Problematica restabilirii integrităţii teritoriale a Republicii Moldova a revenit pe masa marilor actori regionali ieri, la Kiev, în cadrul întrevederii dintre preşedinţii rus şi ucrainean, Dmitri Medvedev şi Viktor Ianukovici, care au semnat o declaraţie cu privire la reglementarea transnistreană. Principalele măsuri cuprinse în declaraţie menţionează cadrul de desfăşurare a negocierilor ( ,,5+2”), transformarea misiunilor pacificatoare ( în internaţionale), respectarea suveranităţii şi a integrităţii teritoriale a Republicii Moldova prin conferirea unui statut special regiunii transnistrene, care să dezvolte un sistem economic, militar şi juridic unic ( nu comun). Poziţia oficială a guvernării de la Chişinău a fost una salutară şi s-a individualizat prin semnalarea necesităţii retragerii contingentului militar rusesc de pe teritorul Republicii Moldova. Ieşirea publică a celor doi actori geopolitici şi cerinţele ( mai degrabă decât soluţiile) exprimate în act nu prezintă niciun aspect care să nu fi fost tratat în trecut, un exemplu relevant în acest sens fiind formularea obiectivelor misiunii OSCE în februarie 1993, care vizau ,,facilitarea obţinerii unei soluţionări durabile a conflictului în toate aspectele lui (…) bazată pe consolidarea independenţei şi suveranităţii R.Moldova în actualele sale frontiere şi întărirea integrităţii statului concomitent cu nevoia creării unui statut special pentru regiunea transnistreană”. Aceeaşi Mărie. Iar ceea ce Chişinăul se străduieşte să acopere fără să privească este tendinţa evidentă a Ucrainei şi a Rusiei de a plasa pe poziţii egale cele două zone aflate de-o parte şi de alta a Nistrului, amplificând zvonurile pofticioase la o eventuală independenţă a Transnistriei, care însă nu ar garanta concret şi o ”descătuşare” a Republicii Moldova de către vecinii estici.
Dacă ,,de la ruşi vine ploaia”, atunci vremea pare din ce în ce mai închisă, iar partenerii occidentali ar trebui să trateze ferm şi grabnic spectacolul schimbării părului celor două forţe regionale care propun şi dispun după bunul plac. Transnistria se află azi pe agenda publică, dar a cui?
