PS Antonie, Episcop de Bălţi, a oficiat, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Teofan, Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea Bistriţa din Arhiepiscopia Iaşilor, cu ocazia sărbătoririi hramului acestui sfânt aşezământ monahal.
Aşa cum obişnuieşte PS Antonie să dăruiască o candela bisericilor din România unde oficiază pentru prima dată Sfânta Liturghie, care să ardă pentru unitatea neamului românesc, ierarhul Episcopiei de Bălţi a făcut un asemenea dar şi Mănăstirii Bistriţa.
PS Antonie i-a dăruit, de asemenea, părintelui stareţ două cărţi editate la Editura Episcopiei de Bălţi: Primului jurnal misionar al Cuviosului Anatolie Tihai apărut, în ediţie bilingvă română-niponă, şi Sectele religioase din Joponia, autor Cuviosul Anatolie Tihai.
După Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, PS Antonie a oficiat un parastas pentru ctitorii Mănăstirii Bistriţa și a mulţumit Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, pentru binecuvântarea de a sluji la voievodala mănăstire şi a mulţumit şi părintelui stareţ pentru ospitalitate şi împreună rugăciune.
Părintele stareţ, Arhimandrit Luca Diaconu, i-a mulţumit PS Antonie pentru slujba oficiată, pentru binecuvântate şi pentru candelă şi cărţi, invitându-l pe ierarhul din Basarabia să mai vină la Mănăstirea Bistriţa.
Mănăstirea Bistriţa din judeţul Neamţ se află în satul Bistriţa, comuna Alexandru cel Bun şi a fost zidită înainte de anul 1407 de către domnitorul Alexandru cel Bun al Moldovei (1400-1432), care a înzestrat-o cu sate, moşii şi odoare scumpe. În anul 1498, Ştefan cel Mare a zidit un turn clopotniţă, cu paraclis, închinat Sfântului Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, cu o pictură în frescă de o mare valoare artistică şi iconografică, care se păstrează până astăzi. În 1546, Petru Rareş a renovat mănăstirea şi a construit un zid împrejurul ei. La 1554, Alexandru Lăpuşneanu a renovat mănăstirea complet.
