De ce gândirea măruntă a celor „bine intenţionaţi“ ne pune piedici şi ne opreşte să o ducem cu mult mai bine în viitor, noi ca naţiune şi fiecare ca persoană. Şi de ce Unirea cu Basarabia este soluţia deopotrivă intrinsecă şi extrinsecă pentru propăşirea României.
O serie de concetăţeni, între care unii demni de respect pentru că sunt sincer preocupaţi de România, perpetuează ideea că nu ar trebui să avem în vizor reîntregirea naţională înainte de a ne rezolva problemele pe care ei le văd ca prioritare. În viziunea lor, autostrăzile (infrastructura în general), spitalele (sistemul medical), şcolile (sistemul educaţional), lupta anti-corupţie (sistemul de justiţie) sau locurile de muncă (economia) ar trebui să fie singurele priorităţi ale României, înainte de a ne gândi cândva la o eventuală reunificare cu Republica Moldova.
Ideea de mai sus nu este altceva decât o mostră de gândire măruntă, în cel mai bun caz mediocră, venită din partea unor oameni care nu văd mai departe de propria bunăstare relativă, de aspiraţia meschină la farfuria plină. O văd formulată în alte cuvinte şi discursul public din stânga Prutului, unde unii politicieni de opoziţie ne spun că administraţia centrală de la Chişinău trebuie mai întâi să-şi rezolve problemele interne cu corupţia şi nefuncţionarea statului de drept şi abia pe urmă să-şi pună problema dacă Republica Moldova vrea Unire.
Pentru că suntem în Anul Centenar al Marii Uniri, să ne gândim la românii care au împlinit în 1918 cel mai frumos vis naţional: o ţară în graniţele sale istorice şi etnice. Întregul Regat era subdezvoltat din toate punctele de vedere chiar şi înainte de 1916, când au început cei doi ani de privaţiuni cauzate de Primul Război Mondial. Bucureştiul fusese jefuit barbar de trupele de ocupaţie, iar brazdele erau nearate, pentru că mare parte din bărbaţi fuseseră mobilizaţi pe front. Peste jumătate de milion de soldaţi au căzut pe front ori au rămas invalizi şi aproape încă pe atâţia civili din România au murit în timpul războiului.
Cu toate acestea, când s-a pus problema unirii Basarabiei cu Ţara, la 27 martie 1918, ce au răspuns românii vremii? Că e prea devreme pentru că România nu are suficiente căi ferate, drumuri, poduri sau o industrie performantă care să absoarbă forţa de muncă eminamente agricolă de peste Prut? Pe toate acestea, românii le-au construit după reîntregirea ţării, în timpul celui mai rapid şi durabil proces de modernizare a ţării.
Ce au răspuns românii când Bucovina a cerut Unirea în luna noiembrie? Ce au răspuns la 1 decembrie 1918, când Transilvania s-a alăturat celorlalte provincii româneşti ca o cheie de boltă a României reîntregite? Vechiul Regat al României era sub nivelul economic al Transilvaniei, dar acest fapt nu a fost un impediment pentru delegaţii românilor ardeleni, bănăţeni şi maramureşeni să voteze Rezoluţia de la Alba Iulia. Economia provinciei din interiorul arcului carpatic a cunoscut un recul în primii ani după Unire, dar şi-a reluat creşterea până la următorul război mondial.
Autor: George Simion
Citiți articolul integral în publicația Adevărul.
