Există o legătură strategică între regiunea transnistreană şi planurile lui Vladimir Putin pentru Balcanii de Vest, se arată într-o analiză semnată în Eurasia Review de către Yuriy Radkovets, vicepreşedintele Centrului Analitic de Studii Geopolitice „Borisfen Intel” din Kiev.
Regiunea separatistă din stânga Nistrului reprezintă pentru preşedintele rus Vladimir Putin nu doar o piesă vitală în consolidarea poziţiei militare a Rusiei la Marea Neagră. Importanţa acestui focar strategic oferă o rază de acţiune mult mai largă, notează Radkovets.
Odată conectat un culoar de dominaţie pe direcţia de operaţiune Marea Azov-Marea Neagră, Putin ar putea foarte uşor să creeze apoi o „bază pentru extinderea în continuare a Rusiei în Europa”. Mai exact, „în Balcani”.
„Peninsula Balcanică este principalul aliat al regimului Putin în Europa – «Mareaţa» Serbie. În plus, păstrarea permanentă a tensiunii în această regiune (din cauza instabilităţii situaţiei din Grecia, Macedonia, Bosnia şi Herţegovina, Kosovo), care, sub anumite circumstanţe, ar putea degenera într-un alt conflict armat, face din Balcani un posibil „detonator” pentru subminarea stabilităţii Uniunii Europene în sudul Europei”, subliniază expertul.
Duminica trecută, în Republica Srpska, a doua entitate constituţională de pe teritoriul Bosniei şi Herţegovina, creată în urma prăbuşirii Iugoslaviei, a avut loc un referendum controversat pentru menţinerea datei de 9 ianuarie ca „zi naţională” a entităţii, ocupată majoritar de sârbi – în fapt, o „tumbă” procedurală separatostă de întărire a statalităţii. 99, 81% dintre alegători au votat „da”. Cancelariile europene şi experţii au atras atenţia că referendumul nu doar că încalcă prevederile Acordurilor de Pace de la Dayton, care au pus capăt în 1995 războiului din Bosnia şi Herţegovina, dar va dezgropa şi vechile toxine de resentimente interetnice post-iugoslave. Serbia nu a girat referendumul. Rusia – da.
În 2014, după anexarea Crimeei de către Rusia, Milorad Dodici, preşedintele Republicii Srpska, care a ameninţat în mai multe rânduri cu organizarea unui referendum privind independenţa entităţii sârbe, declara că anexarea este „un exemplu de respectare a Cartei ONU şi a dreptului popoarelor la autodeterminare”.
