Ministrul delegat pentru relațiile cu românii de pretutindeni, Dan Stoenescu, a participat ieri la comemorarea victimelor masacrului de la Fântâna Albă.
„Anul acesta se împlinesc 75 de ani de la tragicul eveniment de la Fântâna Albă, când, la 1 aprilie 1941, în duminica de Paști, au fost omorâți sute de români de către trupele sovietice. (…) Timp de mai bine de jumătate de secol nu s-a putut vorbi despre ce s-a întâmplat la Fântâna Albă de nicio parte a granițelor. În cele din urmă, adevărul istoriei iese la iveală, iar datoria noastră, ca români, este să nu îi uităm niciodată pe toți aceia care și-au vărsat sângele pe aceste meleaguri. Acest moment dureros va dăinui în memoria colectivă a românilor și a ucrainenilor”, a afirmat Dan Stoenescu, potrivit unui comunicat al Ministerului Afacerilor Externe.
„Marea lecție de istorie lăsată nouă de sutele de săteni din Valea Siretului, care au pierit aici acum 75 de ani, constă în puterea sacrificiului făcut pentru păstrarea identității naționale, a limbii și a credinței înaintașilor noștri. În acest loc, astăzi, comemorăm unul din cele mai dureroase momente din istoria noastră, când locuitori din Valea Siretului, din satele Pătrăuții-de-Sus, Pătrăuții-de-Jos, Cupca, Corcești, Suceveni, Oprișeni, Trestiana, Iordănești, au fost uciși la Varnița, pe când încercau să treacă în România, fugind către partea de țară rămasă neocupată de soviete. În acea zi de Paști, au pierit în întregime sute de familii de români bucovineni. Vina lor era că erau români și își doreau să trăiască liberi în propria lor țară. Să nu uităm că această mare tragedie a neamului românesc a fost continuată cu represaliile din iunie 1941, când alți mii de români bucovineni, mulți dintre ei rude ale victimelor de la Fântâna Albă, au fost ridicați din casele lor și deportați în Siberia și Kazahstan”, a mai declarat ministrul.
Cu 75 de ani în urmă sovieticii au orchestrat una dintre cele mai sinistre farse din istorie, ale cărei victime au fost aproximativ 3.000 de români, rămași captivi în satele de pe Siret, după ce România a fost forțată să cedeze Uniunii Sovietice un teritoriu locuit de peste 3 milioane de locuitori.
Masacrul de la Fântâna Albă a avut loc în Duminica Paştelui a anului 1941, când locuitorii satelor de pe Valea Siretului au încercat să se refugieze din Uniunea Sovietică în România.
La începutul anului 1941, NKVD a lansat zvonuri potrivit cărora sovieticii ar fi permis trecerea graniței în România. Drept urmare, la 1 aprilie, 1941 un grup mare de oameni din mai multe sate de pe Valea Siretului (Pătrăuții-de-Sus, Pătrăuții-de-Jos, Cupca, Corcești, Suceveni), purtând în față un steag alb și însemne religioase (icoane, prapuri și cruci din cetină), a format o coloană pașnică de peste 3.000 de persoane, și s-a îndreptat spre noua graniță sovieto-română. În poiana Varnița, la circa 3 km de granița română, grănicerii sovietici i-au somat să se oprească. După ce coloana a ignorat somația, sovieticii au tras în plin cu mitraliere, încontinuu, secerându-i. Supraviețuitorii au fost urmăriți de cavaleriști și spintecați cu sabia.
După masacru răniții au fost legați de cozile cailor și târâți până la 5 gropi comune săpate dinainte, unde au fost ingropați, unii fiind în viață încă: bătrâni, femei, copii, sugari – vii, morți sau muribunzi. Două zile și două nopți s-a mișcat pământul în acele gropi, până toți și-au dat duhul.
Câțiva, „mai norocoși”, au fost arestați de NKVD din Hliboca (Adâncata) și, după torturi înfiorătoare, au fost duși în cimitirul evreiesc din acel orășel și aruncați de vii într-o groapă comună, peste care s-a turnat și s-a stins var.
