Degeaba a bătut drumul până la Chişinău delegaţia europeană ca să-i înghiontească de la spate pe „proeuropeni” să facă o coaliţie în spiritul Acordului de Asociere semnat de Republica Moldova şi Uniunea Europeană, că Filat şi Lupu par tot mai hotărâţi să urmeze neabătuţi acelaşi plan destabilizator pentru contextul intern şi extern al statului: invitarea cu petale de trandafir a bâzdâganilor comunişti la guvernare, camuflată însă, vai, în acest artificiu de limbaj numit „coaliţie minoritară”.
Marian Lupu, liderul PDM, pare a fi cuiul lui Pepelea din ecuaţie, lupul travestit în oaie „democrată”. Purtătorul unui nemuritor ADN comunistoid pe linie politică, fiu rătăcitor din insectarul lui Vladimir Voronin, la fel ca şi Igor Dodon, Marian Lupu experimentează acum două coşmaruri de variantă. Primul: pierderea din mână a Ministerului Transporturilor în contul lui Mihai Ghimpu, şeful PL, ar însemna scăparea de sub control a bugetului baban acordat acestui minister; în orice calcul guvernamental, un minister al transporturilor reprezintă întotdeauna o uriaşă maşinărie de făcut bani şi, mai ales, o uriaşă maşinărie de sifonat bani. Al doilea coşmar de variantă: numirea unui procuror general european la Chişinău. Odată instalat un procuror european, Comisia Europeană şi Uniunea Europeană ar putea supraveghea la firul ierbii dacă reforma justiţiei, combaterea corupţiei, impunerea unui set de reguli clare în domeniul investiţional şi controlul asupra tranzacţiilor bancare – adică puncte cheie ale parcursului european al Rep. Moldova – sunt sau nu respectate. De ce ar fi ăsta un coşmar pentru Lupu? Pentru că în spatele lui Lupu, mai discret ca oxizii, învârte la betoniera de bani un ditamai oligarhul, Vladimir Plahotniuc, prim-vicepreşedintele PDM. Marian Lupu, este ştiut, visează cât e ziua de lungă să devină preşedintele Rep. Moldova. Şi cum să nu fie comod un asemenea vis când ai în partid un bogătan precum Plahotniuc? Apoi, desigur, să nu-l uităm din schemă pe Vlad Filat, celălalt pol oligarhic de la Chişinău. N-are rost să mai precizez ce instrumente zeieşti sunt corupţia şi nesupravegherea tranzacţiilor bancare pentru căpătuiala oligarhiei, la fel cum nu are rost să mai precizez stadiul de încărunţire la care pot ajunge oligarhii în proximitatea unui proces de reformă în justiţiei. Despre Filat se discută aşa, mai undeground, că ar fi principalul arhitect al privatizărilor sălbatice post-URSS din Rep. Moldova în interes moscovit. Şi pentru că tot am ajuns la Vlad Filat, n-am cum să nu remarc micuţul şmen strategic pe care liderul PLDM pare a-l încerca prin intermediul lui Marian Lupu. În toate aceste dispute dintre PDM şi PL pentru funcţii, Vlad Filat, poate aţi observat, stă undeva într-un plan secund, pe post de somitate înţeleaptă care aşteaptă potolirea imberbilor pentru a-şi putea continua aşa-zisa „igienă europeană”. O păcăleală de doi bani! Să nu credeţi pentru o clipă că Lupu , când spune că nu vrea să cedeze Ministerul Transporturilor, nu vorbeşte şi în interesul lui Vlad Filat. Şi asta pentru că, tehnic şi general vorbind (nu mă refer neapărat la cei doi), Ministerul Transporturilor va merge mereu mână-n mână, în materia tunurilor financiare, cu portofoliul Finanţelor, unde se pot fabrica cele mai sigure stratageme de eludare în acte a ilegalităţilor de proporţii astronomice. Iar Finanţele, după vechiul calcul, ar trebui să ajungă la PLDM. Din acest motiv, o combinaţie cu comuniştii lui Voronin, ajunşi la fundul sacului, deci dispuşi să execute ordine fără prea mari pretenţii, e de preferat pentru PDM şi PLDM decât una cu liberalii.
Bine, pentru Lupu trio-ul PDM-PLDM-PCRM ar însemna şi o întoarcere la elementul-mamă, căci Voronin l-a făcut, vorba aia, „om” în politica de la Chişinău. Dar asta nu înseamnă că Marian Lupu, liderul unui partid rupt din PCRM şi spoit neglijent cu termenul „democrat”, nu are în intenţie şi un plan de căpuşare electorală. Care? Îl explică analistul politic Igor Boţan pentru IPN: „Ar mai fi o chestie, faptul că PDM se va simţi mai confortabil la guvernare cu PCRM. Cred că formaţiunea speră să atragă electoratul care a mai rămas la PCRM deoarece această formaţiune este în declin.”
Ipoteza lui Boţan pare pertinentă.
Memoria este de maximă importanţă. Memoria, din când în când, este recomandabil să fie împrospătată. Aducându-l în disucţie pe Marian Lupu şi ale sale rădăcini comuniste, ar fi păcat, de amorul antropologiei politice, să nu ne oprim puţin şi asupra unui moment „fulminant” din evoluţia publică a acestui personaj. Limba oficială a Rep. Moldova este limba română. N-o spun eu, ci, de pe 5 decembrie 2013, Curtea Constituţională. Mai ţineţi minte când Lupu se bătea cu cărmădina în piept că din punct de vedere ştiinţific el vorbeşte limba română, iar din punct de vedere politic vorbeşte limba moldovenească, pentru ca ulterior să se răzgândească, zicând că vorbeşte doar limba moldovenească? Păi, cum se potrivesc oare asemenea fluctuaţii cu pretenţiile de „europenist” ale lupului?
Zilele acestea, la Chişinău, treburile politice şi geopolotice de oameni mari par a fi ajuns la cheremul unor plozi debili care, total nepăsători, aruncă într-un foc lucruri inflamabile, iar de acele lucruri nu depinde soarta unei partide de pescuit, ci direcţia Rep. Moldova: ori lumea civilizată, ori întoarcerea la băltirea de secol XIX a Rusiei. Altfel spus, intrarea în timp vs. căderea din timp.
Parcă văd sinistru în viitor un selfie karmic şi cu rânjet sovietic în timpul tradiţionalei parade militare din Sankt Petersburg: burta suptă a lui Marian Lupu lângă burta suptă a lui Filat, lângă burta suptă a lui Voronin, lângă burta suptă a lui Dodon, lângă burta suptă a patronului de lanţ trofic, Vladimir Putin.
