Acest interviu a fost acordat de scriitorul Matei Vişniec Agenţiei Informaţionale de Stat MOLDPRES.
MOLDPRES: Cine mai are nevoie de carte în era consumerismului?
Matei Vişniec: Cartea, cultura, lectura sînt esenţiale chiar pentru supravieţuirea rasei umane, în momentul în care imaginea, comerţul, informatica ne spală de zori pe creieri, ne folsesc, ne fură timpul. Deci, revenirea la carte este ca un fel de revenire la rădăcinile noastre, la identitatea noastră, la adevăr.
MOLDPRES: Ne sînt calculatorul şi internetul prieteni sau inamici?
MV: Ca şi sabia, ca şi pumnalul, ca şi lingura, ca şi furculiţa, calculatorul este un instrument. Cu sabia poţi ucide sau îţi poţi face drumul prin junglă. Depinde cum utilizezi instrumentul ăsta. Or, asta este problema astăzi: că acest instrument este pus sub mîna tineretului, a copiilor în general, fără să li şi spună cum trebuie utilizat. Cînd îi dai unui copil în mînă un pumnal, probabil că în următoarele două ore el se va răni cu această armă.
La fel cînd îi pui acest instrument, internetul, în mîinile unui copil, probabil, că în următoarele două săptămîni îşi va face rău. Dacă nu-l controlezi, dacă nu-l ghidezi, dacă nu-l educi. Or, într-o societate în care lumea vrea să vîndă, marile instituţii, marile firme vor să vîndă, să vîndă, să vîndă noi şi noi generaţii de instrumente, care de care mai agresive, mai nuanţate, mai tehnice, mai performante, această verigă a educaţiei, a informaţiei, a pregătirii omului pentru utilizarea instrumentului lipseşte.
MOLDPRES: Mai rămîneţi fidel poeziei?
MV: Sigur că da. Poezia mă urmăreşte în viaţa mea şi în orice scriu eu poezia este prezentă. Eu scriu pentru că iubesc literatura şi iubesc genurile literare. Trec de la unul la altul pentru că sînt toate copiii mei: fie că e proză, că e proză scurtă, că e poezie, că e teatru.
MOLDPRES: Aţi fost prima dată la Chişinău în 1985. Îi sînt perceptibile schimbările?
MV: Da, s-a schimbat. Chişinăul evoluează. Chişinăul nu rămîne pe loc. Există o imagine pe care o simt imediat că s-a îmbunătăţit: există locuri de mare frumuseţe în Chişinău. Este un oraş plăcut. Acum cîţiva ani am fost foarte încîntat să văd un traducător italian care îmi spunea că se duce în vacanţă la Chişinău.
MOLDPRES: Din occident, de la Paris, cum vi se par zvîrcolirile politice, economice şi socaile care au loc în aceste timpuri în Republica Moldova şi România, foste ţări comuniste?
MV: Ele sînt văzute într-un fel cu suspiciune, cu prudenţă. Occidentul sau UE ţin să menţină sub control unele din aceste ţări, pentru că derivele totalitare, autoritare, extremiste sînt posibile. Nu întîmplător, de altfel, cîteva din ţările Europei de Răsărit au fost primite în UE fără s-o fi meritat din punct de vedere economic – pentru a fi atrase mai degrabă pe un teritoriu al educaţiei democratice, al iniţierii în civilizaţia noii ere care este cea a democraţiei.
Din păcate, Occidentul a făcut el însuşi foarte multe erori: adopatea ultra-liberalismului ca dogmă unică în materie de economie a creat un fel de otravă care macină din interior Occidentul şi UE. Pe un continent ca Europa unde n-au mai fost războaie din 1945, cu excepţia conflictului din Balcani, unde de şaizeci şi ceva de ani se acumulează bogăţie, tehnologie, ştiinţa de a face lucrurile bine, nu exista niciun motiv ca astfel de criză să apară.
Această criză este artificială, e ca şi cum acest continent ar fi vrut să aibă nişte muşchi şi mai tari şi ar fi utilizat nişte antibiotice inutile şi acum îi plesnesc arterele. Ceea ce cred eu este că Occidentul trebuie el însuşi să-şi repună în discuţie ipotezele de lucru.
MOLDPRES: După ce România a aderat la NATO şi UE, ce trebuie să-şi stabilească acum elita politică românească pe agendă?
MV: S-a întîmplat că după intrarea României în NATO şi UE, foarte mulţi oameni politici din România au crezut că misiunea lor este încheiată şi că acuma mai au un singur lucru de făcut: să se îmbogăţească cît mai repede, să pună mîna pe putere, să-şi creeze relaţii, să-şi creeze sisteme de influenţă, să-şi creeze clanuri. Deci, idealul social şi scenariul devenirii, scenariul de destin, a fost uşor uitat.
Însă se dovedeşte că democraţia este ca şi atunci cînd deschizi un teatru. După ce ai terminat clădirea, urmează perioada cea mai dificilă: bună ei funcţionare. Ca să creezi un teatru nu e greu, dar după aceea trebuie să-l faci să funcţioneze. Or, exact asta trebuie să facă acum România şi Moldova: să transforme libertatea în civilizaţie.
MOLDPRES: Moldova continuă să oscileze între Occident şi Orient. Există aici multe discuţii cu privire la problema identităţii naţionale. Această politică oscilantă este neapărat un lucru nociv?
MV: Ba nu. Există atîtea popoare sau atîtea comunităţi care au identitate dublă sau triplă. Şi asta nu le împiedică să evolueze, să fie capabile să se înţeleagă cu vecinii, să contruiască o economie sănătoasă, să fie atractive din punct de vedere economic sau cultural.
Nu problema identităţii este urgenţa în Moldova la ora actuală, pentru că fiecare în adîncul lui ştie care îi sînt rădăcinile. Dincolo de polemici, există o identitate pe care o dă un singur semnal credibil care este în interuior: în sufletul omului, în inima sa există o busolă care indică sensul identităţii. Restul este circ mediatic, discuţie inutilă.
MOLDPRES: În acest secol 21, Republica Moldova şi România pe ce cale trebuie să meargă şi unde trebuie să ajungă?
MV: Împreună ele vor merge mai bine şi mai puternic. Ambele fac parte dintr-un spaţiu care este cel al latinităţii, al unei suferinţe istorice, al unei limbi comune, al unei istorii comune, al unor relaţii afective pe care nimeni nu le poate sparge niciodată, în ciuda manipulărilor. Destinul lor este comun în Uniunea Europeană, în recuperarea rădăcinilor lor latine.
În acelaşi timp, aceste ţări pot unerori să dea ele lecţii de democraţie sau de corectitudine, sau de prosperitate Occidentului, pentru că nu trebuie să accepte chiar tot ce li se spune la Bruxelles.
Faptul că sînt sub supraveghere nu înseamnă că trebuie să nu gîndească ele însele, de unde şi necesitatea ca în acest concert european, vocile acestor ţări, marginale geografic, să fie auzite. Iar politicenii care pleacă de aici ca să se expună la Bruxelles sau în alte locuri trebuie să fie nişte oameni de calitate care să-şi facă auzită vocea, să pretindă că reprezintă greutatea geografică, istorică, demografică reală pe care aceste ţări o au.
MOLDPRES: Vă mulţumim!
