Fostul premier de la Chişinău Ion Sturza face o schemă amănunţită a modului în care „băieţii deştepţi” din sectorul energetic de peste Prut fac bani cu carul prin diverse metode care implică factorul politic.
„Moldova depinde sută la sută de importul de resurse energetice. Moldova nu este capabilă (sau nu vrea) să-și plătească acest consum. Prețul final pentru consumatori depinde în proporție de 70-80 % de prețul de achiziție și de cursul de schimb al leului. Datoria totală către Gazprom pe malul drept al Nistrului este de 800 milioane USD, către centrala de la Cuciurgan & Co. e de 100 de milioane USD.Pretul la import al gazului, 210,21 USD pentru o mie de metri cubi, corespunde pieței actuale; cel al electricității, 6,8 cenți per kilowatt, e în medie cu 30 % mai mare decât cel de pe piața regională. De la cine cumpără Moldova energia electrică? De la o «prokladkă» obscură, Energocapital. Beneficiarii finali ai acestei tranzacții sunt persoane din administrația de la Tiraspol și Chișinău”, scrie Sturza în incipitul demonstraţiei, într-o postare pe pagina sa de Facebook.
Cum se formează prețul de 6,8 cenți/kilowatt? Energocapital procesează în regim de lohn gazul rusesc și achită centralei Cuciurgan, din regiunea transnistreană, 1,5 cenți per kilowatt, explică fostul premier al Republicii Moldova. Ce înseamnă regim de lohn? Regimul de lohn desemnează un tip de activitate economică axată pe producerea unor articole folosind mâna de lucru necalificată sau puțin calificată locală, considerată ieftină pe plan international. În cazul în care se folosește o materie primă, aceasta este importată, prelucrată, apoi exportată din nou.
Revenind: „Costul gazului ar fi maxim 3 cenți per kilowatt. Profitul total al «băieților deștepți» din energetica moldovenească este de 2,3 cenți per kilowatt. Anual se importă 3 miliarde de kWt. Deci, din 69 milioane USD, împărțiți la trei (în ecuație mai sunt și rușii), moldovenii cu «rubilnikul» pun anual în buzunar cam 20 -23 milioane USD”, notează Ion Sturza.
În acest punct, se impune următoarea concluzie, scrie Sturza: tariful anual pentru consumatorul final nu ar trebui majorat dacă nu ar exista „prokladka”. Altfel spus,„argumentul principal pentru majorare, creșterea dolarului cu 35 %, este combătut de costul taxei puse de «băieții deștepți», tot 35%!”.
Însă aspectul cel mai interesant, cheiţa de aur a acestor jonglerii financiare, este felul în care „băieţii deştepţi” evită riscurile politice pe care le implică majorarea tarifului.
„Soluția? Una «genială»! Se dorește emiterea bondurilor (obligații) garantate de stat și creșterea tarifelor în mod automat în următorii 10-15 ani! Suma câștigată, în rezultatul emisiei, de aproximativ 1 miliard de USD, ar merge la plata datoriei către Gazprom și «băieții deștepți». Această sumă ar treceindirect la datoria de stat. Dacă mai adăugăm datoria curentă externă, de 1,3 miliarde USD, internă, de 0,35 miliarde USD, garanțiile de stat cu furtul din bănci de 1 miliard USD (la cursul din noiembrie 2014), obligațiile statului ar ajunge la 3,65 miliarde USD! Adică 66% din PIB. În creștere de 4 ori (!) față de 2009… Iar datoria totală a Moldovei (cu sectorul privat) ar atinge aproximativ 9 miliarde USD. Sau 162% din PIB!”, explică în postarea sa Ion Sturza.
„Trebuie menționat că sectorul energetic este sub patronajul politic al PDM. Acest «merit» a fost câștigat în mare bătălie cu PLDM. Mai multe putem afla de la deputatul coordonator Vladimir Andronachi. Bun business din politică, nu?”, se arată în încheierea mesajului postat de fostul premier.
