Vizita Patriarhului Moscovei şi Întregii Rusii Kiril la Chişinău a fost marcată de proteste şi ploi. A mea, de programul confuz al Patriarhului şi de întâlnirea neaşteptată cu Voronin.
Sâmbătă. Am trecut graniţa mai repede decât oricând – de data aceasta nu mă aflam nici în microbuz, nici în autocar. Nu am adormit la porţile Chişinăului, cum vă povesteam cu alte ocazii şi nu mică mi-a fost mirarea să observ că nici panouri electorale nu am mai întâlnit în rondurile de la Ciocana sau Telecentru. Singurul panou electoral care mi-a atras atenţia în cele două zile petrecute în oraşul de pe Bâc a fost cel atârnat de Arcul de Triumf, pe bd. Ştefan cel Mare, care îl înfăţişa pe Preafericitul Bisericii Ortodoxe Ruse pe un fundal verde şi galben.
Străzile centrale împânzite de poliţişti mi-au amintit de evenimentele violente din aprilie 2009, de tinerii cu rinichi dislocaţi sau cu mâinile rupte, de fetele dezbrăcate şi umilite în comisariate, de fuga protestatarilor spre libertate şi frica unui regim învechit care îşi anticipa finalul. Spre seară am vrut să mă apropii de Catedrala Mitropolitană, dar un cordon de tineri în uniforme mi-a tăiat elanul. Ar fi trebuit să scot tot ce aveam în ghiozdan, adică tot bagajul cu care pornisem de la Bucureşti şi să prezint fiecare articol în parte unor străini. Pesemne că Patriarhul Moscovei consideră că paza bună trece primejdia rea.
Duminică. Contracandidaţii lui Kiril nu au întârziat să apară. Eu, un pic, pentru că am dorit să asist la slujba de duminică, din scuarul Catedralei, în ciuda ploii constante şi ”înclinate” (expresiile ,,la deal” şi ,,la vale” sunt cu sens utilizate în oraşul de pe coline). Deşi am auzit pe tot parcursul zilei aprecieri legate de numărul mare de participanţi la discursurile religioase de pe scena din faţa Catedralei, comparând cu mulţimea de credincioşi din Bucureşti care se închină la diverse sfinte moaşte, pot să spun că slujba nu a fost un succes sau că nu a ”prins” la ”public”. Ceea ce m-a surprins a fost mesajul afişat pe Catedrală – ,,EIS POLLA ETI, DESPOTA/ ÎNTRU MULŢI ANI STĂPÂNE”. M-am convins că este dificil să scrii corect un mesaj în Chişinău, dar nu mi-a fost clarificată noţiunea de ,,stăpân”. Era Kiril ,,stăpânul” venit să strunească ,,sclavi”, ,,servitori”? Am mai auzit termenul de ,,stăpân” în Rep. Moldova, atunci când se făcea referire la capul familiei, adică la bărbatul casei. Totodată, am aflat o altă semnificaţie a conceptului de ,,servitor” când am citit un anunţ pe uşa unei librării de pe bd. Ştefan cel Mare. Librăria angaja ,,servitori”, adică ,,femei de serviciu”.
Veniseră copii mulţi însoţiţi de profesori sau învăţători, iar fiecare copil ţinea câte două baloane în mână, unul verde şi unul galben. De la distanţă, am avut impresia că a demarat o nouă campanie electorală, dar nu mă dumiream ce formaţiune politică utilizează respectivele culori. De la Arcul de Triumf şi până la Catedrală a fost improvizat un ”covor” de flori de toamnă, pe care, cel mai probabil, şi-a purtat paşii Preafericitul Kiril şi soborul său de preoţi (inclusiv cei ai Mitropoliei Moldovei). Deasupra covorului mai apărea şi urarea seacă (adică fără semn de exclamare) ,,Bine aţi venit”, scrisă în rusă şi română (sau limba de stat, ca să nu primim contestaţii), pentru a împăca şi capra, şi varza, cel mai probabil (stabiliţi dumneavoastră corespondenţa). Aşa s-a ţinut şi slujba religioasă. După primul ,,spasibo” rostit de Patriarh, am părăsit scuarul Catedralei. ,,Stăpânii” nu vorbesc limba celor ”colonizaţi”.
În faţa monumentului lui Ştefan cel Mare se strânseseră câteva zeci de persoane cu bannere şi zeci de reprezentanţi ai organelor de siguranţă (sau securitate) în civil şi în uniformă. Patriarhul Kiril urma să depună o coroană de flori la picioarele lui Ştefan, ,,apărătorul Basarabiei”, aşa cum scrie pe spatele statuii, o mutare nu prea strategică, dacă mă întrebaţi. De bună seamă, nici lui Kiril nu i s-a mai părut o idee aşa grozavă, altfel nu o amâna până când a fost suficient de întuneric şi de linişte pe bulevard încât să o poată face neştiut de nimeni. Protestatarii strânşi încă de pe la ora 10:30 au rezistat eroic în ploaie, aşteptându-l pe Întâistătătorul Bisericii Ruse. ,,În faţa lui Dumnezeu suntem un singur popor: ROMÂN!” şi ,,Republica Moldova nu este provincie a Sfintei Rusii” erau doar două dintre mesajele de ,,salut”, aşa cum le numea unul dintre organizatorii acţiunii, preşedintele Asociaţiei Tighina de la Bucureşti, Alexei Paluţă, adresate lui Kiril şi care au fost acoperite de un lanţ viu de angajaţi ai statului, pentru a-l feri pe Patriarh de neplăceri estetice. Printre protestatari am întâlnit tineri din grupul de iniţiativă Spirit Românesc, reprezentanţi ai Mişcării de Eliberare Naţională din 1989, oameni în vârstă, oameni simpli şi persoane care avuseseră de suferit în aprilie 2009 (şi care au recunoscut printre poliţiştii veniţi să asigure paza Patriarhului pe câţiva agresori din timpul evenimentelor post 5 aprilie 2009). Kiril şi-a modificat programul, însă, iar asta am realizat-o când cei de la televiziunile agreate de Moscova, cărora li s-a permis să se apropie de monumentul lui Ştefan, au început să îşi strângă camerele video. Probabil că Preafericitul nu se aştepta să fie contestat sau îşi imagina că îi va ”stăpâni” pe ,,românii de la Chişinău” (aşa cum titra presa rusească în urmă cu puţin timp), reducându-i la tăcere şi smerenie.
Era trecut de cinci-şase după-amiaza şi în preajma monumentului lui Ştefan cel Mare se adunaseră iar poliţişti. Am trecut întâmplător pe-acolo şi am întrebat dacă până la urmă Kiril s-a hotărât să marcheze acţiunea cu florile. Am obţinut răspuns pozitiv, dar nu şi ora exactă la care urma să se întâmple. Am aşteptat puţin, dar pentru că flash-ul aparatului nu mă ajută în ”vremuri întunecate” şi pentru că mă plouase toată ziua, am decis să las în plata Domnului evenimentul.
Luni. Pe drumul de întoarcere spre Bucureşti urmau să ne însoţească două persoane remarcabile: autorul Declaraţiei de Independenţă a Rep. Moldova, membru al Academiei Române, etnolog, cercetător, scriitor, istoric, fost deputat în Parlament, după 1991, o ,,enciclopedie” şi soţia sa, ,,un înger păzitor”. Am parcat maşina în dreptul clădirii în care locuiau. În faţa noastră, un alt automobil, dar cu număr de RM G (numărul de serviciu al unui politician din Guvern, calitate contrazisă ulterior de realitate), semnala că nu suntem bineveniţi în acel loc, în acel moment. Se pare că numai o maşină avea dreptul să aştepte în faţa scării de bloc şi noi nu ne aflam în cea corespunzătoare. S-a apropiat un poliţist de noi şi ne-a rugat să mutăm maşina, dar s-a lăsat păgubaş când i-am comunicat pe cine aşteptăm şi că nu va dura mult până când vom pleca. Atunci a intervenit şoferul maşinii de serviciu, pe care mama mea, care nu ajuns niciodată la Chişinău, l-ar fi catalogat drept ,,racket”, în baza poveştilor care circulă prin Bucureşti, cu privire la infracţionalitatea de peste Prut sau de peste Nistru. După ce ne-a bătut cu putere în geam, ne-a comunicat ceva în limba rusă, iar proprietarul maşinii în care ne aflam l-a anunţat că nu înţelege (deşi înţelegea). Atunci, şoferul nu prea prietenos l-a rugat în limba română să mute 5 metri mai în spate maşina. Am mutat maşina şi am început să ascultăm piese româneşti.. ,,Basarabie frumoasă”, ,,Doamne, ocroteşte-i pe români”… Pentru că nu era la fel de frig ca în ziua precedentă, am deschis geamurile. Din clădire nu au coborât viitorii companioni de drum, a coborât parlamentarul, condus la maşină de fiul său. S-a întâmplat ca atunci să înceapă să se-audă de la boxele maşinii noastre ,,Scrisoare din Basarabia” şi s-a mai întâmplat şi ca parlamentarul să se oprească mai mult de o clipă, să nu înţeleagă cine suntem şi apoi să ne privească încruntat când a recunoscut versurile ,,Din Basarabia vă scriu,/ Dulci fraţi de dincolo de Prut”. Oleg a urcat apoi, în imobil, tatăl lui avea întâlnire, probabil, la mănăstirea Curchi, cu solul Kiril.
Drumul spre Bucureşti a fost încântător, ca să rămânem în registrul muzical şi pot să spun că am fost privilegiată să ascult istoria pe viu, care ocupa locul din dreapta şoferului şi cel drept din locul vizionarilor de la Chişinău…
Foto: Iulia Modiga/Info Prut
