Adevărul numărul unu este că nu ne place ce se întâmplă în Republica Moldova. Şi nu de ieri, de azi.
Liderii, partidele, guvernele succesive, instituţiile statului, administraţia publică, justiţia arată urât. Mica republică postsovietică bălteşte în mediocritate şi corupţie. Statul de peste Prut a eşuat lamentabil în a fructifica fereastra de oportunitate strategică deschisă de competiţia Vest-Rusia pentru Vecinătatea Estică a Uniunii Europene, apoi de anexarea Crimeei şi agresiunea Rusiei asupra Ucrainei. Şansele istorice de acest tip nu durează însă o veşnicie.
Cineva trebuia să le-o spună. Nu din admiraţie sinceră pentru „reformele europene din Republica Moldova” s-au primit laudele şi micile „gratificaţii” din trecut (desfiinţarea vizelor turistice, Acordul de Asociere etc.), progresele interne fiind la urma urmei lente, parţiale şi fără atacarea miezului tare al corupţiei, ci doar pentru a sublinia antiteza opţiunii de politică externă a Chişinăului cu cea a lui Ianukovici şi cu regimurile proruse din Belarus, Armenia şi Azerbaidjan. Dacă dosarul ucrainean se va închide iar Germania şi Franţa îşi vor normaliza relaţiile cu Moscova, interesul occidentalilor pentru Republica Moldova se va stinge de la sine.
Liderii politici proeuropeni de peste Prut aveau obligaţia să înţeleagă rapid acest lucru şi mai ales să asume faptul că nimeni nu are nici nevoie, nici vreun interes, nici răbdare să care la nesfârşit în spate, ca pe un sac de cartofi, un stat artificial creat, neperformant, corupt, incapabil să funcţioneze neasistat dinspre Vest sau dinspre Est, mereu în criză de identitate, mereu şubrezit de clivaje interne ireconciliabile şi mai ales îndărătnic în a face schimbări autentice, doar pe ideea că regimul actual se autointitulează „proeuropean” şi ne sperie cu perspectiva că, dacă nu îl finanţăm, populaţia va trece de partea Rusiei. Aşa nu o să mai meargă şi spuneam, acum câteva luni, că Uniunea Europeană şi România trebuie să înceteze să mai alinte Chişinăul şi să mai laude ceea ce nu este de lăudat. Ideea „sprijinului necondiţionat” a fost şi este greşită, nefăcând bine nici Uniunii Europene, nici României, nici Republicii Moldova.
Citiți articolul integral pe platforma Contributors.
