O sesiune de comunicări ştiințifice dedicată Unirii Principatelor Române a avut loc în Sala Conventus a Palatului Patriarhiei, joi, 19 ianuarie.
Întâlnirea organizată de Academia Română în colaborare cu Patriarhia Română a fost intitulată „Unirea Principatelor Române (1859) – sărbătoare națională” și prezidată de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, transmite Basilica.ro.
Patriarhul Daniel a amintit că întâlnirea se desfășoară într-un loc unde a fost vechea clădire a Mitropoliei Ţării Româneşti în care s-au desfăşurat lucrările Adunării elective de la Bucureşti, din anul 1859, care a ales în ziua de 24 ianuarie pe domnitorul Moldovei Alexandru Ioan Cuza şi domnitor al Ţării Româneşti, înfăptuind astfel Unirea celor două Principate Române.
Fosta clădire în care s-a realizat Unirea Principatelor Române se afla pe vechea colină a Mitropoliei Ţării Româneşti, numită anterior Dealul Podgorenilor, clădire funcțională până în anul 1906, când a fost demolată, iar în locul ei a fost construit Palatul Camerei Deputaților, realizat în trei etape, între anii 1906-1916. În anul 1996, actuala clădire a fost dată în folosință Patriarhiei Române, iar în anul 2010 a fost trecută în proprietatea Patriarhiei.
Prima expunere a aparţinut preşedintelui Academiei Române, acad. Ioan-Aurel Pop.
„Independenţa României de sub Carol I a pregătit-o Alexandru Ioan Cuza, de când era încă Principe. Dubla alegere, ca domn al Principatelor Române, a fost categoric începutul unirii depline şi reale care a putut asigura aplicarea până la 1918 a programului Revoluţiei române de la 1848”.
„A mai fost şi cum am vrut noi, nu numai cum au vrut alţii!”, a subliniat Ioan-Aurel Pop.
Academicianul a mai precizat că „Unirea nu a fost uşoară, dar a fost făcută până la urmă şi a fost făcută de noi”.
„Dacă nu era făcută de noi şi pentru noi, se unea Ţara Românească cu Serbia, le spun eu unora. Întotdeauna în timp şi chiar în timpul regimului comunist au fost oameni care au reuşit să menţină echilibrul în această ţară şi să ia măsuri unice, neluate în alte ţări comuniste”.
Au urmat prelegerile acad. Răzvan Theodorescu, vicepreședintele Academiei Române, care a vorbit despre implicarea lui Mihail Kogălniceanu în marele eveniment istoric de la 1859, şi Răzvan Mihai Clipici, directorul componentei Cultură din cadrul Sectorului cultură, pictură și restaurare al Administrației Patriarhale, care a prezentat un referat cu tema „Copia recentă a tabloului Proclamarea Unirii de Theodor Aman, aşezată în Palatul Patriarhiei”.
În încheierea sesiunii, Patriarhul României le-a mulţumit vorbitorilor pentru contribuţia lor ştiinţifică, ce evidenţiază „nuanţe de înţelegere diferită a Unirii în timpul respectiv, dar şi după aceea”.
„Însă, Biserica are vocaţia de a chema poporul la unitate, la comunicare, comuniune şi conlucrare. De aceea, toate aceste momente binecuvântate de unire ale românilor despărţiţi de străini sunt momente de demnitate românească”.
„Hora Unirii este o cateheză în versuri şi în poezie”, a mai afirmat Patriarhul Daniel.
„Conţinutul acesta al argumentării importanţei unirii se arăta în formă artistică”, a precizat Patriarhul României, cu referire la cei care erau în acea vreme în favoarea Unirii Principatelor Române.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vorbit şi despre urmările majore ale Unirii de la 1859.
„Avem o bază care este Unirea Principatelor Române şi apoi o desăvârşire prin venirea Basarabiei, a Bucovinei şi a Transilvaniei. Din acest punct de vedere, trebuie văzut că această unire din 24 ianuarie 1859 a avut două urmări mari”.
„În 1881, statul România a fost ridicat la rangul de Regat. Cinci ani mai târziu, Patriarhia Ecumenică de Constantinopol a ţinut cont că România este regat şi i-a acordat autocefalia, deşi în 1864, Cuza a scris Patriarhiei Ecumenice în greacă şi în franceză şi corespondenţa este publicată. E foarte interesant că această corespondenţă dintre Cuza şi Patriarhia Ecumenică privind autocefalia Bisericii Ortodoxe Române este păstrată într-o colecţie mare”.
„Unirea de vârf din 1918 a atras după sine ridicarea Bisericii Ortodoxe Române Autocefale la rangul de Patriarhie. După o realizare a unirii naţionale statale, a urmat şi o promovare a demnităţii Bisericii poporului român”.
„De aceea, Biserica a binecuvântat prin Te-Deum toate întrunirile care au avut loc în favoarea Unirii şi de aceea continuă şi astăzi să aducă mulţumire lui Dumnezeu pentru această realizare”.
Unirea Principatelor Române a fost actul fundamental prin care s-au pus bazele statului național unitar român. Evenimentul a fost posibil datorită alegerii lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor în Moldova în data de 5 ianuarie și în Țara Românească în 24 ianuarie 1859.
