Ideea că actualul picaj al leului moldovenesc ar fi produsul exclusiv al prăbuşirii rublei nu este tocmai abordarea corectă a iminenţei crahului economic din Republica Moldova, consideră analistul Natan Garştea. Mai degrabă, cauzele interne par a fi mormântul sistemic al economiei statului.
“Leul cade nu din cauza unor cauze externe, cum încearcă să ne sugereze BNM. Cauzele externe acționau pe parcursul întregului an 2014, și, deși au dus la deprecierea leului, ea era lentă, controlată și putea fi dirijată de către BNM. Astfel, pe data de 22 octombrie 2014 (când totul încă era frumos și pașnic), creșterea dolarului față de începutul anului constituia 11% (o nimica toată, comparativ cu Ucraina și Rusia), iar creșterea cursului euro față de începutul anului era de doar 3%”, explică Garştea într-o analiză pe blogul său.
“Marea afacere” de la Banca de Economii şi Banca Socială constituie, în opinia analistului, scânteia care a aprins fitilul acestui haos monetar, “când din bănci au fost adunate vreo 17 miliarde de lei, cumpărate pe această sumă valută, care a fost scoasă peste hotare (cam un miliard de euro). Această operațiune a constituit un șoc enorm pentru economia noastră”.
“Anterior la noi în economie era o anumită cantitate de lei. Și era, în medie, o anumită cantitate de valută. Valuta permanent intra și ieșea din țară – (intra din exporturi, remitențe, asistența primită de la donatorii străini, iar ieșea, în special, la achitarea importurilor). Fluxul de valută și cantitatea care era în țară mai varia, evident, dar variațiile erau nesemnificative și lente. Și brusc, o parte semnificativă din valuta pe care o aveam a fost scoasă din țară. Deși importurile au rămas cam la același nivel, cantitatea de valută la care pot avea acces importatorii este mult mai mică. Evident, după legea cererii și ofertei, dacă un bun (în cazul nostru, valuta) este puțin, prețul lui (cursul față de leu) crește. Cu aceeași cantitate de lei se încerca să se cumpere un bun care a devenit mult mai rar – valuta, de aceasta prețul în lei a valutei crește. În noua situație, prețul de echilibru al dolarului față de leu nu mai este de 14,5 lei pentru un dolar, ci mult-mult mai mare. Astfel, dacă de nu întreprins nimic, cursul leului va cădea la noul nivel de echilibru (altfel spus, importurile vor deveni așa de scumpe, încât noi vom fi nevoiți să consumăm mult mai puțin din import, ca urmare va începe să se importe mai puțin și va scădea presiunea asupra cursului). Din 22 octombrie și până azi, în mai puțin de patru luni, cursul dolarului a crescut cu 30,3%, cursul euro – cu 16,6%. Acesta încă nu e sfârșitul. Nu voi începe iarăși să spun acum cine era responsabil ca astfel de situații să nu se petreacă niciodată (Banca Națională) și nu voi spune acum cine este principalul responsabil de aceea că totuși am nimerit într-o astfel de situație (Banca Națională)”, notează Natan Garştea.
Metode de echilibru
În situaţia actuală, susţine analistul economic, pentru a restabili echilibrul, Banca Naţională poate mări cantitate de valută în circulaţie pe piaţă sau micşora canitatea de lei, pentru a “diminua presiunea asupra cursului”.
Cum a procedat Banca Naţională? “A intervenit pe piață, vânzând valută din rezervele sale. Oricum, pentru a acoperi o gaură de un miliard de euro, ar fi nevoie de un alt miliard de euro (cum și spunea Drăguțanu la o conferință de presă). Astfel, în câteva săptămâni au fost cheltuite peste un sfert din rezervele valutare ale țării, după aceasta BNM și-a dat seama că asta nu ajută, și s-a oprit”, subliniază analistul.
Potrivit Reuters, Banca Centrală a Republicii Moldova a cheltuit 210 milioane de dolari, aproape 10% din rezervele sale valutare, pentru a apăra leul moldovenesc pe fluxurile monetare, de la începutul acestui an. Suma reprezintă aproape jumătate din cele 420 milioane de dolari pe care Banca le-a cheltuit pentru protejarea leului pe întreaga durată a anului 2014.
O altă metodă de gestionare din partea Băncii Naţionale a fost mărirea ratei de finanţare, care va declanşa automat creşterea dobânzilor la credite şi depozite, “ceea ce va duce la diminuarea volumului creditelor acordate și (teoretic) va face să se adune mai mulți bani la depozite. Astfel, în circulație vor rămâne mai puține lichidități în lei, și se va diminua presiunea de cumpărare a valutei”.
A trei abodare a problemei o reprezintă mărirea rezervelor obligatorii ale băncilor, în două trepte, una în februarie, iar alta va intra în vigoare în martie. “Astfel, băncile vor fi obligate să rețină mai mulți bani în conturile lor, ceea ce iarăși va diminua volumul leilor aflați în circulație și va scădea presiunea asupra cursului”, spune Natan Garştea în analiza lui.
“Măsurile de diminuare a volumului lichidităților de pe piață nu au efect imediat și se vor resimți peste un timp (2-3 luni). Până atunci dezechilibrul se va menține (leul va continua să cadă). Despre aceea cu cât, este greu de apreciat, sunt mulți factori care vor influența aceasta, însă, optimist vorbind, ne așteaptă o criză mai rea ca în 2008, și poate că și mai rea ca în 1998. Despre varianta pesimistă nici nu voi povesti aici. Doar după ce cursul leului se va stabiliza, se va putea relaxa regimul monetar (diminua dobânzile și micșora rezervele băncilor), și doar după aceasta vor apărea condiții pentru ca economia să-și revină”, mai notează analistul.
Criză economică de cinci direcţii majore
Potrivit analistului, iminenta criză economică care va lovi Republica Moldova se va manifesta în cinci direcţii majore. În primul rând, importurile se vor scumpi, fapt care va însemna nu doar “maşini de import şi haine din buticurile de lux”, ci şi “energie electrică şi gaz mai scumpe”, apoi “medicamente mai scumpe”, electrocasnice şi produse alimentare de import la preţuri mari. “Asta înseamnă transmiterea în lanț a scumpirilor prin intermediul materiei prime de import și la producția autohtonă”, afirmă Garştea.
Al doilea simptom imediat al crizei va fi scumpirea tuturor plăţilor legate de cursurile valutare – creditele în valută şi chiriile vor fi primele ţinte.
Al treilea efect: “Ca urmare a măsurilor de sterilizare a masei monetare, în curând va începe să se resimtă insuficiența resurselor bănești, în primul rând pentru companii. Băncile vor da mai puține credite, și creditele vor fi cu mult mai scumpe. Majoritatea contractelor de împrumut presupun modificarea ratei dobânzii dacă se schimbă rata de refinanțare – creditele deja acordate vor deveni mai scumpe. Companiile cu grad mediu și mare de îndatorare vor nimeri într-o situație financiară foarte dificilă, multe vor ajunge în stare de insolvabilitate”.
Urmarea acestor factori – pânda recesiunii, “Blocajele financiare se vor transmite în lanț, până vor ajunge la salariați (disponibilizări, salarii mai mici sau diminuarea puterii de cumpărare a salariilor) și, ca urmare, la diminuarea consumului. Cetățenii vor deveni mult mai precauți în cheltuieli, din cauza așteptărilor sumbre”, explică analistul.
Însă cele mai grele vremuri îi aşteaptă pe importatorii de mărfuri sau servicii, care lucrează deja în pierderi, “dar încă nu şi-au dat seama să-şi schimbe modelul de afaceri”, şi pe comercianţi, mai susţine Natan Garştea.
Câteva avantaje
Există, totuşi, dincolo de aspectele negative, şi unele avantaje, notează analistul. Două avantaje, mai exact. Primul este acela că exportatorii “primesc deja mai mulți lei, dacă exportă peste hotare la același preț în valută. Ținând cont de aceea că creșterile de prețuri pe piața locală întârzie față de creșterea cursului, profitabilitatea lor mai mare va persista un timp”. Al doilea avantaj vizează remitenţele. “Persoanele care primesc remitențe de peste hotare vor avea la dispoziție sume mai mari în lei. Iarăși, peste un timp creșterea prețurilor va ajunge din urmă creșterea cursului și acest efect se va diminua”, explică Garştea.
“Cam asta e situația. Strângeți-vă centurile, revizuiți-vă planurile referitoare la vacanța de vară, și ne vedem, sper că întregi, de partea cealaltă a tunelului”, conchide analistul economic.
