R.C: Toți știm că lumea diplomației este considerată ca fiind „o lume a bărbaților”, care au fost primii dvs. pași în această lume?
Iuliana Gorea Costin: Prima mea misiune diplomatică a fost la Strasbourg, la Consiliul Europei, organizația paneuropeană care deține rolul de pionierat în promovarea egalității de șanse și crearea unui cadru juridic menit să asigure participarea echilibrată a femeilor și bărbaților în procesul decizional politic și public. În 1997 eram doar 5 femei Ambasadori Reprezentanți Permanenți în Consiliul Europei din cele peste 40 de țări membre, care aderase la această organizație cu tradiții în domeniul apărării drepturilor omului.
Atmosferă era una colegială, prietenoasă. A fost o experiență foarte interesantă și complexă, specifică diplomației multilaterale, care suscita la maximum capacitatea de analiză și sinteză, de a convinge și a argumenta pentru a promova în plan extern interesele Republicii Moldova iar în plan intern valorile europene. Reușisem atunci aprobarea unui plan de semnare și ratificare a Convențiilor Europene, ce presupunea o muncă intensă pentru racordarea legislației Republici Moldova la cea europeană, stabilirea unui dialog constant între factorii de decizie la nivel înalt național și european, internaționalizarea diferendului din regiunea de est transnistreană a Republicii Moldova în toată complexitatea sa și includerea acestui subiect pe ordinea de zi a CM al Co E, respingerea propunerilor și apoi desființarea cu sprijinul membrilor CM și a Biroului Permanent al APCE a comisiei-mixte conduse de Evghenii Primacov ce susținea ideea statului – comun(federalizarea de fapt a teritoriului Republicii Moldova) și alte acțiuni importante pentru procesul de democratizare și constituire/consolidare a statului de drept.
R.C: Drumul pe care a trebuit să-l parcurgeți, bănuim că a fost presărat cu multe obstacole. Ce piedici ați avut de înfruntat?
Iu.G.C.: Mă aliniasem încă din 1990 spărgătorilor de ziduri/stereotipuri prin fondarea primului liceu româno-englez Mircea Eliade, în care se studia după un plan individual de învățământ și care devenise în scurt timp un liceu model pentru învățământul din republică.
În 1995 una din cele mai mari greve în apărarea dreptului firesc al românilor din Republica Moldova de a studia limba română și istoria română m-a plasat în rândul liderilor ei, iar liceului Mircea Eliade a devenit nucleul mișcării care se transformase între timp în una populară cu tot mai multe revindecări. Am obținut atunci un moratoriu asupra limbii române și istoriei românilor, iar mai apoi membri ai mișcării au hotărât să înainteze candidatura mea pentru alegerile prezidențiale din 1996. Am acceptat calitatea de candidat independent pentru a folosi tribuna electorală în scopul promovării valorilor naționale și democratice și a contribui la înlăturarea de pe scena politică a guvernării agrariene, ostilă dezideratelor noastre, reprezentată în campanie de candidatul Andrei Sangheli.
R.C: Pentru mulți dintre noi, dumneavoastră sunteți un model: o doamnă care a reușit într-o lume a bărbaților. Cu ce prejudecăți ați avut de luptat și cât de greu a fost să le înlăturați?
Iu.G.C.: Prejudecățile/ mentalitatea învechită sunt cel mi greu de schimbat.
Și totuși, fiecare din noi poate contribui la schimbare nu atât prin critică cât prin înțelegerea cauzelor care duc la perpetuarea fenomenului și promovarea alternativelor. Formatorii de opinii, reprezentanții mass-media au un rol aparte în acest proces, lor le revine evidențierea reperelor morale și propulsarea în administrarea statului a oamenilor competitivi și responsabili.
R.C: Ați avut momente în care ați dorit să renunțați? Care este motivul care vă dă puterea de-a continua?
Iu.G.C.: N-am admis niciodată acest gând. Am crezut întotdeauna în puterea de creștere a scânteii divine din noi.
R.C.: Gurile rele spun că o femeie de carieră nu poate avea niciodată o familie deoarece nu are suficient timp. Cât de adevărată este această afirmație?
Iu.G.C.: Nu lipsa timpului sau cariera sunt impedimente pentru o familie, ci incapacitatea de a gestiona timpul și viața de familie.
O familie în care se manifestă iubire, respect și înțelegere constituie cel mai important punct de sprijin pentru fiecare membru al ei.
Familia e o condiție a naturii umane, fără familie un om nu poate fi integru.
R.C.: Vă considerați o persoană superstițioasă sau aveți anumite tabieturi de la care nu vă deziceți niciodată?
Iu.G.C.: Sunt un om liber și aceasta este o stare de spirit, care nu poate fi condiționată de ceva.
R.C: Fiecare om are un vis. De obicei, acest vis se înfiripă din copilărie și ne urmărește întreaga viață. Odată ajunși la maturitate putem avea forța de a-l duce la îndeplinire sau de a-l lăsa în starea incipientă de vis. Care a fost visul dumneavoastră din copilărie și cât de mult s-a îndeplinit în timp?
Iu.G.C.: M-a urmărit dintotdeauna un vis: o mlaștină care se transforma în lumină….
În copilărie, după ce citisem toate cărțile din bibliotecă, mi s-a mai oferit una, foarte veche, fără coperți, despre lupta dintre bine și rău. Am fost uimită să constat cât de vechi este răul.
Mi-am promis atunci că voi lupta pentru instaurarea binelui, pentru a-i vedea pe oameni fericiți. În timp am înțeles însă că în fapt nu există bine și rău ci experiențe/ lecții de viață, care ne ajută să avansăm pe calea cunoașterii și desăvârșirii.
Depășind dualitatea, am ajuns să iubesc oamenii necondiționat, să-i înțeleg și să-i ajut, respectându-le liberul arbitru.
R.C.: Cum arată o zi din viața dumneavoastră?
Iu.G.C.: Fiecare zi e una deosebită. E un nou și vechi început.
E atât de frumos să trăiești conștient!
R.C.: Considerați că după evenimentele petrecute în anul 1812, Republica Moldova mai poartă denumirea de Basarabia?
Iu.G.C.: Sunt lucruri impregnate în fondul genetic care rămân în memoria colectivă și persistă în timp indiferent de modificarea hotarelor.
R.C.: În ultimele zile, ochii României au fost ațintiți asupra situației politice din Republica Moldova. Cum prea bine știm, țara vecină a început negocierile în vederea aderării la Uniunea Europeană. Considerați că aceasta este soluția salvatoare a Republicii Moldova?
IU.G.C.: Geografic suntem dintotdeauna în Europa/europeni, de aici și firescul dezideratului spre care tinde națiunea română de o parte și alta a Prutului: implementarea sistemul de valori european în toate sferele de activitate umană.
R.C.: Intrarea în Uniunea Europeană a Republicii Moldova înseamnă, implicit, o apropiere de România?
Iu.G.C.: Europa fără hotare, a dublelor și multiplelor cetățenii, a televiziunii fără frontiere, a monedei unice, a circulației capitalului și forței de muncă, a unității prin diversitate/multiculturalismului însemnă nu numai apropierea de România ci și de un nivel de conștiință mult mai avansat.
R.C.: Cum percepeți, dumneavoastră în calitatea de diplomat, atitudinea oficialilor români față de Republica Moldova? Simțiți o oarecare reticență din partea lor sau a populației României?
Iu.G.C.: România a susținut și susține pe toate căile diplomatice demersul de integrare europeană a Republicii Moldova și a oferit constant expertiză sa în domeniu de integrare. În ultimul timp s-a intensificat dialogul dintre România – Republica Moldova la nivel politic, economic, cultural, social. Vizitele bilaterale au devenit mult mai frecvente, iar rezultatele lor sunt vizibile prin proiectele concrete ce prevăd asigurarea securității energetice a Republicii Moldova: construcția gazoductul Iași-Ungheni, prelungirea liniilor de tensiune electrica din și către Republica Moldova, pe mai multe tronsoane pentru contactarea cu sistemul energetic românesc, proiectele în domeniul transportului, construcția podurilor peste Prut(Lipcani-Rădăuți-Prut, Costeşti-Stânca , Sculeni-Sculeni, Leuşeni-Albiţa, Cahul-Oancea, Giurgiuleşti-Galaţi şi trei feroviare: Ungheni-Iași, Stoianovca-Fălciu şi Giurgiuleşti-Galaţi).
Recent, Guvernul României a alocat 20 mln. de euro, din cele 100 ml. de euro nerambursabile, pentru reconstrucția grădinițelor de copii din Republica Moldova și a adoptat o Ordonanță de Urgență în baza căreia autoritățile publice locale din România și Republica Moldova vor putea finanța proiecte comune.
Un rol aparte este acordat în continuare instruirii și educației tinerilor din Republica Moldova( în funcție de solicitanți s-a suplimentat anual numărul de burse, numărul lor variind între 5000-5500 locuri subvenționate de stat cu bursă și fără bursă), desfășurării proiectelor culturale, menite să asigure circuitul valorilor comune: Limba română este Patria mea, De la Podul de flori la Podul de Spirit, expoziții de artă, spectacole, turnee artistice, caravane de carte ș.a.
Sentimentul de fraternitate este resimțit în toate.
R.C.: Considerați că după aderare, în Republica Moldova se va simți o ameliorarea a situației politice, sociale și economice?
Iu.G.C.: Efectele se vor face simțite cu siguranță. Ceea ce trebuie de reținut însă este faptul că Europa spre care tindem este o unitate de valori, un fel de a fi.
Interviu realizat de Roxana Ciurtin
