Teza expansionismului şi imperialismului românesc nu este nouă, iar mai nou îi este pusă în spinare lui Traian Băsescu, în speranţa că se va atârna de el ca o piatră de moară.
Acuzaţiile acestea sunt proferate din toate părţile, de la est la vest şi chiar din interiorul României. Răspunsul dat de Băsescu, că ar dori cetăţenia Republicii Moldova a stârnit o sumedenie de îngrijorări. Dacă Băsescu vrea să ajungă preşedinte la Chişinău?!?! Pentru cei care au avut răbdare să citească puţin legile Republicii Moldova a fost destul de limpede că va mai trece ceva timp până ce Băsescu va putea să intre în politica de la Chişinău. Însă temerile au rămas şi a reînceput ventilarea tezei expansionismului. Dar să vedem mai întâi despre ce expansionism este vorba.
România a fost prima ţară care a recunoscut independenţa Republicii Moldova, gest care a fost urmat cu consecvenţă în relaţiile internaţionale. În ceea ce priveşte relaţiile dintre state şi guverne, Bucureştiul a respectat şi a susţinut pe cât a putut independenţa Chişinăului. Pe de altă parte, România are o mare problemă de rezolvat în relaţia cu R. Moldova. În ultimul secol, oamenii dintre Prut şi Nistru au fost supuşi unui monstruos proces ingineresc de modificare a identităţii naţionale. Colosul sovietic a mers dincolo de impunerea unui sistem politic şi social – a experimentat modificarea limbii, a mers dincolo de forţa brută a baionetelor şi a pus în mişcare un gigantic arsenal subtil destinat alterării conştiinţei a milioane de oameni. Problema este că dacă acest experiment dintre Prut şi Nistru va fi declarat unul reuşit – şi nu prin declaraţii de tribună, ci printr-o consfinţire a realităţii – atunci el va putea fi repetat în oricare altă regiune a României de azi.