Periodic, Moscova se îngrijorează cu privire la istoria românilor. Mai precis, la modul în care istoria românilor este prezentată. Agenţii guvernamentali şi neguvernamentali ai Moscovei se dedau la o seamă de acrobaţii logice pentru a demonstra diverse variante ale unor teze care nu trebuie modificate sub nicio formă, indiferent de regimul de guvernare din imperiul rus. Fiecare dintre aceste teze referitoare la istoria românilor are corespondenţe în istoria ruşilor şi ar fi bine să examinăm împreună aceste corespondenţe.
Una din tezele fundamentale ale trâmbiţaşilor Moscovei este că România nu a existat ca stat înainte de 1881, atunci când a fost proclamat Regatul României de către regele Carol I. Aşa este, nimeni nu neagă acest adevăr istoric. Înainte de 1881, statul românilor (sau când au fost mai multe, statele românilor) au avut alte denumiri: Moldova, Valahia, Principatele Unite etc. Teza are valoare pentru următoarea acrobaţie logică: dacă România nu a existat înainte de 1881, atunci Basarabia nu avea cum să aparţină României. Ar fi interesant de urmărit rezultatul unui raţionament logic asemănător aplicat cu stricteţe în cazul istoriei ruşilor. Până în 1721 nu a existat Rusia, ci Marele Ducat al Moscovei şi mai apoi Ţaratul Moscovei. După 1721 a apărut Imperiul Rus, apoi lumea s-a bucurat de Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste. Dacă extindem raţionamentul de mai sus la toate perioadele istorice şi toate teritoriile intrate sub stăpânirea Moscovei, s-ar putea să ajungem la concluzii interesante. Cum ar fi că teritoriile Hanatului Siberiei sau ale Hanatului de Kazan nu au cum să aparţină Rusiei, pentru că pe vremea aceea nu exista Rusia. De fapt, nu a existat niciodată „Rusia” – au existat state cu orice alte denumiri. Nici în ziua de azi nu există Rusia, există Federaţia Rusă. Cum ar putea Basarabia să fie rusească?
Altă teză fundamentală de la Moscova: România a fost aliată cu Germania nazistă. Aici avem o mică problemă arhivistică: nu există niciun tratat de alianţă între România şi Germania nazistă – nici nu a existat vreodată. Hitler nu avea niciun interes să semneze vreo hârtie cu Ion Antonescu, a preferat să-l joace pe degete cu promisiunea Transilvaniei de Nord. În schimb, avem un adevărat tratat de alianţă între Germania nazistă şi Uniunea Sovietică, în care se prevede şi modul în care urma să fie împărţită prada. Apoi avem şi punerea în practică a acestui tratat – cu invadarea Poloniei de către nazişti şi sovietici şi împărţirea ei conform înţelegerii anterioare. Avem şi protocoale de colaborare ale serviciilor secrete germane şi sovietice, dovezi ale conferinţelor unde stăteau la aceeaşi masă ghestapoviştii şi NKVD-iştii (ce bine trebuie să se fi înţeles…)
Mai există o a treia teză favorită Moscovei: ruşii au eliberat popoarele balcanice de sub jugul turcesc. Doar că România a participat direct la războiul din 1877 – există la Bucureşti telegrama prin care marele duce Nicolae cerea sprijinul imediat al armatei române în campania din Bulgaria unde era cât pe ce să fie înfrânt de turci. Nici nu este de mirare că prin 1945 experţii sovietici căutau cu îndârjire în arhivele de la Bucureşti această telegramă care trebuia să dispară pentru conformitatea tezei de mai sus. Oamenii Moscovei sunt vocali pe temele de istorie a românilor cu raţionamente care dacă sunt aplicate istoriei ruşilor dau rezultate surprinzătoare. Ar trebui mai întâi să îşi verifice tezele cu propria istorie, înainte de a le lansa pe piaţă.
Sursa: Timpul
