Situaţia gazoductului Iaşi-Ungheni rămâne tulbure în continuare.
Gazoductul ar fi trebuit să intre în funcţiune de la 1 ianuarie, dar ceea ce blochează acum alimentarea cu gaze este tocmai contractul de furnizare de gaze, rămas nesemnat în prezent, ultimul pas birocratic care pare a fi paralizat complet funcţionalitatea acestui proiect de interconectare energetică între România şi Republica Moldova.
Comisia Europeană, finanţatorul proiectului, aşteaptă de aproximativ două luni semnarea contractului de furnizare de gaze. Transportatorul de gaze există şi, la fel, aşteaptă unda verde: întreprinderea de stat Vestmoldtransgaz, care a primit pe 6 ianuarie licență din partea Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică (ANRE) pentru transportul gazelor naturale din România prin gazoductul Iași-Ungheni. Licența a fost acordată pe un termen de 25 de ani, potrivit hotărârii Consiliului de Administrație al ANRE.
Compania Vestmoldtransgaz a fost creată în iunie 2014, în baza unei hotărâri de guvern. Aceasta are scopul de a asigura întreținerea segmentului gazoductului Iași – Chișinău de pe teritoriul Republicii Moldova.
Europarlamentarul român Siegfried Mureşan atrăgea atenţia, la începutul anului, asupra tragerii pe linie moartă a proiectului strategic dintre cele două state, aducând în discuţie un răspuns primit în urma unei interpelări în cadrul Comisiei Europene în noiembrie 2014.
“Sunt îngrijorat de întârzierile de la Gazoductul Iași – Ungheni. În august 2014, prim-miniștrii Iurie Leancă și Victor Ponta au inaugurat cu pompă gazoductul, însă gazul nu curge nici astăzi. Începerea livrărilor a fost amânată deja de două ori, dar nici până acum nu s-au semnat toate contractele care permit livrarea de gaze și nici nu știm când se va întâmpla acest lucru. În aceste condiții, cel mai probabil, vom asista la o a treia amânare”, nota pe Facebook eurodeputatul român.
“Oare câte ierni vor mai trece până când prin Gazoductul Iași – Ungheni, inaugurat cu mare pompă în august 2014 de prim-miniștrii Victor Ponta și Iurie Leancă, va curge gaz românesc către cetățenii din Republica Moldova? (…)Deși Victor Ponta și Iurie Leancă au dat asigurări că din această lună cetățenii din Republica Moldova vor putea folosi gazul românesc, iar Comisia Europeană pare să-i creadă pe cuvânt, nici până astăzi nu s-au semnat toate contractele care ar permite livrarea de gaz și nici nu știm când se va întâmpla acest lucru. Oare acum că s-au terminat campaniile electorale în România și Republica Moldova, îi mai interesează pe Victor Ponta și Iurie Leancă de gazoductul care transportă gaze românești peste Prut?”, mai comenta Siegfried Mureşan.
Siegfried Mureşan a revenit, la începutul acestei luni, cu un alt comentariu pe acest subiect stringent: “Până acum a putut fi invocată scuza că, din moment ce nu există încă un guvern la Chișinău, nu pot fi încheiate contractele de furnizare necesare. Dar acum, că noul executiv este aproape instalat, cred că ar trebui să facă o prioritate zero din îndeplinirea tuturor formalităților pentru ca, în sfârșit, gazul să poată ajunge la cei care au nevoie. Sper doar ca noua coaliție, care ar putea fi sprijinită în Parlament de comuniști, să nu îngroape acest proiect care dă o șansă unică fraților noștri de a scăpa de dependența energetică de Federația Rusă”.
Ape permanent tulburi
Nici noul premier al Republicii Moldova, Chiril Gaburici, nu limpezeşte apele în privinţa gazoductului. Întrebat, într-un interviu oferit Hotnews, cum va proceda cu gazoducutl Ungheni-Chişinău, dacă va bugeta sau nu fondurile pentru realizarea în acest an, Gaburici a dat doar un răspuns heirupist: “Proiectul a fost inițiat în discuțiile cu partea română în anul 2012, în timpul mandatului de premier al domnului Filat, construcția gazoductului fiind lansată și dusă la bun sfârşit în mandatul domnului Leancă. Voi depune tot efortul ca în mandatul meu de premier acest proiect, de importanţă strategică pentru ţara noastră, să devină întru totul operaţional. În contextul situației din regiune, securitatea energetică rămâne una dintre prioritățile de bază ale guvernului Republicii Moldova. Toţi cetăţenii trebuie să aibă siguranța zilei de mâine şi, iată de ce, în cel mai scurt timp, împreună cu colegii mei din guvern, vom demara formalităţile necesare pentru ca acest proiect să fie în întregime unul funcţional. În acest sens, vom miza şi în continuare pe suportul României, Uniunii Europene în general, precum și pe cooperarea cu Banca Europeană pentru Investiţii și Banca Europeană pentru Reconstrucții și Dezvoltare”.
Uniunea Europeană a alocat anul trecut 10 milioane de euro pentru extinderea gazoductului până în Chişinău.
Proiectul de construcţie a conductei de gaz a avut un buget de 26,49 milioane euro, din care 7 milioane euro au reprezentat contribuţia financiară a Uniunii Europene.
Republica Moldova consumă anual 0,9 miliarde metri cubi de gaz, pe care îl importă prin Ucraina, de la concernul rus Gazprom. România consumă anual 14 miliarde metri cubi de gaz, cea mai mare parte (80%) produs local, de companii precum OMV Petrom sau Romgaz. Prin noua conductă, România poate furniza Republicii Moldova jumătate din necesarul de gaze. Conform acordului semnat pe 22 decembrie 2014 cu OMV Petrom Gas, Republica Moldova va importa gaz din România la un preţ de aproximativ 277 de dolari, suma fiind cu 55 de dolari mai mică decît cea stabilită de Gazprom pentru 2015.
Firma americană
Între timp, o veste bună pentru siguranţa energetică a Republicii Moldova ar putea veni de la o firmă care activează în Georgia. În cadrul unei discuţii purtate la think-tank-ul Atlantic Council despre soarta Parteneriatului Estic, din care face parte şi Republica Moldova, politicanul american John M. Hutsman Jr. a vorbit despre faptul că Statele Unite vor lansa în curând un parteneriat cu o companie energetică americană, Frontera Resourses, care operează pe pieţele emergente. Republica Moldova a fost unul dintre subiectele de discuţie vizavi de Frontera Resourses. “Acest parteneriat ne va ajuta să extindem activitatea noastră prin Ucraina de-a lungul estului Europei, în special pentru a include Georgia şi Republica Moldova”, a explicat John M. Huntsman Jr.
Înfiinţată în 1996, Frontera Resourses este o companie internţională de petrol şi gaze, cu un centru de interes axat pe explorarea şi producţia din zona pieţelor emergente. Strategia Frontera este aceea de a căuta oportunităţi în bazinele cunoscute din întreaga lume ca fiind purtătorare de hidrocarburi şi unde contextele geopolitice sau economice au dus la izolarea lor într-o periferie a intereselor sau la un stadiu de subdezvoltare.
“Gazul a ajuns mai politizat decât petrolul”, a constatat recent, la Viena, Eric Rasmussen, directorul diviziei de resurse naturale din Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD).
Constatarea lui Rasmussen a venit în contextul unei conferinţe organizate în capitala Austriei pe tema pieţei europene a gazelor naturale. România a ocupat centrul discuţiilor.
În prezent, România este statul cu cele mai avansate lucrări de explorare în Marea Neagră. În 2012, OMV Petrom şi Exxon Mobil anunţau cu pompă, chemând la “împărţirea bucatelor” operatorii din domeniul gazelor naturale, că în Marea Neagră, în largul coastei româneşti, fusese descoperită o pungă de gaze cu o cantitate de 42 până 84 de miliarde de metri cubi, semn că ruperea din frâiele dependenţei de Gazprom putea veni chiar din interiorul Uniunii Europene şi nu din depărtările astronomice ale regiunii caspice.
Ce face România într-o conjunctură atât de imperială? Se străduieşte să-şi pună la punct o infrastructură performantă de transport al gazelor, pentru ca în 2019-2020, dată la care ar intra în producţie mina de aur din Marea Neagră, să fie capabilă să-şi poată comercializa gazele pe segmentul exporturilor, pentru a acoperi, totodată, şi necesarul de gaze al Republicii Moldova.
La evenimentul de la Viena, Gerhard Roiss, directorului general al grupului austriac OMV, a pledat, potrivit Ziarului Financiar, pentru o o abordare în sectorul gazelor care să respecte în primul rând „interesele regiunii” şi nu pe cele strict naţionale. Roiss, evident, s-a referit voalat la România.
Proiectul Nabucco West, despre care preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, afirma că va fi doar un proiect care “îngroapă oţel în pământ şi atât”, a fost anulat după un deceniu de discuţii. Proiectul White Stream a fost blocat. Proiectul TAP va ocoli Bulgaria, Ungaria şi Austria, state cu cea mai mare dependenţă de gazul rusesc. Aceste trei proiecte, de care s-a ales deocamdată praful şi pulberea, îşi propuseseră să scoată Europa din zona de influenţă energetică a Gazpromului prin gaze aduse din Azerbaidjan ori chiar din Turkmenistan.
La această oră, se discută despre o conductă care să conecteze Slovacia de România şi Bulgaria, însă Eastring, consorţiul care dezvoltă proiectul, nu a bătut încă palma cu un furnizor de gaze naturale.
