S-au împlinit 100 de ani de la nașterea marelui om de cultură Acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, care spre finalul vieții a devenit Maica Benedicta de la Văratec, notează Basilica.ro.
Zoe Dumitrescu-Bușulenga s-a născut în 1920, la București, din părinții Nicolae Dumitrescu și Maria Apostol. De mică a fost învățată cu literatura clasică franceză și germană, prin cărțile puse în mână de tatăl ei, iar de la bunicul ei, preot, s-a deprins cu spovedania, împărtășania și viața în Biserică.
A studiat Dreptul și Literele și a predat 34 de ani la catedra de Literatură Universală și Comparată a Universității din București, pe care a și condus-o. După 1989, a fost vicepreședinte al Academiei Române.
Cea mai mare parte din activitate i-a dedicat-o poetului naţional Mihai Eminescu, devenind unul dintre cei mai mari eminescologi ai României. Între 1964 şi 1989 a publicat patru mari volume în care este analizată minuţios viaţa şi opera marelui poet.
A făcut studii muzicale, juridice și filologice, a fost profesor, șef de catedră, apoi director la Institutul de Istorie si Teorie literară „George Călinescu”. A fost aleasă membru corespondent al Academiei Române în anul 1974 și membru titular în anul 1990, iar între anii 1990-1994 a îndeplinit funcția de vicepreședinte al acestui for.
După anul 2000, s-a dedicat vieţii monahale, intrând în obștea Mănăstirii nemțene Văratec.
„Venirea la Văratec a fost o întâmplare, să zicem. Dar nu este nimic întâmplător pe lume. Totul e făcut de sus. M-a invitat aici prietena mea Valerica Sadoveanu, în fiecare vară. Din ce în ce mai mult m-am apropiat de Văratec, am cunoscut Văratecul, am cunoscut celelalte mănăstiri dimprejur, m-am împrietenit cu preoţii, cu stareţii, cu călugării”, mărturisea Maica Benedicta.
„Am socotit că un creştin intelectual trebuie să-şi petreacă ultimii ani ai vieţii aşa cum se făcea pe vremuri, şi mai cu seamă soţiile care rămâneau singure, se retrăgeau la mănăstiri. Era o frumoasă obişnuinţă, mai ales în lumea boierească”, mai spunea aceasta.
Maica Benedicta a trecut la cele veșnice în 5 mai 2006, fiind înmormântată în cimitirul Mănăstirii Putna.
„Să vă fie gândul pe verticală!”
„Să ne întoarcem către omul nostru lăuntric, să ne întoarcem către rugăciune, care este instrumentul apărării noastre din toate punctele de vedere. Să ne întoarcem către Biserica noastră… să revenim la ceea ce a fost, la ceea ce trebuie să fie viaţa creştină – pregătirea, mai cu seamă pregătirea pentru viaţa viitoare. Să nu uităm că suntem homo viator, că suntem călători pe acest pământ şi că doar dincolo este casa noastră, din care, de fapt, am plecat. De la Dumnezeu am ieşit, ne întoarcem la El”, scria Maica Benedicta.
„Copii, faceţi-vă o platoşă. Să vă fie gândul pe verticală. De multe ori am spus să nu uitaţi că există verticală. Pentru că dacă uităm verticala, că există Dumnezeu, suntem terminaţi, şi sub raport spiritual, dar şi omenesc propriu-zis. În această platoşă, rugăciunea să fie foarte bine fixată, pentru că e nevoie de ea în momentele grele”, sunt citate din Zoe Dumitrescu-Bușulenga – Maica Benedicta, „Să nu pierdem verticala”, Editura Nicodim Caligraful, Mănăstirea Putna, 2017.
Mănăstirea Putna a înființat Fundația „Credință și Creație. Acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga – Maica Benedicta”, care pune la dispoziție gratuit, în format digital, studiile academicienei despre Eminescu, alături de colecții dedicate părinților contemporani și mărturiilor despre prigoana comunistă din Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herței.
