Am revenit din mica mea vacanţa. Despre relaxare şi ce am păţit pe unde am fost – mai târziu. Nu de alta, dar arde în mine dorinţa de a vă povesti despre o situaţie incredibilă. Ceva după care rămâi, cum se zice prin Bucureşti, interzis. Mai jos aflaţi o experienţa amară desprinsă dintr-un caz real.
–
Este vorba de un elev – din motive lesne de înţeles îl botezăm X – care a câştigat acum 4 ani o bursă de studii în Bucureşti. Bursa este una obişnuită, se dă etnicilor români din afara României. În ultimul an de studii a dat un mare noroc peste eroul nostru. După lungi aşteptări a devenit cetăţean român. Adică, s-a văzut cu paşaport, buletin românesc. Asta, desigur, fără a renunţa la buletinul şi paşaportul moldovenesc. Nu a ascuns acest lucru, nu s-a ruşinat că, în sfârşit, i s-a făcut o mare dreptate istorică, iar atunci când lui, dar şi colegilor de clasă li s-au cerut copiile cărţilor de identitate pentru a fi admişi la examenul de BAC, a depus fotocopia buletinului românesc. Mare i-a fost însă surpriza când a fost chemat la secretariat şi i s-a cerut într-un mod nu tocmai politicos returnarea bursei primită din momentul obţinerii cetăţeniei româneşti, vreo 800 de euro. Motivul invocat de director: “păi, dacă vine vreun control şi ne întreabă de bani, va trebui să-i aducem de acasă. Eu nu aduc niciun cent de acasă, asta să vă fie clar!” Iar ca să-l forţeze pe elev să aducă “banii de acasă”, i-a reţinut diploma de BAC. Căci am uitat să vă spun, elevul nostru a trecut de cel mai greu “BAC din istorie”, după cum l-a botezat presa românească. Să dai BAC-ul care a lasat pe margine mai bine de 40 la sută dintre liceenii români, să treci prin milioane de emoţii, iar la final să nu-ţi vezi diploma? O situaţie incredibilă pe care moldoveanul ghinionist a trăit-o în realitate. Noroc că universităţile din România acceptă şi certificate semnate de liceu în locul diplomelor. Altfel nu s-ar fi putut înscrie la facultate.
–
În căutarea adevărului s-a adresat Inspectoratului Şcolar. N-a obţinut decât o ridicare din umeri. Funcţionarii de aici erau nedumeriţi: nu ştiau nici ce spune legea despre bursele elevilor moldoveni, care au obţinut cetăţenia românească, nici dacă un liceu poate reţine diploma de BAC după bunul plac al directorului. Aşa că l-au trimis la minister. Ministerul Educaţiei din România l-a lămurit tranşant: un elev din Republica Moldova, care obţine cetăţenie românească, pierde bursa. Cică asta spune legea care reglementează încadrarea la studii în România a etnicilor români din afara Ţării. Curios din fire, X a citit legea. Ba mai mult, a contactat şi un avocat. După umila sa părere, dar şi a avocatului, învingător într-un caz similar în instanţă, legea nu-i anulează dreptul la bursă. Explicaţia este simplă: deşi este cetăţean român, elevul nu-şi pierde calitatea de cetăţean moldovean, deci respectă întrutotul condiţiile.
–
Oricum, interpretarea ministerului Educaţiei este şi greşită, şi ilogică, şi imorală. Pe scurt, sistemul de învăţământ din România nu are de unde să ştie dacă un elev moldovean obţine cetăţenia românească decât în două cazuri: fie elevul “se autodenunţă”, fie un “prieten” îl toarnă. Iar toată această tevatură pentru că ministerul Administraţiei şi Internelor nu anunţă ministerul Educaţiei că elevii moldoveni au devenit peste noapte şi “elevi români”. Şi de ce ar face asta din moment ce bieţii elevi nu încalcă legea? Altfel zis, dacă elevul cu pricina este inspirat şi reuşeşte să ţină în secret că a devenit cetăţean român – sistemul de învăţământ nu are de unde să ştie. Dacă mergem pe această logică: statul îi forţează pe elevii moldoveni să-şi ascundă cetăţenia românească. Paradox sută la sută mioritic. Dacă minţi prin omisiune, nu eşti pedepsit de lege. Dacă spui adevărul, cum a fost şi cazul omului nostru, ţi-o iei pe coajă. Ei bine, o mai mare tâmpenie nu au reuşit nici măcar comuniştii lui Voronin. Când colo, chiar România îi ţine într-o zona neagră pe unii dintre cei care aşteaptă ani în şir să se vadă cu paşaportul roşu în buzunar.
–
Dar să revenim la elevul mult-pătimit din istorioara noastră. L-am lăsat să lupte cu funcţionarii de la ministerul Educaţiei chiar în momentul în care aceştia îi dădeau de înţeles că ar fi fost cazul să-şi ascundă cetăţenia românească. Din păcate, nu l-au lămurit dacă un liceu din România are dreptul să reţină o diplomă. Aşa că l-au trimis de unde a venit… fie la liceu, fie la inspectorat. Probabil, în locul lui aţi fi spus: “800 de euro nu-i chiar atât de mult. Îi plătim şi scăpăm de corvoadă”. Nu o fi mult poate pentru cineva care nu ştie ce înseamnă să munceşti de 800 de euro. În plus, devenise o chestiune de principiu, un fel de luptă pentru drepturile constituţionale. Aşa că X a mers la liceu, a aşteptat două ore să fie primit de director şi i-a spus extrem de politicos: “dacă nu-mi eliberaţi diploma merg în instanţă. Consider că mi se face o nedreptate, aveam dreptul în continuare la bursă ca cetăţean moldovean, calitate pe care nu mi-am pierdut-o nici acum.” Directorul nu şi-a putut ascunde surprinderea: “sunteţi în continuare cetăţean moldovean?” Sărmanul, nu ştia că moldovenii au dublă cetăţenie. S-a bazat pe o informaţie trunchiată şi i-a vorbit elevului de pe poziţii de forţă. N-a crezut că ar putea primi un răspuns decent şi destoinic. Vreţi – mă credeţi, vreţi – nu, dar la 15 minute după despărţirea de director, telefonul eroului nostru a sunat. Era anunţat că îşi poate ridica diploma.
–
Aşadar, după lungi dezbateri şi peregrinări ţinea în mână actul câştigat din ghearele unui sistem mult prea birocratic, incompetent şi… fricos. Da, fricos. Pentru că judecătorul, mai mult ca sigur, i-ar fi dat elevului X şi dreptate, şi despăgubiri financiare. În ceea ce vă priveşte, dragilor, avem o morală tristă sau mai curând un sfat: stimaţi tineri din Republica Moldova studenţi în România, niciodată, repet, niciodată nu anunţaţi liceul, universitatea că aţi obţinut cetăţenia românească. Riscaţi prea multe!
Sursa: Blog Cojocari Vitalie
