Problema cea mai complicată a prelungirii gazoductului Iaşi-Ungheni până la Chişinău o reprezintă aspectul legalităţii, consideră Petrişor Peiu, expert al Fundaţiei Universtare a Mării Negre (FUMN).
“Republica Moldova consumă aproximativ un miliard de metri cubi de gaz anual. Dintre aceștia, jumătate reprezintă consumul aglomerației Chișinău și localitățile din jur. Din acest puct de vedere, este vital ca acest gaz să ajungă până la Chișinău. În al doilea rând, Republica Moldova nu a adoptat tactica pe care a adoptat-o România, de a construi depozite subterane pentru înmagazinarea gazului subteran. Problema cea mai complicată este problema legală, despre cine va opera conducta care va pleca de la Iași până la Chișinău, pentru că operatorul național din Republica Moldova Moldovatransgaz, dacă va opera această conductă, n-am mai face nimic”, a explicat Peiu în cadrul emisiunii “Orizont European” de pe TVR.
Potrivit descrierii situaţionale făcută de către expertul FUMN, Republica Moldova, prin operatorul naţional Moldovatransgaz, pare blocată într-un vertij juridic care o ţine legată de monopolul energetic al Rusiei, din cauza capitalului mixt moldo-rus al companiei. Un detaliu care atârnă greu în această ecuaţie îl reprezintă datoriile istorice ale Moldovatransgaz către Gazexport, o divizie a concernului rus Gazprom. Lucrurile sunt cu atât mai complicate, cu cât Gazprom este şi acţionar principal în cadrul Moldovatransgaz, fapt care deposedează autorităţile de la Chişinău de orice spaţiu de manevră asupra operatorului naţional de gaze, fiind strict la cheremul Kremlinului pe această linie geopolitică.
“Care este problema acestui operator? Moldovatransgaz este purtătorul datoriilor istorice pe care Republica Moldova, aşa cum este ea oficial, incluzând şi Transnistria, le are faţă de Gazexport, o divizie a Gazprom. Firma care s-a creat acum (Vestmoldtransgaz –n.r.), ca să poată să aducă în capitalul social un anumit aport, va trebui să vină după el acel aport şi cu acest pasiv, pasivul fiind această datorie. Noi nu ştim niciodată care va fi regimul juridic al acestei datorii până în momentul în care nu se va întâmpla un conflict legal, acut, între partea Moldovatransgaz şi compania Gazprom, chiar dacă acţionar principal la Moldovatransgaz este tot Gazprom. Ei bine, în acest moment nu ştim cum se va regla balanţa între activ şi pasiv. Deci spun că este o problemă legală”, a subliniat Petrişor Peiu.
Expertul spune că datoria istorică a Moldovatransgaz este de aproximativ 2,8 miliarde de dolari, însă fără calculul la zi al penalităţilor.
“Gazexport vinde către Republica Moldova, pe tot teritoriul, cam 3 miliarde de metri cubi. Anul acesta văd că doar 2 miliarde, dintre care 1 miliard e consumat în teritoriul dintre Prut şi Nistru, deci teritoriul controlat de Republica Moldova, iar un milliard era vândut de regiunea transnistreană nu ştim cui şi un alt miliard era consumat de industria din aşa-zisa entitate transnistreană. Dacă s-ar calcula toate datoriile la zi, ar fi la 5,4 miliarde de dolari”, a precizat Peiu.
Petrişor Peiu afirmă că, la un moment dat, Banca Mondială a angajat o firmă însărcinată cu elaborarea unui audit asupra acestei situaţii încâlcite, iar principala propunere a entităţii bancare era ca “partea română să înfiinţeze această companie de operare, dar care ar fi trebuit să fie autorizată de Republica Moldova tot în baza unor avize pe care le dă Moldovtransgaz”.
“Adică ne învârtim cumva în jurul faptului că autorităţile din Republica Moldova au dat această infrastructură pe mâna unor decidenţi din Est”, a completat expertul FUMN.
Un alt spin al problemei este şi finanţarea prelungirii conductei de la Ungheni spre Chişinău. “Cine finanţează suta aia de milioane, cât costă conducta plus staţia de compresie? Fondurile europene desemnate pentru Republica Moldova în perioada 2014-2017 nu conţin acest proiect”, a subliniat Petrişor Peiu.
Citiţi aici o analiză InfoPrut despre o altă posibilă problemă legată de prelungirea conductei de gaz până în capitala Republicii Moldova – “Bravo, curge gaz prin gazoduct. Dar mai avem o problemă şi nu vizează gazul”.
Pe 4 martie, România a început furnizarea de gaze naturale către Republica Moldova prin gazoductul Iaşi-Ungheni.
Estimările preliminare dintr-un document oficial arată că extinderea gazoductului Iaşi-Ungheni până la Chişinău va costa între 110-150 milioane de euro.
Creşterea costurilor de extindere va depinde de capacitatea conductei.
În document se menţionează că pentru extinderea capacităţii de transport la 1,5 miliarde metri cubi de gaze pe an (171.000 metri cubi/oră) ar fi nevoie de 110 milioane de euro. O creştere a capacităţii la 2,2 miliarde metri cubi pe an (250.000 metri cubi/oră) – cât consumă împreună Republica Moldova şi regiunea transnistreană – ar împinge costurile spre o investiţie de 150 milioane de euro.
Chiar şi în varianta scumpă, prețul pe kilometru va fi mai mic decât pe tronsonul Iași-Ungheni, dar şi lucrările sunt mai simple.
Proiectul de construcţie a conductei de gaz Iaşi-Ungheni a avut un buget de 26,49 milioane euro, din care 7 milioane euro au reprezentat contribuţia financiară a Uniunii Europene.
Gazoductul Iaşi-Ungheni are o lungime de 43 de kilometri. Distanţa de la Ungheni la Chişinău însumează 100 kilometri. Se estimează că gazoductul Ungheni-Chişinău ar putea fi construit în 2-3 ani.
Uniunea Europeană a alocat anul trecut 10 milioane de euro pentru extinderea gazoductului până în Chişinău.
Republica Moldova consumă anual 0,9 miliarde metri cubi de gaz, pe care îl importă prin Ucraina, de la concernul rus Gazprom. România consumă anual 14 miliarde metri cubi de gaz, cea mai mare parte (80%) produs local, de companii precum OMV Petrom sau Romgaz. Prin noua conductă, România poate furniza Republicii Moldova jumătate din necesarul de gaze. Conform acordului semnat pe 22 decembrie 2014 cu OMV Petrom Gas, Republica Moldova va importa gaz din România la un preţ de aproximativ 277 de dolari, suma fiind cu 55 de dolari mai mică decît cea stabilită de Gazprom pentru 2015.
Compania Vestmoldtransgaz a fost creată în iunie 2014, în baza unei hotărâri de guvern. Aceasta are scopul de a asigura întreținerea segmentului gazoductului Iași – Chișinău de pe teritoriul Republicii Moldova.
O posibilă veste pozitivă pentru siguranţa energetică a Republicii Moldova ar putea veni şi de la o firmă care activează în Georgia. În cadrul unei discuţii purtate la think-tank-ul Atlantic Council despre soarta Parteneriatului Estic, din care face parte şi Republica Moldova, politicanul american John M. Hutsman Jr. a vorbit despre faptul că Statele Unite vor lansa în curând un parteneriat cu o companie energetică americană, Frontera Resourses, care operează pe pieţele emergente.
Republica Moldova a fost unul dintre subiectele de discuţie privind Frontera Resourses. “Acest parteneriat ne va ajuta să extindem activitatea noastră prin Ucraina de-a lungul estului Europei, în special pentru a include Georgia şi Republica Moldova”, a explicat John M. Huntsman Jr.
Înfiinţată în 1996, Frontera Resourses este o companie internaţională de petrol şi gaze, cu un centru de interes axat pe explorarea şi producţia din zona pieţelor emergente. Strategia Frontera este aceea de a căuta oportunităţi în bazinele cunoscute din întreaga lume ca fiind purtătorare de hidrocarburi şi unde contextele geopolitice sau economice au dus la izolarea lor într-o periferie a intereselor sau la un stadiu de subdezvoltare.
