(Workshop Analiza comparativă a dezvoltării pe cele două maluri ale Nistrului. Dialog Chișinău – Tiraspol)
În perioada 26 – 29 martie, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu a găzduit pentru al treilea an consecutiv Workshop-ul internațional Analiza comparativă a dezvoltării pe cele două maluri ale Nistrului. Evenimentul a fost organizat de Departamentul de Relații Internaționale, Științe politice și Studii de securitate, în cadrul proiectului „Dezvoltarea ca soluție a conflictului transnistrean, finanțat de Ministerul Afacerilor Externe al României. Workshop-ul a fost coordonat de profesor dr. Eugen Străuțiu, director al Departamentului de Relații Internaționale, Științe politice și Studii de securitate.
Evenimentul a reunit experți și raportori din 5 mari domenii: economic, politic, al societății civile, mass-media și domeniul drepturilor omului. Desigur, aceste domenii au atins și subiecte sau realități din alte sfere de confluență, cum ar fi de exemplu aspectul etnolingvistic divers al Republicii Moldova și al regiunii transnistrene. Totodată, în urma discuțiilor, de câteva ori a fost subliniat faptul că situația tensionată din Ucraina influențează evoluția regiunii din stânga Nistrului. George Bălan, Șeful Biroului pentru Reintegrare al Republicii Moldova a afirmat faptul că Ucraina este un actor important în această zonă geopolitică, care deține resurse importante pentru a contribui la soluționarea conflictului transnistrean.
Vladimyr Yastrebceak, profesor la Universitatea „Taras Șevchenco” din Tiraspol, consideră că Republica Moldova și Transnistria trebuie să se perceapă reciproc ca niște parteneri. Cele două entități sunt, în fond, două modele de conviețuire care se dezvoltă în paralel. Există posibilitatea ca ele să se dezvolte în continuare în paralel sau unul dintre ele să-l asimileze pe celălalt. Cert este faptul că prelungirea acestui conflict înghețat, depărtează și mai mult cele două realități, mai ales la nivelul societății civile.
În ceea ce privește domeniul drepturilor omului, atât expunerea domnului Ion Manole, Director al Asociației Promo-Lex din Chișinău, cât și cea a Tatianei Iascova, director al Agenției Regionale de Dezvoltare de la Tiraspol, au subliniat faptul că respectarea drepturilor omului, atât în Republica Moldova, cât și în Transnistria, sunt fără cusur la nivelul legislației. Însă doar atât. Ion Manole a menționat că sub pretextul negocierilor dintre cele două părți, sunt încălcate drepturile omului, în special în ceea ce privește populația din regiunea transnistreană. Aceasta este tratată diferit, fiind dublu discriminată, atât de autoritățile de la Chișinău, cât și de cele de la Tiraspol. Republica Moldova este un stat recunoscut și trebuie să fie conștientă și totodată responsabilă de încălcarea drepturilor persoanelor care locuiesc în stânga Nistrului. Sub pretextul conflictului, de fapt este mascat dezinteresul manifestat de autoritățile de la Chișinău care ezită să-și folosească autoritatea juridică pentru a-și proteja cetățenii din regiunea transnistreană.
Totodată, Ion Manole a subliniat faptul că amânarea rezolvării acestor încălcări repetate ale drepturilor omului atât din Transnistria, cât și din Republica Moldova, creează precedente făcând și mai dificilă rezolvarea lor. Un subiect sensibil în cadrul discuțiilor a fost și respectarea drepturilor lingvistice ale etniei majoritare, cât și a minorităților. George Bălan a adus în discuție acest subiect, menționând faptul că Transnistria este un pseudo-stat care și-a creat mecanisme și instituții ce simulează respectarea drepturilor omului. Un exemplu elocvent este situația vorbitorilor de limbă română din stânga Nistrului. Chiar dacă în așa-zisa Constituție a Republicii Moldovenești Nistrenei sunt recunoscute 3 limbi oficiale – moldovenească, rusă și ucraineană – în realitate, accesul la studii în limba maternă a etnicilor moldoveni aste limitat. Numărul școlilor cu predare în limba română cu alfabet chirilic este foarte mic, iar situația școlilor cu predare în limba ucraineană este similar. Situația școlilor cu predare în limba română este mult mai gravă, creând disensiuni.
În ceea ce privește activitatea ONG-urilor din regiunea transnistreană și din Republica Moldova, situația nu este foarte diferită. Eduard Țugui de la IDIS Viitorul a subliniat faptul că există un număr foarte mare de organizații non-guvernamentale înregistrate oficial, însă cele care desfășoară activități și proiecte, sunt, de fapt, reduse ca număr. În regiunea transnistreană situația este similară, afirmă Vitalyi Rotari de la Institutul de Drept și Societate Civilă din Tiraspol. Ambii au menționat faptul că atunci când negocierile la nivel oficial dintre Chișinău și Tiraspol au încetat sau au fost mai tensionate decât de obicei, societatea civilă a continuat să colaboreze. Totodată, inițiativa de colaborare în acest sens a venit din partea cetățenilor din stânga Nistrului. Din păcate, datorită limitării dreptului la libera exprimare din Transnistria, multe ONG-uri și-au încetat activitatea sau și-au schimbat domeniul de activitate. Totodată, în Republica Moldova libera exprimare este mult mai puțin îngrădită, acest lucru permițând cetățenilor să întreprindă activități, proiecte sau să emită critici aspre la adresa autorităților. Aceste lucruri presează autoritățile să ia măsuri mai devreme sau mai târziu. Din păcate, acest fenomen social lipsește cu desăvârșire în regiunea transnistreană.
În ceea ce privește situația mass-media de pe ambele maluri ale Nistrului, și-au expus părerile Lilia Barbăroșie, jurnalist al postului Europa Liberă și Luiza Doroshenco de la Media Center, Tiraspol. Lilia Barbăroșie a adus în discuție situația anormală a mass-media din Republica Moldova, în special referindu-se la dezechilibrul dintre presa în limbă română și cea în limba rusă. Numărul mare de posturi TV și radio, dar și a publicațiilor scrise în limba rusă defavorizează mass-media în limba populației majoritare a Republicii Moldova. Luiza Dorochenco a reamintit faptul că în regiunea Transnistria există aproape numai presă în limba rusă. În ceea ce privește audio-vizualul, există câteva programe în limba ucraineană și limba moldovenească, însă insuficiente în raport cu numărul de vorbitori de limbă ucraineană și moldovenească. Totodată, jurnalista a menționat faptul că mass-media este controlată în totalitate de instituțiile de la Tiraspol. Jurnalismul este, practic inexistent în această regiune, la universitatea „Taras Șevchenco” studiindu-se doar la nivel teoretic. O altă realitate dureroasă este faptul că nu sunt acceptați sau tolerați cei care se instruiesc în acest domeniu la Chișinău și care ar dori să activeze în mass-media din regiunea transnistreană. Totodată, ambele jurnaliste au subliniat faptul că nu există nici o formă de colaborare dintre mass-media din cele două regiuni ceea ce le îndepărtează și mai mult.
Domeniul economic a reprezentat un alt subiect de discuții. Galina Șelari de la Centrul de Investigații Strategice și Reforme din Chișinău a prezentat date exacte în ceea ce privește evoluția economică de pe cele două maluri ale Nistrului. Transnistria a pierdut mult din punct de vedere economic datorită devalorizării recente a monedelor naționale din Ucraina și Federația Rusă datorită conflictului din Ucraina. Acest fenomen are un impact puternic asupra exportului de produse agroalimentare. Un aspect important care influențează economia Republicii Moldova este lipsa investițiilor, dar și regresul demografic. Totodată, existența unui conflict înghețat în această regiune nu atrage deloc investiții cu capital străin, tocmai datorită instabilității politice din regiune, iar situația Ucrainei a accentuat și mai mult acest fapt. Orientarea Republicii Moldova și a Ucrainei spre Uniunea Europeană izolează Transnistria din punct de vedere economic, limitându-i foarte mult piața de export.
Concluziile acestui workshop au venit ca o (re)confirmare a faptului că regiunea transnistreană și Republica Moldova sunt două realități în oglindă. Sunt două societăți paralele care au foarte multe în comun, însă care se dezvoltă separat. Această existență în paralel nu este tocmai benefică, în primul rând pentru simplii cetățeni de pe ambele maluri ale Nistrului. Ei sunt cei care suportă căderile economice, cei cărora le sunt limitate drepturile la identitate lingvistică sau etnică, cei care sunt afectați direct de rezultatul negocierilor intre Tiraspol și Chișinău. În aproximativ 20 de ani de negocieri dintre cele două părți, cel mai adesea au fost acuzate autoritățile din regiunea transnistreană pentru nereușita soluționării conflictului. Evident, Tiraspolul are o atitudine rezervată în acest sens, însă cred cu tărie că, de fapt, vina o poartă în mare parte, autoritățile de la Chișinău. Sunt convinsă că s-ar fi putut face mult mai multe în vederea aplanării conflictului, dar și pentru protejarea cetățenilor de dincolo de Nistru. Iar Chișinăul aproape întotdeauna uită că și locuitorii din în regiunea transnistreană sunt tot cetățenii ei și trebuie să-și asume responsabilitatea pentru calitatea vieții acestora.
