Şi, uite aşa, a început cafteala declaraţiilor între partidele AIE 3.
Un lucru e cert privind ambientul politic de la Chişinău – niciodată nu te plictiseşti, valabilitatea oricărei previziuni expiră atât de repede în această vocaţie mereu surprinzătoare a debandadei care uneşte toate partidele, încât tăvălugul evenimentelor te lasă mereu perplex. Când crezi că ai prins în bold o realitate fără dubiu, hop şi zăpăceala clinică ce schimbă iarăşi datele problemei.
Coşmelia AIE 3 scârţâie acum din toate cuiele şi, din câte se observă, fiecare lider caută să culeagă maximum de „nevinovăţie”. Iar felul în care aceştia gândesc populist chestiunea frizează, la prima vedere, noaptea minţii. După ce, pe fondul protestelor din Chişinău, zile în şir au cântat cucuvelele pustiului pe pagina de Facebook a liderului PLDM, Filat a ieşit într-un interviu în care admite că AIE este într-o profundă criză de imagine, dând drumul unei ditamai şopârle în direcţia partenerilor de guvernare: „La cauze mă voi referi altă dată. Dacă deschid acum această paranteză, risc să arunc în aer toată politică moldovenească. Toate la timpul lor”. Toate la timpul lor, mmm, ce mişto sună, ca-n romanele de spionaj est-germane. Logica lui Filat pare a fi asta: dragi colegi, nu ştiu în ce piese de teatru veţi juca voi, dar eu o să joc în rolul celui care vă dă în gât. Partea de populism nătâng aplicat din interviu este aceea că deşi Filat admite că declanşarea unor alegeri anticipate ar putea aduce la putere partidele pro-ruse, prin afirmaţiile dure privind stadiul varză de credibilitate al Alianţei, liberal-democratul nu face altceva decât să transmită populaţiei, prin deturnare de sens, că actuala schelărie guvernamentală este la pământ şi e nevoie urgentă de alegeri anticipate. Concluzia: Usatîi şi Dodon ar trebui să-i facă cinste cu o bere.
Cu şi mai multă gălăgie, sărind voiniceşte peste scaune în fuga spre uşa de serviciu, caută să spele putina Mihai Ghimpu. „Dacă nu suntem asculaţi, la începutul lunii noiembrie părăsim alianţa”, a bătut Ghimpu cu cărămida-n masă, zicând ca o zeiţă a inocenţei nerecunoscute: „Eu nu sunt nici bandit, nici oligarh, nici n-am nimic cu miliardul”. Desigur, Mihai Ghimpu nu este nici bandit, nici oligarh, nici n-are nimic cu miliardul, el doar degustă discret cu o linguriţă mică dintr-un bocan cu miere pe care scrie citeţ Contracte cu primăria. Dar ne-am obişnuit de mult cu arlechiniada acestei variante de Mihai Ghimpu care nici şmecherii n-a mâncat cu polonicul, nici gura nu-i pute a ipocrizie, la fel cum ne-am obişnuit şi cu cealaltă variantă a lui Mihai Ghimpu care practică pro-românismul doar din gură.
Cât îl priveşte pe Marian Lupu, în cazul şefului PDM ne aflăm în faţa unei naturaleţi plenare: dacă pică AIE 3, Lupu se întoarce în uterul său politic primordial, alături de PCRM. Tăcerea lui Lupu este, prin urmare, tăcerea profitului. Vladimir Voronin şi-a exprimat deja disponibilitatea de a fuziona cu PDM şi pentru o alianţă cu socialiştii lui Dodon care să îl propună pentru funcţia de şef al statului, iar Plahotniuc şi Usatîi, după cum reiese din investigaţia RISE Moldova, sunt în combinaţii fierbinţi la vârful SIS. În câteva cuvinte, armonie pe linie la ăştia.
Nu trebuie să vă mai spun cum arată Republica Moldova acum. Ieşi pe stradă şi o vezi: un om mort şi buzunărit găsit într-un parc. Filat şi Ghimpu, cu bagajele făcute, îi mai dau ezitant câte un picior să vadă dacă mai mişcă.
