Naționalizarea Băncii de Economii ar pune Republica Moldova în fața unei râpe de netrecut în relația cu finanțatorii internaționali. Mai mult, o asemenea găselniță de a acoperi gaura neagră de la BEM i-ar putea rezerva Republicii Moldova soarta României lui Ceaușescu sau a Greciei lui Tsipras.
Acestea sunt doar două dintre concluziile unui raport realizat de către Departamentul de Studii Estice din cadrul Fundației Universitare a Mării Negre, condusă de analistul Dan Dungaciu.
„Naţionalizarea înseamnă transferarea dreptului de proprietate de la un deţinător privat către stat, după o dreaptă si prealabilă despagubire. Practic, în cazul BEM, statul Republica Moldova va prelua proprietatea acţiunilor BEM de la deţinătorii acestora, persone fizice si juridice, după ce în prealabil va plăti către aceştia o despăgubire. Dar, deoarece, BEM este o companie publică, adică listată la bursă, această preluare nu se poate face obligatoriu, ci se poate doar apela la mecanismul de <<squize-out>>, adică statul va trebui să facă o ofertă publică de preluare, la un preţ al acţiunii care să reprezinte o medie a preţului actiunii din ultimele 12 luni”, se arată în Raportul FUMN.
Statul, însă, poate face această ofertă numai după ce devine acționar majoritar al Băncii de Economii, „de exemplu, prin conversia datoriilor BEM la bugetul statului în acţiuni”. Numai că, subliniază analiștii FUMN, acest mecanism de conversie datorii-acțiuni „trebuie constatat de către o instanţă, în urma insolvenţei el nu este automat”. Ce înseamnă că mecanismul nu este automat? Înseamnă că, pentru a fi naționalizată BEM, ar trebui ca mai înainte „o instanţă să constate insolvenţa, sau Parlamentul să decidă acest lucru prin lege, cu acordul actualilor acţionari”.
Pornind de la acest cumul de factori, analiștii FUMN trag următoarele concluzii în raport: „Naţionalizarea se poate face doar cu acordul actualilor acţionari majoritari; nationalizarea ar costa 7-8% din PIB; după naţionalizare, statul ar trebui să plătească toate datoriile asumate anterior de către BEM, adică încă 10% din PIB; practic, deficitul bugetar al Republicii Moldova ar urca, doar în primul an la peste 17%, ceea ce l-ar face nesustenabil şi ar atrage după sine <<falimentul>> – intrarea în incapacitate de plată a Republicii Moldova”.
Din 2014 şi până în prezent, rezerva valutară a Băncii Naționale a Republicii Moldova s-a diminuat de la 2,7 miliarde dolari la 1,7 miliarde dolari. „<<Naţionalizarea>> BEM ar topi rapid ultimele rezerve ale BNM, iar Republica Moldova ar intra într-o criză mult mai gravă decât cea din 1998”, mai avertizează specialiștii Fundației.
„Puterea de la Chişinău nu se trezeşte din pumni, ca boxerii”, așa descriu, plastic, autorii Raportului FUMN marasmul structural al Republicii Moldova și atmosfera politică care dăinuie ca „o transă” la Chișinău.
Specialiștii FUMN notează: „Pe 1 iunie 2015, s-a aflat că Suedia a suspendat fonduri de 2,4 milioane dolari destinaţi reformei MAI. Pe 2 iunie 2015, ambasadorul american James D. Pettit a fost foarte dur faţă puterea de la Chişinău, în cadrul unei emisiuni a postului de televiziune Jurnal TV. Însăşi prezenţa sa la acest post extrem de critic la adresa puterii este un semnal clar. Pettit putea să aleagă un post mai neutru, să zicem Pro TV Chişinău, sau postul public Moldova 1. Ambasadorul SUA a declarat că furtul miliardului este ceva <<şocant>> şi a cerut <<o investigaţie până la sfârşit>> – cu alte cuvinte, până se ajunge la peştele cel mare. Pettit a sugerat însă îndoiala sa că Procurorul General şi Centrul Naţional Anticorupţie (CNA) ar putea face o investigaţie care să nu fie influenţată politic. Pe 16 iunie 2015 Alex Kremer, directorul Băncii Mondiale pentru Republica Moldova a anunţat că instituţia sa nu va mai transfera Chişinăului suma de 45 milioane dolari destinată reformei Justiţiei. În aceeaşi zi, şeful Delegaţie UE la Chişinău, Pirkka Tapiola, a mai dat şi el o lovitură, ameninţând că UE va tăia fondurile alocate Republicii Moldova pentru Reforma Justiţiei. UE alocase în acest scop 60 milioane euro, din care deja a tăiat 12% în toamna lui 2014 din cauza lipsei reformelor”.
Republica Moldova va deveni un stat eşuat?
„Economia Republicii Moldova prezintă unele caracteristici proprii statelor fragile. Asemenea unor state precum Mali sau Kosovo, Republica Moldova este strict dependentă de asistenţa financiară din străinătate pentru a-şi acoperi deficitele bugetare. Dacă asistenţa externă este retrasă, va apărea pericolul ca statul să aibă mari dificultăţi. Riscul de <<default>>, adică de intrare în încetarea de plăţi externe este redus, pe termen mediu. Serviciul datoriei externe, adică suma plătită în contul achitării acestei datorii este destul de mică, reprezentând mai puţin de 5% din suma exporturilor şi a remiterilor, aşadar putând fi achitată fără probleme deosebite. Numai că Republica Moldova ar putea înregistra un deficit bugetar foarte mari din cauza retragerii asistenţei financiare externe, aşa că unica soluţie pentru plata pensiilor, salariilor, acoperirea cheltuielilor instituţilor publice, ar fi tipărirea de bani, adică declanşarea spiralei inflaţioniste. Teoretic, singura soluţie de salvare ar fi instalarea rapidă a unui guvern la Chişinău, care să aibă în spate o majoritate parlamentară solidă. Un premier cu autoritate şi sprijinit necondiţionat de coaliţie ar trebui să îndeplinească toate măsurile de reformă solicitate de partenerii de dezvoltare. De asemenea, ar trebui să îşi asume lichidarea BEM. Numai că este foarte greu de imaginat că se poate încheia rapid o alianţă majoritară de guvernare, că va fi găsit un premier cu autoritate, şi mai cu seamă că liderii coaliţiei ar accepta reformele din economie şi Justiţie, precum şi lichidarea BEM, cu scopul încheierii acordului cu FMI şi a reluării asistenţei financiare externe de la UE, SUA, Banca Mondială, BEI, BERD, USAID ş.a.m.d. Viitorul se arată destul de sumbru pentru Republica Moldova”, mai aflăm din Raportul FUMN.
Raportul integral poate fi citit aici.
