A fost un activist atipic, este un român atipic și a devenit un candidat atipic: singurul independent la alegerile europarlamentare. De mai bine de un deceniu, George Simion și-a pus întreaga viață și întregul efort în slujba idealului unirii Basarabiei cu România.
Săptămâna trecută a devenit și singurul candidat din istoria postdecembristă care și-a vândut casa, singurul său bun material, primită de la părinți când a împlinit 19 ani, pentru a continua lupta pentru realizarea visului său. Povestea lui nu e deloc una despre politică, ci dimpotrivă. Într-o lume care ne învață „arta pretinderii drepturilor” și a „nerenunțării”, George Simion demonstrează că generația marilor români făuritori de țară a avut dreptate: niciun ideal măreț nu poate fi înfăptuit fără jertfă. Și da, un „politician” și un patriot adevărat nu trebuie să ceară, ci să dea.
Se spune că singura măsură veridică a crezului unui om este dată de efortul și jertfa depuse pe altarul acelui ideal. Pentru că iubim cu adevărat și credem deplin doar în lucrurile pentru care sacrificăm totul. De aceea, nu încape nicio îndoială că George Simion e un român absolut. De mai bine de un deceniu și-a pus la propriu la bătaie, tot ceea ce are: timpul, efortul, integritatea fizică și bunurile personale pentru idealul său: unirea Basarabiei cu România. Povestea sa seamănă cu a unui Don Quijote modern, a unui om care, în ciuda tuturor obstacolelor și greutăților nu se oprește niciodată și, mai ales, nu renunță niciodată la visul de a vedea România reîntregită.
Într-o lume care ne învață să excludem din viața noastră toate lucrurile care cer sacrificii și care ne complică existența, George Simion e un personaj atipic și, în același timp, un model de patriotism. În timp ce, conform sondajelor, pentru cei mai mulți din români, Basarabia e o complicație inutilă și un vecin ca oricare altul, pentru el, e o parte din sufletul lui. Pentru că el știe ceea ce noi uităm părea des: nu poți renunța la țara și identitatea ta, așa cum nu renunți la un membru al familiei tale doar pentru că e prea complicat sau prea greu să-l ai în familie.
Recent, George Simion a șocat România printr-un anunț inedit:
„Prieteni, urmează un mesaj lung căruia vreau să îi dați SHARE cu titlul: CINE CUMPĂRĂ UN APARTAMENT.
Vând apartament în București (zona Titan, peste drum de ParkLake – strada Liviu Rebreanu 7 – bloc din 1966), cu 2 camere, decomandat, etaj 7/10, complet mobilat și utilat, liber, gresie, faianță în baie, izolație exterioară, centrală, AC, termopane, ușă metalică, suprafața totală 51,30 mp. Preț 60.000 Euro.
Am nevoie de bani în următoarele zile/săptămâni.
Prietenii mei, care iubesc România, știu că de peste o lună mi-am anunțat candidatura pentru alegerile europarlamentare din 26 mai ca INDEPENDENT. Mă așteptam la piedici, dar nici chiar așa. Televiziunile nu relatează despre campania noastră, iar pragul de 100 mii de semnături e unul de-a dreptul năucitor.
Mi-am pus la bătaie tot ce am avut până acum și oameni de-a dreptul minunați mi-au sărit în ajutor. Nu va fi însă de ajuns așa că îmi pun la vânzare singura bogăție materială pe care o am: apartamentul pe care mi l-au cumpărat părinții când aveam 19 ani.
Știu că mă veți sfătui altfel, dar VĂ ROG MULT nu o faceți, nu de sfaturi am nevoie acuma. Eu când intru într-o bătălie o duc până la capăt așa că nu mă poate convinge nimeni de alte posibile căi. Am promis că mă bat pentru cauza noastră, să o duc în Parlamentul European, alături de celelalte cauze românești care nu au o voce în spațiul public, și mă voi ține de cuvânt.
Ajutați cu un share ca să vând apartamentul cât mai repede, să putem să ne punem corturi și noi peste tot, să fim prezenți în media și să AVEM O ȘANSĂ!”.
Între timp, a semnat deja contractul de vânzare-cumpărare și a mai făcut un pas pentru lupta aceasta – aparent imposibilă – în care s-a angrenat. Are de adunat 100.000 de semnături și „bate” România de la un capăt la altul într-un ritm amețitor. Fără partid, fără susținerea unor forțe oculte, dar înconjurat de câțiva tineri și oameni de bine care se miră încă, privindu-l, de unde are atâta energie, încredere și abnegație? Răspunsul e simplu: din dragoste și dezamăgire. Dragostea de țară și dezamăgirea față de clasa politică și modul în care aceasta se raportează la ideea de țară. El a ales calea grea, dar onestă.
