Conform art 135 (b) din Constituţia Republicii Moldova, Curtea Constituţională „interpretează Constituţia”. Prin decizia de ieri CC s-a folosit de acest drept şi a dat o interpretare controversatului articol 13 al Constituţiei Republicii Moldova. Un articol care genera instabilitate, conflicte, iniţiative bizare, cum ar fi cea de interzicere a limbii române în Autonomia Găgăuză. Curtea Constituţională a făcut dreptate şi a pus capăt dezmăţului ignorant şi speculaţiilor subversive, demersurilor românofobe şi atacurilor antiromâneşti. De acum înainte, chiar dacă nu va fi modificată Constituţia, limba română obţine un statut constituţional. Nimeni nu va mai putea fi acuzat că nu respectă Constituţia, dacă va spune „limba română”. Nimeni nu va putea da afară „limba româna” din manuale şi programe şcolare sau teritorii. Nici măcar başcanul.găgăuz şi Adunarea Populară a găgăuzilor, care îşi bagă nasul unde nu le fierbe oala. Din nesimţire sau fiindcă sunt manipulaţi.
Ne-a mirat reacţia dlui Diacov, care nu se temea până acum să spună că vorbeşte româneşte. Atacul său asupra Curţii Constituţionale este iraţional, decizia bazată pe concluziile lingviştilor nu are cum face rău„statalităţii”. Statul RM devine mai stabil după această decizie, şi are dreptate Marian Lupu, spunând că „este o opțiune care poate ar introduce un calm și ar termina această luptă acerbă” asupra denumirii limbii oficiale. Însă ideea sa cu referendumul este neinspirată. Ar fi un referendum inutil.
Şi nu numai de aceea că e ruşinos să supui votului concluziile ştiinţifice, inclusiv ale ştiinţei lingvistice. Ce vor fi întrebaţi moldovenii: dacă îl cred pe Eminescu, Alecsandri, Creangă, Vieru sau pe Stati, Dodon şi Lupu?