programate alegerile legislative pentru Federația Rusă. Și, când plouă la Moscova, umbrelele se deschid la Tiraspol: „prednistrovie” a intrat într-o adevărată febră electorală! Dincolo de spectacolul regizat cu îndemânare de Moscova privind eventuala „debarcare” a lui Smirnov de pe „tronul” „zonei de interes a Rusiei”, cocoțat acolo un timp îndelungat ajungând astăzi la 5 mandate, ne este greu să ne imaginăm această „detronare” a liderului separatist desfășurată în mod „democratic” cu tot cu mega-complexul său comercial „Sheriff”. Sfârșitul este întotdeauna aducător de mari speranțe, dar și…deziluzii. Momentan Smirnov nu și-a construit o pistă de aterizare pentru elicoptere pe clădirea „sovietului suprem” de la Tiraspol…poate că nici nu are nevoie. Or, știm prea bine povestea anilor ʼ90, când Smirnov era compromis prin excesele și excrocheriile săvârșite în deplin stil mafiot și Moscova nu o dată amenința că-și retrage sprijinul…dacă „republicile surori” s-au împăcat în trecut, se vor împăca și de data aceasta. Prietenii știu de ce.
Cui servește acest teatru ieftin? Evident lumii (a se citi comunitatea internațională), care ar trebui să înțeleagă că aceste „alegeri” căzăcești din Transnistria sunt de fapt democratice, unde „opoziția” și „puterea” se confruntă. Dimpotrivă. Indiferent cum ar evolua scenariul dincolo de Nistru, pentru Rep. Moldova avem doar prevestiri sumbre. Atât Kaminski (susținut de „Rusia Unită”), cât și Smirnov (sprijinit de aripa radicală a partidelor din Rusia…și aici este vorba de Jirinovski&Co din formațiunea Democrat-Liberală cu interese în zonă) bat apa-n piuă cu înglobarea micii „republici” în Federația Rusă după modelul „ținuturilor de peste mări”. Ceea ce ne demonstrază faptul că în realitate asistăm la o confruntare electorală între partidele politice din Federația Rusă.
Astfel, s-a (re)activat și coloana a V-a din Chișinău prin vocea interfrontistului rus Valeri Klimenko – politicianul de serviciu al Kremlinului – care vrea nici mai mult, nici mai puțin decât legalizarea așa-numitelor „alegeri” în împărăția auto-proclamatului Smirnov-ot Kamciatka, unde s-ar cere „monitorizarea și analizarea respectarea drepturilor locuitorilor regiunii transnistrene”. Or, noi cunoaștem faptul că această populație nu știe prea bine cum stă cu cetățenia (simplă, dublă, multiplă…), dar voturile vor fi cu siguranță valabile pe 4 decembrie în …Rusia! Deci, locuitori al Republicii Moldova și cetățeni ai „republicii” de la Tiraspol, nistrenii vor vota pentru parlamentul din…Rusia!
Curat murdar! – ar exclama Ghiță Pristanda. După tratative și formate algebrice („5+2”; „1+28”; „1+1”; „1+2” etc.) purtate vreme de doi ani și jumătate între Chișinău și Tiraspol, s-a ajuns, în fine, la o vizită…în muzeul „prednistroviei”. Și ca să ne confirme proverbul: „Cine are prieten nerod, ajunge din pom în glod”, premierul Vlad Filat a aterizat direct în brațele lui Smirnov pentru a stabili „7 puncte de discuții”…și cam atât. Restul aflăm din culise. Problema e că în documentul aprobat nu se spune nimic despre menținerea integrității teritoriale a Rep. Moldova, despre aceea că regiunea separatistă trebuie definită în componența Rep. Moldova, că prezența Armatei a 14-a rusă în zonă este ilegală (în ciuda faptului că acum Rusia a vopsit căștile soldaților în albastru transformndu-i în „pacificatori”) și despre statutul special al școlilor cu predare în limba română din Transnistria.
Analiștii politici consideră că formatul „5+2” nu va duce vreodată la reîntregirea Rep. Moldova. „Nu cred că este posibilă reglementarea conflictului prin dialogul cu Smirnov. Poate doar dacă Filat l-ar fi adus într-un sac la Chișinău”, spunea Oazu Nantoi. L-ar fi adus, spunem noi, dacă premierul ar avea cui să-l ofere în Chișinău. Inter arma silent leges („În timp de război, legile tac” lat.), spunea nemuritorul Cicero, de aceea crimele lui Smirnov au fost prescrise…așa că nu mai are rost să comentez situația penibilă în care se află justiția din Rep. Moldova.
Nici nu știi ce să mai spui: Transnistria s-o lași nu-i bine, s-o menții, iar nu-i bine deoarece a devenit un petroi legat de gâtul Chișinăului în parcursul pe drumul european. Între timp acest petroi a crescut în greutate având astăzi propria „statalitate” imortalizată prin monumentele de granit ale generalilor ruși (poposiți pe la noi în timpul campaniilor militare duse de Rusia țaristă), care l-au lăsat mască pe Filat. Complexul „Eternitate” este un mic copil pe lângă investiția regimului transnistrean în Cetatea de la Tighina, unde „muzeograful” și „istoricul” Smirnov poate etala mușchii „statalității” transnistrene. Care este diferența între Chișinău și Tiraspol?…Nici una din punct de vedere structural: pe ambele maluri ale Nistrului există două guverne, două parlamente, două armate, două miliții și simboluri împrumutate/create peste noapte. Așa că Smirnov ne-a demonstrat că pe viitor Transnistria se poate descurca chiar foarte bine și fără Rep. Moldova. Nu în zadar declara că Transnistria ar fi recunoscută de comunitatea internațională deoarece „Tiraspolul a stabilit legături comerciale cu peste 87 de state”…și toate acestea peste Chișinău. Dând crezare deplină ultimelor recensăminte, componența națională a Transnistriei ar fi următoarea: 40,4% români moldoveni, 28,4% ucraineni și 24,9% ruși. Motiv pentru care fâșia de dincolo de Nistru s-a și (auto)intitulat „republica moldovenească nistreană”. Orașul Bălți, cu o populație majoritar rusă, ar fi mult mai îndreptățit să se constituie (în baza acelorași argumente…nule din punctul de vedere al legislației internaționale) într-o republică rusească – sper că nu dau sugestii!
Lăsând la o parte considerentele de ordin general…imperiul contra-atacă. Încercând să descifrăm câte ceva din încărcatul contencios moldo-nistrean, vom vedea că părțile aflate în litigiu operează cu noțiuni distincte: Rep. Moldova a acordat un statut special localităților din stânga Nistrului (a se citi și autonomie), în vreme ce Tiraspolul își dorește independență deplină față de guvernul de la Chișinău…alt fus orar, poate și alt ecartament etc.
Cu ce s-a ales Filat? Cu buza umflată și traista goală. A mai plătit pe deasupra și biletul de intrate la „muzeul prednistrovia” din banii contribuabilului din Rep. Moldova. Și acum imaginați-vă situația penibilă în care se vor afla oficialii de la Chișinău, responsabili de criza politică prelungită, stând la masa de negocieri de la Vilnius cu cel mai stabil regim din zonă…cel căzăcesc: acesta având un „prezident” proaspăt (re)ales! Ca la noi, la nimeni!
Foto: TRIBUNA
