„Mai mergem la vot? Dilema unui unionist”, este titlul unui articol de opinie publicat de liderul Acțiunii 2012, George Simion, pe platforma de bloguri a cotidianului Adevărul.
Partidele politice din România şi Republica Moldova s-au compromis atât de grav în ochii electoratului, încât multor cetăţeni oneşti le este jenă să spună că au mers la vot. Ori nu votează deloc pentru că niciun partid nu îi reprezintă. Noi, ca unionişti, ne simţim nereprezentaţi de actuala clasă politică. Şi atunci, ce e de făcut?
De la mijlocul anilor 2000, când împreună cu o mână de oameni am lansat mesajul „Basarabia e România“ la nivel naţional, mişcarea unionistă a fost orientată exclusiv ca platformă civică apolitică. Am căutat întotdeauna ca mesajul unionist să fie unul curat şi pur, fără coloratură politică, iar simpatizanţii noştri să manifeste o atitudine echidistantă faţă de diversele grupuri de interese, partide politice, instituţii publice sau organizaţii guvernamentale. Liderii politici ne-au curtat încă de când am devenit o forţă foarte vocală în societate, nu doar de ordin numeric, cât mai ales prin calitatea umană şi probitatea persoanelor care au ales să se implice voluntar în mişcarea de reunificare naţională.
Am încercat să insuflăm politicienilor dragostea noastră pentru Basarabia şi pentru valorile perene ale românismului endemic dintre Prut şi Nistru, din nordul Bucovinei şi din ţinutul Bugeacului, pe care nici măcar brutala ocupaţie sovietică nu a reuşit să le şteargă. Ne-am întâlnit cu unii dintre potentaţii momentului cu gândul că tema reîntregirii neamului va deveni politică de stat în România. Nutream speranţa şi aveam încrederea (a se citi „naivitatea“) că politicienii promovaţi de partidele actuale sunt la rândul lor mânaţi de sentimente patriotice şi că măcar o părticică a sufletului lor vibrează la lacrima conaţionalilor noştri pe care lăcomia teritorială şi barbaria bolşevică i-a deposedat pe nedrept de cetăţenia română.
Am prezumat cu bună credinţă intenţii onorabile şi am crezut sincer în promisiunile făcute de unii dintre politicieni, în special în toamna anului 2016, când am ţinut să avem întrevederi publice şi transparente cu toate grupurile politice din România, cu 15 luni înainte de intrarea în Anul Centenarului. Am dorit să arătăm că nu suntem anexa niciunui partid şi în acelaşi timp am visat ca toate partidele româneşti să preia în sincron tema unionistă, integrând-o în dogma proprie, adaptând-o viziunii politice ori moderând-o după cum consideră de cuviinţă. Mai multe creiere luminate gândesc întotdeauna mai bine decât unul singur, iar noi nu am considerat niciodată că avem exclusivitate asupra mesajului unionist. Din contră, am încercat să-l împărtăşim tuturor, iar dacă toate forţele politice şi l-ar fi însuşit cu demnitate, unionismul nu ar mai fi constituit un factor de diferenţiere între partide, în socotelile de marketing politic ale partidelor din România.
Citiți aici articolul integral.
