Am fost cu toţii martorii aparentului măcel de joi, 13 ocombrie, din Parlament şi nu cred că i-a plăcut cuiva ceea ce vede, poate doar cu excepţia unor comunişti mai cinici. Premierul a apărut ca un războinic pe cal verde, dând tonul a ceea ce urma să devină cel mai incitant spectacol din istoria parlamentară a AIE. Ce-i drept, contradicţiile şi scandalul începuseră odată cu votarea ordinii de zi, dar asta a fost aşa, de încălzire, cum s-a exprimat şi speakerul.
Ceea ce contează, însă, este că ameninţările lui Filat în ceea ce priveşte căderea capetelor unor instituţii, a avut loc. Care a fost, totuşi, picătura care a umplut paharul? A fost oare un gest spontan, sau un rezultat al unui plan minuţios şi a unor negocieri dintre PCRM şi PLDM. Dacă am şti răspunsul la aceste întrebări, am avea, probabil, viitorul politic al RM ca în palmă. Doar că nu-l ştim… Iar dacă majoritatea s-a grăbit să-i acuze pe liberal-democraţi de toate relele pământului, eu m-aş feri să o fac deodată.
Iar asta, pentru că, oricât am vrea să negăm, trebuie să recunoaştem că prim-ministrul şi-a preîntâmpinat colegii din Alianţă că urmează remanieri şi demiteri, evitând să spună şi cum. Interesant este însă altceva, respectiv că n-a făcut-o în calitate de şef al Guvernului, ci în calitate de om politic, de preşedinte de partid, regăsindu-şi susţinerea publică univocă în persoana lui Streleţ, Deliu şi alţi deputaţi verzi. Anume asta ar trebui să ne sperie pe noi, cei care încă mai sunt anticomunişti: faptul că au demis nişte oameni ai Alianţei (nu ai vreunui partid!) prin vot solidar cu comuniştii, doar pentru a da un semnal că aşa nu se mai poate.
Nu se îndoieşte nimeni de pasivitatea instituţiilor vizate, poate doar SIS-ul făcând excepţie, dar despre asta e mult mai greu să ne pronunţă, necunoscând activitatea sa în virtutea specificităţii sale. Dar de ce să te solidarizezi (”să te aliezi” e un termen nepotrivit încă) cu duşmanul ideologic, politic, de business etc., pe seama luptei împotriva căruia ţi-ai câştigat toate cele 32 de mandate în Parlament, în loc să pui nişte condiţii definitive cu statut de ultimatum colegilor din Alianţă, dar într-un cadru ferit de ochii PCRM şi ai publicului? Oare nu-l deranjează deloc pe premier faptul că i-a dat dreptate bătrânului general care şi-a tot bătut joc inclusiv de el şi de echipa sa afirmând că nu există nici o Alianţă, ci doar nişte interese mafiote? Sau poate-l deranjează faptul că jonglează de o bună bucată de timp cu acordul Alianţei, al cărui semnatar este? Avem toate motivele să spunem că nu.
Și totuşi, în privința declarării războiului ”alianţei roş-verzi”, venită din partea PD şi PL, nu m-aş grăbi. N-a fost greu să observăm că fruntaşii mediatici ai fracţiunilor PLDM şi PCRM, Streleţ şi Sârbu, respectiv, au negat cu vehemenţă orice tip de alianţă roş-verde, explicând situaţia prin nevoia de ”a respecta legea”, de ”a face mai bine pentru ţară” şi alte eufemisme expirate. Aşadar, chiar dacă minciunile oficialilor noştri nu mai sunt percepute drept surprize, n-aş crede că verzii sau roşiii şi-ar permite să-şi mintă propriul electorat în halul ăsta şi atât de pe faţă. Adică, o alianţă oficială dintre aceştia nu are cum avea loc. Sau cel puţin nu în viitorul apropiat.
Ar trebui, deci, să punem votul de astăzi pe seama negocierilor multiple dintre actorii politici din RM între ei, cu Rusia, cu UE, cu SUA şi aşa mai departe, dar şi pe încăpăţânarea premierului de a le da o lecţie celor care au îndrăznit să se pună cu el, cu afacerile şi cu influenţa sa. Mai mult decât grăitoare în acest sens sunt remarcile liberalului Ghimpu, care a indicat asupra unei revanşe a lui Filat în faţa lui Plahotniuc, în urma căreia liberalii au ajuns să fie victime colaterale.
Ar mai exista, totuşi, o şansă pentru ca alianţa să supravieţuiască, dar care ar presupune un maxim altruism, forţă de negociere şi de repliere din partea tuturor celor 3 partide. Înlocuitorii şefului SIS, al procurorului general şi al directorului CNPF, să fie numiţi prin acordul, public ori nu, a tuturor reprezentanţilor Alianţei. În caz contrar, următoarele capete care vor cădea vor fi cele ale miniştrilor.
Autor: Tudor Cojocariu
Sursa: ARENA
Foto: Adevărul.ro
