După o îngheţare a relaţiilor şi după ce un sfert din PIB a fost devalizat în „jaful secolului”, Fondul Monetar Internaţional nu are cum să mimeze că nimic nu s-a întâmplat şi să reînceapă finanţarea Republicii Moldova, consideră expertul în economie Petrişor Peiu de la Fundaţia Universitară a Mării Negre (FUMN).
Petrişor Peiu, şeful departamentului de analize economice din cadrul FUMN, a făcut o analiză la firul ierbii a misiunii tehnice a FMI la Chişinău.
„Lumea trebuie să înțeleagă faptul că, după o perioadă de îngheț a relațiilor dintre un stat și FMI și, mai ales, după o perioadă de numai un an în care acel stat (în speță RM) și-a diminuat propriul PIB cu o cincime și și-a devalizat sistemul bancar prin furtul unei sume echivalente cu doua treimi din bugetul statului, Fondul nu poate, pur și simplu, să pună în paranteze acest din urmă an, să se facă că nu a existat «furtul secolului» și să reînceapă finanțarea acestui stat ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat”, notează Peiu în incipitul analizei.
La sfârşitul acestei vizite tehnice, reprezentanţii FMI au spus negru pe alb care sunt precondiţiile pentru negocierea unui acord stand by cu Republica Moldova: 1) o conducere stabilă la Banca Naţională, „adică votată de Parlament și cu un mandat întreg în față”; 2) reașezarea pe baze economice a tarifelor la utilități,„adică corelarea acestora cu indicii de creștere a prețurilor pe anul acesta și anul trecut”; 3) lichidarea BEM, a Băncii Sociale și a Unibank; 4) îmbunătăţirea cadrului macroeconomic.
„Dacă acest nou acord se va semna în această toamnă depinde numai și numai de viteza cu care coaliția de la Chișinău poate implementa pre-condițiile enunțate de către FMI. În ceea ce privește desemnarea unei conduceri stabile a BNM, calendarul anunțat de către coaliție are ca punct terminus data de 15 noiembrie, ceea ce ar permite bifarea acestei precondiții. În ceea ce privește «reașezarea» tarifelor la utilități, observăm că acestea ar trebui practic mărite cu 30-40% în medie ceea ce creează mari probleme de suportabilitate din partea unei populații și așa foarte sărace; mai mult, aceste scumpiri ar trebui să se producă și în pragul iernii, ceea ce ar crește gradul de insuportabilitate al lor; practic, cred caă este exclus ca AIE 3 să poată îndeplini această cerință și atunci va căuta un paleativ și anume creșterea acestor tarife în mai multe trepte, încercând să «păcălească» FMI prin adoptarea unor creșteri moderate în primele etape”, notează expertul economic al FUMN.
Sisifica lichidare
În opinia lui Peiu, problematica cea mai sensibilă a condiţiilor de asistenţă financiară o vizează lichidarea celor trei bănci delapidate, proces care implică„chestiuni tehnice uriașe de rezolvat”. În primul rând, subliniază expertul, trebuie clarificat un aspect esenţial: care instituţie va suporta pierderea sumelor„împrumutate de la BNM către bănci”. „FMI dorește ca aceste sume să fie suportate de către buget, ca efect al garantării creditelor oferite de către BNM iar dl. Streleț dorește să plaseze această gaură în curtea BNM, care astfel ar rămâne cu rezerva diminuată la 6-700 milioane USD, insuficient să facă față presiunilor asupra cursului de schimb”, atrage atenţia Petrişor Peiu.
O altă probă sisifică va fi alegerea metodei de lichidare: „La București, de exemplu, cu ocazia lichidării Bancorex s-a creeat Agentia de Valorificare a Activelor Bancare. Cine să lichideze efectiv băncile, cine va valorifica garanțiile/ipotecile și cine va executa garanțiile debitorilor”.
Însă abia după încheierea lichidării va urma partea seismică economic a chestiunii, atrage atenţia Peiu, precizând că lichidarea va genera „o serie întreagă de falimente la nivelul debitorilor cu împrumuturi «în default», ceea ce va conduce la o nouă scădere economică”.
„În fine, ajustarea cadrului macroeconomic implică mari reduceri de cheltuieli, un curs de schimb mai defavorabil al monedei locale și o reducere de subvenții cu rol social (la pâine, de exemplu)”, mai notează expertul în economie.
Petrişor Peiu spune că precondiţiile puse de FMI pot fi îndeplinite într-un timp scurt doar cu preţul „unor nemulţumiri sociale majore”, precum şi cu „costuri politice și macroeconomice greu de suportat de către o economie și așa devastată de cleptocrația politicienilor”.
„Este greu să facem pariuri bazate pe voința politică a unor partide/politicieni dar trebuie să reținem că orice îndeplinire a precondițiilor FMI se va face cu costuri sociale uriașe. Din această perspectivă, înclin să cred că Guvernul de la Chișinău va încerca jumătăți de masură pentru a nu risca revolte populare incontrolabile, ceea ce va împinge semnarea unui nou acord spre ianuarie-februarie. Este evident că, dacă puterea de la Chișinău va găsi forța necesară pentru impunerea unor astfel de reforme radicale precum cele cerute de către FMI, semnarea acordului stand by va declanșa, treptat , reluarea procesului de asistență financiară din partea multor parteneri de dezvoltare”, mai scrie Petrişor Peiu.
Citiţi aici restul analizei economice.
