În cadrul unităţii CET-2 din Chişinău s-au scurs circa 40 de tone de păcură, o situaţie ce poate avea un impact deosebit de grav asupra mediului.
Informaţia a fost confirmată în această dimineaţă pentru Timpul.md. de către Igor Talmazan, Șeful Inspectoratului Ecologic de Stat.
„Avem date că această scurgere masivă a avut loc câteva zile în urmă, iar conducerea de la Termoelectrica refuză să comenteze situația dată și dorește să mușamalizeze cazul”, a declarat șeful Inspectoratului Ecologic de Stat, conform sursei citate.
Talmazan a adăugat că lucrătorii de la Termoelectrica ar fi pompat păcura în gropi, de unde ţiţeiul brut s-ar fi infiltrat în sol, fapt care poate duce la o adevărată catastrofă ecologică.
Jurnaliştii de la Timpul menţionează că reprezentanții de la Termoelectrica nu au fost de găsit pentru a explica în ce condiții au fost deversată această cantitate mare de păcură.
Ferocianurile de la „Tighina Vin”
Ameninţările ecologice se ţin lanţ pentru Republica Moldova.
În contextul atentatelor teroriste de la Paris, autorităţile de la Chişinău au organizat şedinţe de urgenţă în cadrul cărora au fost evaluate potenţialele pericole existente pentru Republica Moldova. Astfel, mai multe nereguli de stocare a deşeurilor au ieşit la iveală, având iminenţă de bombe ecologice.
Ministerul Mediului a făcut referire la existenţa a mii de tone de ferocianură depozitate încă din epoca sovietică în vinăriile din Republica Moldova, care, în cazul unor atacuri teroriste, ar putea avea efecte groaznice asupra sănătăţii populaţiei.
Dintr-o anchetă a Ziarului Naţional reiese că, potrivit datelor Inspectoratului Ecologic, în fabricile de vinuri de peste Prut sunt depozitate peste 3.800 de tone de deşeuri ce conţin ferocianură.
Asemenea stocuri periculoase pot fi găsite în aproximativ fiecare raion.
Ferocianura este un compus chimic rezultat prin combinarea fierului, a cianogelului şi a unui metal.
Cea mai mare cantitate din această substanţă chimică o deţine fabrica “Tighina Vin”, din oraşul Căuşeni: 644 de tone, conform sursei citate.
Deşeurile toxice sunt stocate în 21 de rezervoare de beton care se află într-un deposit închis pe teritoriul întreprinderii.
Chiar dacă paza rezervoarelor este asigurată, conducerea “Tighina Vin” este însă foarte îngrijorată şi aşteaptă soluţii din partea autorităţilor pentru a scăpa de aceste deşeuri.
„În 1992 a existat un program de stat și au fost aduse la noi deșeuri din toată republica. Autoritățile au promis că vor fi luate ulterior la prelucrare, dar așa au și rămas până astăzi. Ne este frică. Rezervoarele sunt foarte vechi și sunt în stare de degradare. Depozitul în care stau a fost grav avariat. Acoperișul s-a prăbușit. Peste aceste cisterne”, descrie situația Tatiana Eni, directoarea „Tighina Vin”.
În prezent, compania se află în proces de insolvenţă şi bunurile întreprinderii pot fi scoase la vânzare, dar este puţin probabil ca vreun cumpărător să fie interesat de acest obiectiv economic. “Cine să cumpere un teritoriu cu otravă pe el? Acolo două grame de soluție dacă se varsă omoară nu un om, da’ un cal”, spune indignată Tatiana Eni.
Pe 20 noiembrie, ministrul în exerciţiu al Mediului, Valeriu Munteanu, a emis un ordin prin care solicita agenţilor economici din sectorul vinicol să securizeze stocurile de deşeuri ce conţin ferocianură. În dispoziţie se spune: „În legătură cu atentatele teroriste din Paris, sunt atenționați agenții economici din sectorul vitivinicol, care dețin stocuri cu deșeuri cu conținut de ferocianură, în vederea necesității întreprinderii măsurilor adiționale pentru asigurarea securizării stocurilor menționate, împotriva unor eventuale atacuri teroriste, care pot provoca incidente industriale și aduce prejudicii mediului și sănătății populației”.
„Noi am evaluat riscurile teroriste din domeniul nostru de administrare și am constatat că acest subiect este unul foarte sensibil și cu mare risc. Am dat dispoziții să se intervină cu grijă, dar hotărât. Întreprinderile vinicole au moștenit din perioada sovietică mii de tone de cianură, iar acestea reprezintă adevărate bombe ecologice”, declară ministrul Mediului.
O altă ameninţare coşmarescă vine şi din direcţia Ucrainei.
Coşmarul din Kaluş
Nu este prima oară când organizaţiile internaţionale atrag atenţia că oraşul ucrainean Kaluş, situat în vestul ţării, din regiunea Ivano-Frankovsk, ar putea produce o catastrofă ecologică cu impact asupra Republicii Moldova, României şi Ucrainei. Semnalele de alarmă au început încă din 2010. În 2013, în cariera Dombrovski fusese descoperit un canal carstic fisurat, cu un diametru de 50 de centimetri, prin care se scurgeau zilnic în sol între 860 şi 1.300 de metri cubi de ape reziduale. Dacă aceste substanţe chimice, rezultate în urma producţiei de potasiu şi magneziu, ar fi ajuns în râul Lemniţa, un afluent al Nistrului, atunci nu ar mai fi fost decât un pas până la dezlănţuirea unui dezastru ecologic în Republica Moldova şi România.
Între 2011 şi 2013, o companie israeliană, S.I. Group Consort Ltd, a câştigat o serie de contracte încheiate cu autorităţile de la Kiev, în valoare de aproximativ 125 de milioane de dolari, pentru a curăţa o cantitate enormă de nămoluri reziduale din Kaluş, stocate din 1976 într-un poligon. În fapt, o gaură imensă săpată pentru a păstra în siguranţă materiile toxice, potrivit Kyiv Post.
Reprezentanţii firmei de ecologizare au declarat zona curăţată cu succes. Numai că nici până la această oră nu există un rezultat oficial al vreunui test care să demonstreze acest lucru.
Între timp, anul trecut, jurnaliştii de investigaţie din cadrul OCCRP au comandat pe costuri proprii efectuarea unor teste independente la faţa locului şi au constatat că nivelul de contaminare din sol era de mii de ori peste limita legală. Cu alte cuvinte, pământul mustea de substanţe toxice.
De altfel, şi autorităţile de mediu din Ucraina recunosc că firma a făcut o „treabă proastă”, conform sursei citate, şi că reziduurile rămase în urmă operaţiei de ecologizare se pot infiltra în apele subternare al afluenţilor Nistrului, punând în primejdie alimentarea cu apă a 10 milioane de oameni din vestul Ucrainei şi din Republica Moldova.
În prezent, poligonul din Kaluş zace imortalizat într-un instantaneu post-apocaliptic, cu iazuri acide de 30 de metri lungime şi, împrăştiate pretutindeni într-un vid deplin al minimelor măsuri de securitate, butoaiele goale de tablă – ruginite, sparte – în care au fost stocate anterior chimicalele.
Mai mult, locuitorii din Kaluş vorbesc despre o veritabilă epidemie de cancer în regiune. Incidenţa îmbolnăvirilor este 244 de cazuri la 100.000 de locuitori. Mulţi dintre locuitori spun că sunt conştienţi de faptul că ciupercile pe care le culeg sau fructele de pădure sunt contaminate cancerigen. „La fiecare patru case în sat găseşti pe cineva care şi-a pierdut o rudă din cauza cancerului”, mărturişeşte Vasyl Shapko, locuitorul unui sat aflat la câţiva kilometri de sinistrul poligon.„Mama mea a murit acum şase zile de cancer la creier. Vărul meu a murit de cancer osos”.
„Problema ecologică din Kaluş este pe cale să se transforme într-o catastrofă transfrontalieră”, explică ecologistul ucrainean Mykhailo Dovbenchuk.
„Autorităţile din Republica Moldova sunt profund tulburate de această situaţie, din moment ce 80% din locuitorii Republicii Moldova folosesc apa din Nistru”, mai spune ecologistul.
În 2012, Guvernul Republicii Moldova şi Cabinetul de Miniştri al Ucrainei au semnat un acord privind colaborarea în domeniul protecţiei şi dezvoltării durabile a bazinului râului Nistru.
Acordul semnat are drept obiectiv crearea cadrului de drept şi organizaţional al colaborării, pentru a asigura utilizarea raţională şi protecţia resurselor de apă, a altor resurse naturale aferente şi a ecosistemelor bazinului râului Nistru în interesele populaţiei şi dezvoltării durabile a statelor care sunt părţi contractante.
Sarcinile prevăzute în document includ dezvoltarea utilizării apei, bazate pe principiul protecției și utilizării durabile a resurselor de apă, a altor resurse naturale şi a ecosistemelor bazinului râului Nistru; diminuarea semnificativă a nivelului de poluare a apelor bazinului râului Nistru şi, respectiv, a Mării Negre; prevenirea degradării şi restabilirea ecosistemelor, precum şi conservarea biodiversităţii în bazinul râului Nistru; prevenirea şi diminuarea consecinţelor impactului nociv al apelor provocat de factori naturali și antropogeni.
Acţiunea Acordului se extinde asupra bazinului râului Nistru, inclusiv asupra apelor de suprafaţă şi subterane aferente, în limitele teritoriilor Republicii Moldova și Ucrainei și se aplică la utilizarea apelor bazinului râului Nistru în alte scopuri decât navigaţia şi la măsurile de protecţie, conservare şi administrare a resurselor de apă, a altor resurse naturale şi a ecosistemelor bazinului râului Nistru.
În baza acestui Acord, Republica Moldova poate acţiona oricând în instanţă Ucraina.
