Aseară a trecut la cele veșnice Nicu Popa, un român exemplar, erou și model pentru mulți dintre noi. Deși era stabilit în SUA, Los Angeles, acesta nu a uitat nicio clipă de Țară și, în special, de românii basarabeni, fiind unul dintre cei mai activi membri ai organizațiilor de români stabiliți în Statele Unite ale Americii.
Neculai Popa a fost președintele Consiliului Româno-American, activist anticomunist stabilit în Statele Unite ale Americii care se declara „îndrăgostit iremediabil de Basarabia”. Cu susținerea și sprijinul său au fost restabilite cimitirele eroilor de la Țiganca, Cania, Ialoveni și Nicolaevca.
„Reîntregirea este o necesitate”, considera Nicu Popa. „Suntem obligați prin natura lucrurilor să urgentăm revenirea Basarabiei acasă. Să nu lăsăm ca timpul hotărască când, cum și în ce fel, e o datorie a noastră, e o obligație, nu putem trăi fără Basarabia”. A luptat pentru acest vis până în ultima clipă.
„Nicu Popa a intrat de tînăr în închisoare, ca și ceilalți, și fără să aibă nici o apartenență politică, ci numai o aversiune fățișă pentru comunism. În timpul alegerilor din 1946, deci la numai 15 ani, a fost ridicat și bătut de Siguranță pentru că a scris pe ziduri mesaje de susținere a PNȚ. La 18 ani, s-a îmbarcat pe un vas comercial, ca marinar, cu gîndul ascuns de a fugi din țară. La 27 ianuarie 1950, a părăsit remorcherul „Cloșca“ pe care naviga și, intrat pe o filieră de recrutori ai spionajului american, a ajuns într-un lagăr din zona americană a Austriei, la Salzburg. De acolo, a trecut imediat la Căminul Românesc din Salzburg. Peste cîteva zile, interogat de un ofițer al CIA, a spus că vrea să lupte împotriva rușilor. A fost asigurat că va fi pregătit pentru culegerea de informații și va pleca înapoi în țară, pentru a ajuta rezistența armată anticomunistă, căci va urma un nou război mondial care va scoate România de sub influența sovietică.
În urma unui instructaj precar, lipsit de experiență și rău sfătuit, Nicu Popa a ales să se întoarcă în țară cu acte false, sub cuvînt că e un marinar care a rămas să repare un vapor și acum revine în patrie. Spera că astfel va putea să se alăture mai ușor rezistenței, decît riscînd trecerea frauduloasă a frontierei. A fost arestat la Curtici pe 24 martie 1951 și deferit justiției sub acuzația de „înaltă trădare“.
În Ajunul Crăciunului lui 1951 și-a citit sentinţa: 25 de ani de temniță! „M-am bucurat că am scăpat cu atît și că nu m-au executat!“ – avea să-i spună lui Flori Bălănescu.
A pătimit la Jilava, Aiud, Gherla, Piteşti și Dej. În temniță, cel mai mult s-a apropiat de legionari. Cu o parte dintre cei alături de care a suferit a rămas prieten pe viață.
A fost eliberat la 1 august 1964”, povestește despre el Claudiu Târziu în cartea sa.
Neculai Popa, fost deţinut politic vreme de aproape 14 ani pentru convingerile anticomuniste, militant pentru drepturile românilor din teritorii româneşti care nu se mai regăsesc pe harta actuală a României, a fost finanţatorul şi cofinanţatorul mai multor proiecte ale comunităţilor româneşti din jurul graniţelor, membru fondator al Institutului „Fraţii Golescu” pentru relaţii cu românii din străinătate, implicat în majoritatea organizaţiilor din exil ( Uniunea pentru Credintă şi Libertate, Centrul Româno-American – Los Angeles, Consiliul Mondial Român, ş.a). I se datorează, printre altele, refacerea Cimitirului Eroilor Români de la Ţiganca (Basarabia), ctitorirea unei biserici pentru românii din Hagi Curda (Ucraina) şi iniţiativa de amplasare a bustului poetului Mihai Eminescu în oraşul Cernăuţi.
