Iulian Vişanu este un tănăr arhitect cu o familie frumoasă, care îşi face constant timp pentru a milita pentru reîntregirea României. Istoria personală şi întâmplările tragice prin care au trecut înaintaşii lui reprezintă motivaţia lui principală pentru a ieşi frecvent, uneori însoţit de copii, să strângă semnături în cadrul campaniei ,,Aducem Basarabia acasă”.
Strabunicii din partea mamei lui Iulian erau oameni înstăriţi, din munca lor. Negustori în Basarabia interbelică, mergeau cu zeci de care cu vin în Polonia, pe atunci vecina României. Străbunica purta salbă de aur la gât, semn de avuţie. Străbunicii aveau până şi automobil înainte de război, când puţini oameni îşi permiteau acest lux. Venirea bolşevicilor în 1940 a frânt destinul lor şi al copiilor lor.
Bunicii lui Iulian, tineri la venirea războiului, au trăit în sărăcia lăsată de confiscarea comunistă şi s-au stins prea devreme de griji şi trudă.
Mama lui, istoric, a trebuit să bea cupa amară a unei istorii mincinoase care se preda în şcoli înainte de 1990. După căderea Uniunii Sovietice, însă, Iulian s-a hrănit, în casă, din izvorul adevărului istoric despre Basarabia. În acea vreme urmărea cu mare dor programele româneşti precum TVR.
Tânăr licean, Iulian era cel mai înverşunat, unionist convins, care căuta mereu să-şi mobilizeze colegii pentru cauza naţională românească. Totuşi, după liceu, când mulţi colegi au plecat la studii în Romania, el a trebuit să rămână la Chisinau. ,,Aşa s-a primit“, spune, cu un zâmbet trist, tânărul basarabean. Totuşi, din 1999 a reuşit să se transfere la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism ,,Ion Mincu” şi să îşi încheie cu succes studiile la Bucureşti.
Pentru a împiedica reproducerea episoadelor nefericite ale trecutului, Iulian crede că este necesar să aducem Basarabia acasă, în acest sens fără a cruţa niciun efort. ,,Neagu Djuvara spunea de curând că imperiile se nasc şi mor, eu vreau să continui acest gând cu afirmaţia că există între aceste imperii naţiuni care dăinuie de-a lungul miilor de ani, românitatea este una dintre ele. Problema este că avem o mână ruptă, care e Basarabia, iar organismul românesc nu are şanse să dăinuie, să prospere fără Basarabia“, este de părere Iulian. ,,Religia mea este reîntregirea Ţării“, concluzionează tânărul voluntar basarabean, căruia îi acordăm titlul de ,,voluntar al zilei”.
Mâine poate veni rândul tău! Înscrie-te pe basarabia-acasa.ro.
Sursa: Basarabia-acasa.ro
