Încercarea lui Vladimir Putin de a submina viitorul Ucrainei prin plantarea unui conflict îngheţat face parte dintr-un model mai larg în care Kremlinul foloseşte separatismul nu doar ca un cal troian anti-reformă în statul ocupat, ci şi ca un motor de crimă organizată, notează Foreign Policy într-o analiză. Regiunea transnistreană este un exemplu absolut în acest sens.
Preşedintele rus a făcut din suveranitatea de stat rusă valoare centrală, dar când vine vorba de Republica Moldova, Georgia sau, în prezent, Ucraina, Vladimir Putin utilizează tehnica violării integrităţii teritoriale prin conflicte îngheţate pentru a menţine aceste state într-un vertij al corupţiei şi instabilităţii politice. Astfel, orice tentativă de evadare din fostul aranjament sovietic al sferelor de influenţă ale Rusiei se dovedeşte aproape imposibilă, notează Foreign Policy.
“În loc să se concentreze asupra îmbunătăţirii actului de guvernare, aceste state perturbate trebuie să se ocupe exclusiv de aspectele amorsate emoţional asociate cu un conflictul lor teritorial. Asemenea dispute amestecă pasiuni naţionaliste puternice, aducând la suprafaţă o furie profundă faţă de Rusia, aruncând politicienii locali în dezbateri politice existenţiale. Acest lucru face dificilă guvernarea pentru acei politicieni cu viziuni reformiste. Mai mult, conflictele separatiste servesc ca vehicule patronale ale Kremlinului, alimentând crima organizată şi corupţia, care reprezintă oxigenul sistemului de guvernare al lui Putin. Conflictele acestea oferă oportunităţi pentru transferul de bani şi de putere către Serviciul Federal de Securitate al Rusiei şi armatei sale”, se arată în analiza publicaţiei.
Regiunea transnistreană, Abhazia şi Osetia de Sud, iar acum estul Ucrainei, indică aceeaşi reţetă de politică externă a Rusiei: contopirea gansterilor locali cu forţe paramilitare, sprijinite de către Kremlin, într-o vastă reţea criminală militarizată care are un singur scop – blocarea eforturilor de construire a unei economii legitime, subliniază Foreign Policy.
