La doar o zi distanţă de alegerile pentru funcţia de başcan, Găgăuzia este un nou punct fierbinte de enclavizare rusească după tipar transnistrean.
Irina Vlah, candidatul “independent” doar de amorul ajdectivului “independent”, fostă comunistă evadată strategic din PCRM, este favorita cursei electorale. Moscova a pompat fonduri masive în campania ei electorală, iar o socialiştii lui Igor Dodon, ploconitor fervent la porţile Kremlinului şi beneficiar şi el banilor putinişti, o susţin “informal”. În afară de candidatul PDM, partidul-avatar al PCRM şi spoit cu termenul “democrat”, Nicolae Dudoglu, fostul primar al Comratului, restul candidaţilor la funcţia de başcan sunt nişte mari necunoscuţi. De fapt, ei nici nu contează, sunt “iepuraşi” îngrămădiţi la înaintare pentru a întreţine aparenţa de scrutin democratic şi pentru a redirecţiona apoi voturi în cazul în care va fi nevoie, deşi nu va fi. Cât îl priveşte pe Dudoglu, nici el nu e străin de frâiele Kremlinului, chiar dacă, spre deosebire de Vlah, nu e beneficiarul babilonic al sacilor cu bani electorali veniţi de la Moscova. În noiembrie 2014, o firmă de analiză a riscurilor din Odesa, numită “Da Vinci Consulting”, a publicat un raport din care, dincolo de alte aspecte, îl găsim pe Dudoglu printre suporterii iredentismului neo-ţarist al lui Vladimir Putin, alături de Mihail Formuzal, actualul guvernator al Găgăuziei şi partener de călărie prin flora regiunii al lui Vlad Filat pe vremea prim-ministeriatului liderului PLDM, Yuriy Dimchoglo, un găgăuz ucrainean membru în consiliul regional Odesa, şi Anton Kisse, un etnic bulgar membru al Radei ucrainene.
Victoria Irinei Vlah ar însemna plantarea unui pion puternic al Rusiei în care Kremlinul va investi sume enorme de bani pentru aruncarea Găgăuziei într-o oală fierbinte a propagandei moscovite. Lucru care, evident, va duce la ticăitul de bombă al imimenţei unui nou conflict separatist pe teritoriul Republicii Moldova. Într-un asemenea scenariu, planurile aşa-zis “europene” ale Chişinăului s-ar evapora ca un strănut. Cum ar putea colabora, de pildă, Nicolae Dudoglu la acest plan? Răspunsul e de găsit nu mai departe de comportamentul liderului său de partid, tovarăşul “democrat” din Bălţi Marian Lupu – aprig şmenar politic crescut în insectarul lui Vladimir Voronin, duşman fanatic al reunificării Republicii Moldova cu România şi dispreţuitor de limbă română, nu puţine sunt şi declaraţiile anti-europene ale şefului PDM. Într-o asemenea combinaţie de ingrediente retro-neo-cripto-comuniste (care îl recomandă pe Lupu un fel de Dodon, însă unul afon economic şi fără stări de febră la auzul numelui Ilan Shor), nu e dificil de imaginat cam cum ar putea Dudoglu, cu cheiţa din învârtită în ceafă de către şeful său de partid, să-i fie de folos Irinei Vlah, pe lângă faptul că, din punct de vedere al descendenţei doctrinare, nu-i aşa?, împart aceeaşi limfă politică.
Asaltul propagandistic al Rusiei auspra Găgăuziei s-a înteţit până la proporţia unei “ploi de meteoriţi” în ultimele două luni. Să-i amintim doar pe Alexandr Cetverikov, deputat în Duma de Stat, pe Vladimir Afonskii, membru al partidului „Edinaia Rossia”, şi pe Oleg Paholkov, din partea grupării politice „Spravedlivaia Rosiia”. La începutul acestei luni, cei trei ruşi au zburdat pe valurile propagandei prin Republica Moldova la invitaţia lui Igor Dodon, care le-a şi aranjat chiar să se plimbe nestingheriţi prin Chişinău cu maşina Parlamentului. Şi în timp ce Vlad Filat cerea de la tribuna Parlamentului să fie luate măsuri privind implicarea brutală a Rusiei în alegerile din Găgăuzia, Cetverikov, cel cu ten de îngeraş baroc, clama la Comrat, într-o conferinţă, “partenerul strategic istoric, Federaţia Rusă”. Apoi a urmat recentul atac informaţional concentrat care s-a lăsat în sfârşit cu o mică trezire din apatie a autorităţilor de la Chişinău (riguros gândită, apatia, să nu ne înşelăm) faţă de această regiune. Desigur, dezmorţire cu respiraţia Berlinului, al Bundestagului în ceafă. Echipa RTR, desemnată de ruși pentru reflectarea alegerilor din Găgăuzia, nu a fost lăsată miercuri să intre în Republica Moldova. Însă cea mai sonoră interdicţie este de departe cea la adresa lui Dmitri Kiselev, directorul general al agenţiei Rossiya Segodnya, şeful propagandei de la Kremlin, şi a prezentatorului rus de televiziune Andrei Kondaşov. Prin Kiselev şi Kondaşov, Moscova se pregătea să dea lovitura de graţie în rândul populaţiei din Găgăuzia – veritabila orgie propagandistică din documentarul “Crimeea. Calea spre Patrie” în care președintele rus, Vladimir Putin, a oferit autorilor două interviuri unde dezvăluie fără perdea detalii ale raptului teritorial comis împotriva Ucrainei, admiţând că a coordonat personal operațiunea de „salvare” a fostului lider de la Kiev, Viktor Ianucovici. De asemenea, în documentar, Putin dezvăluie secretul “omuleţilor verzi” şi afirmă că, “de dragul Crimeei”, era pregătit să poziţioneze arsenalul nuclear al Rusiei în stare de alertă maximă.
Dreptul internaţional nu-i permite Rusiei să intervină în Găgăuzia, nu are majoritatea etnică necesară pentru a face aşa ceva, însă asta nu înseamnă că nu pot provoca distorsiuni imagologice în Găgăuzia. Cum a fost anul trecut, în februarie, când autorităţile din regiune au organizat un referendum prin care găgăuzii și-au exprimat poziţia în privința politicii externe a Găgăuziei. Întrebările au fost: „Doriți ca Găgăuzia să adere la Uniunea vamală Rusia-Belarus-Kazakhstan și să nu încheie un acord de asociere cu Uniunea Europeană?” și „Sunteți pentru autodeterminarea Găgăuziei în cazul în care Moldova și-ar pierde independența și s-ar reuni cu România?”. Majoritatea covârşitoare a răspuns – “da”. Referendumul nu a fost recunoscut de către Chişinău, dar ruşilor le-a ieşit, totuşi, esenţa, adică verificarea vulnerabilităţii populaţiei în faţa manipulării prin mijloace de comunicare în masă.
Că Rusia nu dă doi bani pe dreptul internaţional nu mai reprezintă demult o veste proaspătă, dar că autorităţile de la Chişinău au lăsat această regiune la cheremul infecţiei propagandistice a Kremlinului este, în fond, o mare golănie, indiferent de raţionamentele politice mai mult sau mai puţin… isteţe.
