La 20 februarie a.c., la Chişinău a avut loc Congresul al XIII-lea al Partidului Popular Creştin Democrat. În urma lucrărilor acestuia, la conducerea formaţiunii a fost aleasă o echipă tânără, reprezentantă a organizaţiei de tineret a PPCD ,,Noua Generaţie”. În calitate de lider al ,,Noii Generaţii”, Victor Ciobanu a fost propus şi desemnat preşedinte al Partidului Popular Creştin Democrat. Despre reformarea internă a PPCD, despre proiectele partidului pe termen mediu şi lung, perspectivele asupra alegerilor locale din vară şi impasul politic determinat de imposibilitatatea alegerii preşedintelui am discutat cu cel mai tânăr lider de pe scena politică din Republica Moldova.
Care sunt priorităţile dvs. acum, în calitate de preşedinte al Partidului Popular Creştin Democrat?
La 20 februarie a avut loc Congresul PPCD, la care am ales o echipă nouă de conducere, sunt eu preşedinte şi 15 vicepreşedinţi, la fel, tineri, un secretar general şi doi adjuncţi. Aceasta este doar o mică parte din echipa noastră tânără care s-a format în ultimii 10 ani de zile, aş spune eu, în sânul formaţiunii PPCD, care a beneficiat de training-uri atât peste hotare, cât şi în Republica Moldova, a făcut stagii şi la Parlamentul European şi în şcoli europene şi a preluat, iată, conducerea partidului, în vederea reorganizării şi relansării lui pe arena politică din Republica Moldova, întrucât în ultimii ani de zile nu am avut succes în campaniile electorale pornind din anul 2009 şi nu suntem acum prezenţi în Parlament. Priorităţile noastre ar fi să consolidăm formaţiunea la nivel teritorial, în primul rând, să reorganizăm filialele teritoriale oferind mai multă energie prin delegarea de responsabilităţi unor tineri din echipa noastră, în calitate de preşedinţi ai filialelor teritoriale. Un alt aspect ar fi alegerile locale, la care ne concentrăm la moment, este vorba de identificarea candidaţilor la funcţia de primari şi consilieri locali, inclusiv în municipiul Chişinău, municipiul Bălţi şi toată regiunea, de fapt, toate raioanele Republicii Moldova, în măsura în care vom reuşi. Noi am vrea să promovăm cât mai multe persoane la aceste funcţii, în special tineri, pentru că în Republica Moldova, chiar dacă s-au produs mai multe schimbări, inclusiv la nivelul clasei politice, politicienii au rămas anchilozaţi în schemele vechi, foarte mulţi dintre ei vin din acea perioadă sovietică, având maniere sovietice, birocratice, aşa că este necesar ca această clasă politică să cunoască o schimbare în următorii ani, lucru pe care noi ni-l propunem să-l facem. Avem foarte mulţi colegi în alte partide şi prieteni din generaţia noastră, dar care, din păcate, nu sunt promovaţi în funcţii de conducere în partidele pe care le reprezintă. Noi ne-am bucura ca ei să vină în fruntea partidelor, chiar în ceea ce priveşte unele care se află în Parlament, în opoziţie, ca să întinerim clasa politică din ţara noastră. Avem nevoie de această schimbare pentru că mentalitatea celor care s-au născut după căderea Uniunii Sovietice sau au evitat acea formare din timpul Uniunii Sovietice ar aduce un beneficiu mult mai bun Republicii Moldova în perspectiva integrării europene şi a implementării atât a reformelor politice, instituţionale, economice şi sociale în ţară. Formaţiunea noastră nu este una de moment, iată, avem o campanie electorală, ne propunem să o câştigăm sau să luăm cât mai multe funcţii, dacă-i vorba de campania locală, în administraţia publică locală, dacă-i vorba de parlamentară, în Parlament. Este un proiect care a început acum 23 de ani şi pe care dorim să-l continuăm mulţi, mulţi ani înainte, zeci de ani înainte, aşa cum noi am fost formaţi de liderii Partidului Popular Creştin Democrat din ultimii ani, aşa şi noi urmează să aducem lângă noi, să educăm, să formăm alţi tineri care să continue efortul nostru de construcţie a statului nostru şi de eficientizare a fenomenului politic în ţara noastră.
Nevoia de reformare a partidului a fost unanimă? Vechea conducere a PPCD a fost parteneră în acest proiect?
Într-adevăr, în luna ianuarie am avut mai multe consultări, trei la număr, cu reprezentanţi din mai multe zone teritoriale ale ţării, din filialele noastre raionale şi cu organizaţia de tineret. Lucrurile au fost explicate, s-a înţeles pasul care a urmat să-l facem la Congresul al XIII-lea, care urma să aibă loc o lună mai târziu. Au existat reticenţe din partea unor fondatori ai partidului, care au făcut parte din Mişcarea de eliberare naţională, însă până la urmă au înţeles că acest pas este necesar, că este necesar să facem un rebranding pentru partidul nostru pentru continuarea implementării idealului pe care l-am început în ’89. Mă bucur că acest lucru a fost susţinut în unanimitate de către participanţii şi delegaţii la Congresul PPCD din luna februarie şi că au rămas alături de noi. Acest lucru este cel mai important, nu s-au dat la o parte, sunt alături de noi, experienţa lor contează şi în viitorul nostru în calitate de lideri ai PPCD, ori de câte ori întâlnim anumite greutăţi avem ocazia să ne consultăm cu dumnealor şi să primim sfaturi în funcţie de care să luăm apoi anumite decizii. Este importantă coeziunea între generaţia de fondatori ai PPCD şi generaţia care a fost educată în PPCD şi care a preluat, iată, conducerea formaţiunii politice. Ne bucurăm că putem spune că PPCD este unicul partid din Republica Moldova în care atmosfera de echipă şi liantul între membri PPCD sunt unele de familie, familia creştin-democrată.
Aţi amintit de prietenii pe care îi aveţi în alte partide. Există vreo formaţiune politică de care vă simţiţi mai apropiat la momentul actual?
Nu neapărat. Avem o comunicare bună cu toate partidele politice din ţara noastră. Au fost organizate de către ong-uri din Republica Moldova şcoli de tineri lideri politici şi diferite training-uri, seminarii în care am avut posibilitatea să facem cunoştinţă, să construim prietenii cui tineri din alte partide. Mă refer în special la nivelul organizaţiilor de tineret pentru că acest lucru s-a întâmplat mai des. Nu există animozităţi între noi, există doar relaţii corecte, în perioada electorală de concurenţă electorală şi nicidecum duşmani, iar în perioadele postelectorale de actori comuni în implementarea eficientă a politicii în Republica Moldova.
În ultimii doi ani, Republica Moldova a trecut printr-un maraton electoral. Care sunt strategiile pe care mizează PPCD la alegerile locale din vară? Aţi elaborat un plan care să asigure mobilizarea populaţiei spre a ieşi la vot? Dacă privim în urmă, în sensul acesta avem experienţa alegerilor parlamentare anticipate şi a referendumului. Cum credeţi şi cum v-aţi dori să se desfăşoare alegerile locale?
La referendum noi am participat activ şi am îndemnat populaţia să meargă la urne, dar să voteze împotriva reformei care era propusă, de alegere a preşedintelui Republicii Moldova prin vot direct, de către cetăţeni, întrucât republica parlamentară este eficientă la moment şi trebuie să continue a fi, Republica Moldova ca şi stat parlamentar. Pentru a nu permite instaurarea unei verticale a puterii, aşa cum există în multe alte ţări, chiar din spaţiul postsovietic şi pe de altă parte, reformele pe care noi le-am propus dintotdeauna au fost şi acele reforme constituţionale de diminuare a atribuţiilor preşedintelui Republicii Moldova. În anul 2000 a fost făcută o semi-reformă în acest sens, din păcate, devenind o republică parlamentară, dar competenţele preşedintelui ţării rămânând aceleaşi. Noi am propus ca puterea centrală să revină Guvernului şi primului-ministru, aşa cum este normal într-o republică parlamentară. Iar dacă este să vorbim despre administraţia publică locală, atunci cea mai importantă reformă care trebuie făcută la moment şi noi o promovăm – şi ne-am bucura dacă partidele din arcul guvernamental ar dori să implementeze această reformă înaintea începerii campaniei electorale – este reforma administraţiei publice locale. Din păcate, există şi aici o verticală a puterii, administaţia publică locală şi bugetul colectivităţilor locale este controlat de către bugetul central de stat şi respectiv, conducerea Republicii Moldova sau alianţa de guvernare, care decide cui să dea bani şi cui să nu dea bani. Astfel, ne întâlnim cu o problemă foarte mare, în care primarii şi consilierii migrează de la o formaţiune la alta, în funcţie dacă ea se află sau nu la guvernare. Noi ne-am confruntat cu aceeaşi problemă în ultimii doi ani de zile, de când nu suntem în Parlament, unii dintre primarii care au devenit primari aleşi locali în 2007 din partea PPCD au migrat la alte partide din arcul guvernamental din sincera intenţie de a ajuta comunitatea, colectivitatea, întrucât nu puteau primi bani pentru proiectele pe care urmau să le facă, construcţii, reparaţii de şcoli, de grădiniţe, apeduct, canalizare, dacă nu se aflau într-unul dintre acestea. Adică descentralizarea fiscală este una primordială pentru reforma administraţiei publice locale, oferirea unei mai mari autonomii administraţiei locale. Paradoxul este că, dacă ne amintim bine, în anul 1999 a fost făcută reforma administraţiei publice locale prin alipirea mai multor raioane în judeţ, o altă reformă fiind făcută în anul 2003 de către Partidul Comuniştilor, care avea majoritate în Parlament şi noi ne punem semnul întrebării de ce acele partide care astăzi formează Alianţa pentru Integrare Europeană în ţara noastră se proclamă democratice şi proeuropene nu recurg la reformarea administraţiei publice locale. Să formăm regiuni mai mari decât raioanele care sunt astăzi ineficiente pentru dezvoltarea economică, inclusiv rurală, dar şi in teritoriu, majoritatea activităţilor economice fiind concentrate la Chişinău. Noi ne-am declara mulţumiţi dacă Alianţa pentru Integrare Europeană s-ar coagula în ideea de reformare a administraţiei publice, revenindu-se la fostele judeţe sau poate la nişte regiuni mai mari, să nu fie 11, să fie 7, 5…
Considerăm că la alegerile locale populaţia va fi activă pentru că aici se votează mai mult persoana decât un partid politic, se votează gospodarul din sat, nu formaţiunea politică. Şi aici lucrurile sunt inegale, noi nu putem să concurăm direct cu partidele politice care sunt astăzi în Parlament şi au în spate oligarhi care îi susţin financiar şi puterea noastră financiară, să zicem, ca şi partid extraparlamentar, nu poate fi comparată cu a lor. Dar nu ne decepţionăm, avem curaj, avem iniţiativă, avem energie şi ne vom strădui să promovăm cât mai mulţi candidaţi la funcţia de primari şi aleşi locali. Sperăm că populaţia va fi activă pentru că de-aici rezultă dezvoltarea comunităţilor locale din care ei fac parte… O altă problemă majoră pentru ţara noastră este migraţia peste hotare, avem peste un milion de cetăţeni care lucrează în ţările europene, dar şi în Rusia, aceasta din cauză că localităţile rurale din care ei pleacă nu sunt asigurate cu minimul necesar. Nu în toate localităţile există apeduct, gazificare, nu există drumuri bune, o economie rurală dezvoltată…
Aţi menţionat impasul politic în care se regăseşte Republica Moldova, cauzat de imposibilitatea alegerii preşedintelui. În cât timp credeţi că se va ajunge la o rezolvare a acestei situaţii? A devenit interimatul o obişnuinţă?
Din păcate, partidele politice care au format Alianţa pentru Integrare Europeană nu se gândesc la beneficiul cetăţenilor, ele se gândesc mai mult cum să-şi consolideze mai bine poziţia. S-au băgat foarte mulţi bani în campania electorală din partea lor şi aceşti bani trebuie întorşi, chiar multiplicaţi. Iată de ce implicarea lor în politică este mai mult un fenomen de implicare economică sau de business. Astfel, eu consider că aici este o luptă mai mult oligarhică, o luptă între oligarhii care stau în spatele partidelor politice din Parlament şi cetăţeanul contează mai puţin. Iată de ce este dificil şi să alegem preşedintele. Altfel, un lucru foarte important este că cele trei componente ala AIE – şi Partidul Liberal Democrat, şi Partidul Democrat, şi Partidul Liberal – au negociat funcţiile în procesul de formare a Alianţei şi funcţia de preşedinte al Republicii Moldova, neavând cele două voturi necesare pentru a constitui acele trei cincimi de a vota preşedintele. Iată, aceasta este cea mai mare greşeală a lor, din start ei trebuiau să excludă negocierea funcţiei de preşedinte şi după formarea Guvernului să negocieze cu Partidul Comuniştilor, să discute, să se aşeze la masa de tratative şi să conchidă asupra unei soluţii eficiente pentru ţara noastră. Această greşeală a fost şi din partea Partidului Comuniştilor în anul 2009, în primul tur de scrutin al campaniei electorale, după 5 aprilie, când aceştia nu au negociat, având 60 de mandate în Parlament şi lipsindu-le un vot pentru a alege preşedintele ţării, nu au considerat necesar să negocieze cu partidele de opoziţie şi să găsească un numitor comun pentru a alege preşedintele Republicii Moldova. Iată de ce noi considerăm că ar fi bine să se găsească un candidat neutru, un candidat dinafara partidelor parlamentare, care să fie votat în consens de toate formaţiunile politice, şi de comunişti, şi de democraţi. Această soluţie trebuie identificată cât de urgent posibil, dar din păcate noi putem observa că toate partidele din Parlament doresc alegeri anticipate, mai mult, probabil, Partidul Liberal Democrat, condus de domnul Filat, pentru că acesta consideră că a avut o ascensiune şi va avea mai mulţi deputaţi dacă vor fi alegeri anticipate. Acest lucru ne cam sperie pentru că pleacă investitorii, această instabilitatea provocând o nesiguranţă economică şi investiţională în ţara noastră. Trebuie să punem punct acestor campanii interminabile, să fie asigurată o perioadă de patru ani pentru guvernarea ţării noastre şi pentru ridicarea economiei. Cred că toată lumea îşi doreşte lucrul ăsta.
Practic, dvs. consideraţi că Marian Lupu nu este o soluţie.
Nu este o soluţie, acest lucru l-am spus şi mai înainte, eu cred că este candidatul fatal sau fără 5 minute preşedinte…Cred că această ambiţie nesănătoasă, aş spune eu, este cea mai mare problemă a ţării noastre şi a Alianţei pentru Integrare Europeană. Ei nu trebuiau să negocieze funcţia de preşedinte, în special a lui Marian Lupu ca şi candidat, pentru că dumnealui vine din tabăra comunistă, este fugarul care vine din această tabără şi în sânul Partidului Comuniştilor este considerat ca şi trădător. Este logic că niciun deputat din formaţiunea PCRM nu va vota pentru Marian Lupu. Acest lucru era clar încă de acum doi ani, când dumnealui a candidat pentru prima dată. Necesar ar fi să se indentifice alt candidat, preferabil să nu fie din arcul guvernamental şi nici vreun reprezentant al unui partid parlamentar al Republicii Moldova.
Cum vă explicaţi scorul electoral obţinut de PPCD la ultimele alegeri parlamentare?
Multă lume nu a înţeles pasul de la 4 aprilie 2005, atunci când formaţiunea noastră din Parlament a votat pentru alegerea preşedintelui comunist Vladimir Voronin… Atunci a fost evitată o instabilitate politică, ceea ce se produce, iată, în ultimii doi ani de zile. Chiar dacă acest fenomen a fost o prejudiciere de imagine pentru partidul nostru, au fost patru ani de stabilitate politică, au fost patru ani de creştere economică. Din păcate, nu toate reformele noastre propuse au fost implementate, dar, cel puţin, s-a evitat ca timp de doi ani să existe o asemenea instabilitate precum o avem la moment. Foarte multă lume înţelege că mai bun a fost pasul de la 4 aprilie 2005 decât impasul de după 5 aprilie 2009. Chiar dacă a fost un prejudiciu de imagine asumat de partidul nostru, problema a fost că nu am reuşit şi nu am avut resurse mediatice sau posibilitatea de a accede în sursele mass-media de a explica cetăţeanului de rând de ce a fost făcut acest pas la 4 aprilie şi, din păcate, antipropaganda sau PR-ul negru venit din partea altor formaţiuni politice a fost mult mai mare decât PR-ul pozitiv pe care l-am fi putut promova noi şi acest lucru ne-a jucat festa. Cu toate acestea, în anul 2007 am obţinut rezultate pozitive la alegerile locale, am promovat mulţi primari şi consilieri locali şi raionali. Practic, cei mai tineri aleşi locali au fost din partea formaţiunii noatre şi noi ne bucurăm că au avut succes promovând foarte multe proiecte de hotărâri în administraţia locală, lucru pe care vrem să îl continuăm şi în această campanie electorală. Ceea ce s-a reuşit în perioada guvernării 2005-2009 au fost anumite reforme instituţionale, reforma în Comisia Electorală Centrală, reforma la Curtea de Conturi, în audiovizual şi aşa mai departe. Din păcate, nu a fost realizată reforma în procuratură, reforma în justiţie nu a fost dusă până la capăt… Rămâne o problemă pentru că Procurorul General este numit politic, de către preşedintele Republicii Moldova şi acest lucru îl face să fie dependent, inclusiv în luarea deciziilor de către majoritatea parlamentară. Nici comuniştii nu au vrut să facă această reformă, crezând că ei vor fi mereu la guvernare şi că vor putea să profite din acest motiv şi nici actuala Alianţă pentru Integrare Europeană nu doreşte să o facă pentru că, venind la putere, reprezentanţii ei au constatat că este benefic să controleze această funcţie pentru a putea pune sub presiune agenţii economici din ţara noastră şi să îi controleze în acest sens, având inclusiv beneficii financiare din partea lor.
Din păcate, lumea a învinuit doar partidul nostru de pasul de la 4 aprilie 2005. Nimeni nu îşi aminteşte că şi domnul Vladimir Filat, care se afla în Partidul Democrat la acea vreme, a votat pentru Vladimir Voronin, şi domnul Dumitru Diacov, din actualul Partid Democrat, şi Oleg Serebrian şi mulţi alţi politicieni, în afară de Alianţa Moldova Noastră. Domnul Ghimpu se lăuda că nu a votat pentru Voronin, dar nu se afla în Parlament, aşa că nici nu avea cum să voteze…
Partidul Popular Creştin Democrat ia în considerare posibilitatea unei fuziuni cu un partid mai atractiv din punct de vedere electoral?
Acest lucru este exclus, PPCD este cea mai veche formaţiune democratică din Republica Moldova, având un trecut istoric cu multe realizări. PPCD diferă de celelalte partide prin faptul că aici există continuitate şi generaţia noastră care astăzi a preluat conducerea PPCD-ului este o confirmare în acest sens a continuităţii partidului. Avem ambiţii şi dorim să implementăm valori creştin-democrate în politica Republicii Moldova. Iată de ce vom evita fuzionarea cu alte partide politice. Creştin-democraţii sunt majoritari în Parlamentul European, avem parteneri şi în România prin aderarea comună la Partidul Popular European, principiile creştin-democrate fiind cele mai necesare pentru ţara noastră: binele comun, bunăstarea cetăţeanului, economia socială de piaţă, dreptate şi libertate. Nu ne îmbătăm cu ideea că la următoarele alegeri legislative vom intra în Parlament sau că vom avea un succes remarcabil. Acest lucru se va obţine în timp.
Foto: HotNews.md
