De patru ani de la dezmățul din 7 aprilie 2009, ni se prezintă o istorie falsă a evenimentelor de atunci. Polițiștii condamnați sunt în parte niște țapi ispășitori, iar cei care au dirijat măcelul și-au păstrat fotoliile sau au fost avansați în funcții. Mass-media tratează unilateral aceste cazuri și face eroi inclusiv din unii protestatari care au comis acte de vandalism sau furturi, sau și-au schimbat depozițiile peste noapte. Sunt lucruri bine cunoscute în culisele instituțiilor de forță, despre care toți se tem să vorbească deschis. Vom prezenta mai jos doar câteva cazuri, care pun două întrebări foarte importante: cine din guvernarea noastră este interesat să deformeze adevărul despre 7 aprilie? Și de ce?
Un polițist se trezea din somn, ieșea în chiloți din casă și se pornea aiurea. Într-o noapte, colegii l-au găsit pe o câmpie, zgâriat, plin de sânge, zbătându-se între niște spini. Alt polițist, care avea fobie până și față de lucrurile din casa lui, a fugit din țară și nimeni nu mai știe de el. Ambii și-au ieșit din minți la 7 aprilie 2009. Un al treilea polițist a fost bătut de un protestatar între picioare, până a fost castrat. Niciunul din agresori nu a fost identificat.
Nu-s povești, ci istorii reale, despre care presa nu se interesează, deoarece în textele despre 7 aprilie la noi se folosește cu strictețe sintagma: „polițiștii – criminali”.
Călăi inventați
Există și cazuri cunoscute, care denotă că adevărul despre 7 aprilie ne este ascuns. Amintim de Vasile Olaru de la Regimentul „Scut”, trimis în judecată la indicațiile samavolnice ale lui Valeriu Zubco. În timpul protestelor, Olaru a fost preluat cu capul spart de către medicii de la Salvare, după ce a imobilizat un tânăr care agresa un polițist. Ulterior, tânărul a depus două plângeri la procuratură, care au fost respinse din lipsă de probe. A fost pornit și un dosar penal, dar procurorii oricum nu au putut dovedi culpa polițistului. Cu toate acestea, la 26 mai 2010, Zubco a dat indicații subalternilor săi să-l pună pe Olaru sub învinuire și să trimită dosarul în judecată. „N-am mai întâlnit aşa ceva! Dacă dă asemenea indicaţii, procurorul general poate fi învinuit de abuz de putere”, declara pentru TIMPUL expertul în drept penal Gheorghe Ulianovschi.
