Membrii Asociației „UNIREA-ODIP”, la invitația Asociației Foștilor Deportați și Deținuți Politici din Moldova, au depus flori la Monumentul Deportaților de la Gară și au ținut un minut de reculegere în memoria victimelor represiunilor sovietice la împlinirea a 73 de ani de la cel mai mare val de deportări din Basarabia și Nordul Bucovinei.
Potrivit lui Vlad Bilețchi, deportările, foametea organizată, politica agresivă de deznaționalizare și represiunile staliniste reprezintă și astăzi o rană deschisă a neamului românesc, iar urmările regimului criminal sovietic se resimt până în ziua de astăzi.
„Astăzi, cei vinovați sunt la putere, au funcții importante, vor să fie parlamentari, au fost președinți, se comportă precum stăpânii. Secera și ciocanul sunt simboluri interzise în toată lumea, așa cum este interzisă și zvastica, simboluri ale morții. Mai grav este când urmașii victimelor de atunci s-au alăturat călăilor sau sunt ținuți în sărăcie pentru a fi ușor de manipulat, când victimele merg triumfător alături de vinovați”, a subliniat Vlad Bilețchi, președintele Asociației „UNIREA-ODIP”.
Conform datelor oficiale, în ziua de 6 iulie 1949, au fost deportate în Siberia 11.293 de familii din R. Moldova sau peste 35 mii de oameni. Sursele neoficiale afirmă că aceste cifre nu reflectă întreaga proporție a dramei basarabenilor, deoarece numărul victimelor deportărilor a fost calculat reieșind din 3 membri ai familiilor. Se știe, însă, că au fost ridicate familii cu 7-8 și chiar 14 copii.
După alte surse, cele 11.293 de familii reprezentau 35.796 persoane, din care 9.864 bărbați, 14.033 femei și 11.889 copii. 7620 de familii au fost considerate chiaburi, iar celelalte acuzate de colaborare cu fasciștii, de apartenență la partidele burgheze românești sau la secte religioase ilegale.
