Acest interviu este o continuare a demersului nostru de a studia modul în care se dezvoltă relațiile de colaborare dintre formațiunile politice din Republica Moldova și România. De această dată, vă propunem spre atenția dumneavoastră un interviu acordat publicației InfoPrut de către Domnul Igor BUCĂTARU, doctor în științe politice, conferențiar universitar, catedra Științe Administrative, Universitatea de Stat din Moldova.
InfoPrut: Cum apreciați evoluția vieții politice de la Chișinău după 2009?
Igor Bucătaru: Din punctul de vedere al calităţii procesului politic de guvernare din Republica Moldova, o problemă fundamentală pentru clasa politică actuală este imposibilitatea asigurării unei guvernări de coaliţie eficiente. Comunicarea defectuoasă determinată şi alimentată de un şir de factori subiectivi şi obiectivi deformează procesul politic autohton. În condiţiile diversităţii orientărilor politice din societatea moldovenească, guvernarea de coaliţie este o realitate firească. Cu regret, clasa politică prin comportamentul său denaturează ideea pluralismului politic, forţând societatea moldovenească şi aşa influenţată mult de nostalgia după anumite elemente ale perioadei sovietice, să revendice monismul politic drept o cale mai sigură de dezvoltare decât pluralismul. Lipsa concentrării eforturilor spre o direcţie comună a componentelor AIE face ca în societate să predomine ideea necesităţii unui cabinet guvernamental monocolor, care este asociat în special cu guvernarea PCRM din 2001-2009 ca fiind „mai stabilă”. În acest sens, nealegerea preşedintelui de către clasa politică conducătoare actuală nu este o problemă de substanţă în sine, este mai degrabă un efect al mecanismului deficient de guvernare.
Din punctul de vedere al percepţiei cetăţenilor (electoratului), este vorba despre un proces politic cu efecte şi finalităţi sub aşteptări. Mesajul electoral, precum şi cel de guvernare, lansat de partidele ce au format majoritatea guvernamentală „Alianţa pentru Integrare Europeană” după alegerile din 29 iulie 2009 s-a axat pe ideea schimbărilor democratice şi a integrării europene. Sondajele de opinie publică demonstrează că pe parcursul a aproape trei ani, cetăţenii Republicii Moldova nu au simţit efectul pretinselor reforme democratice în toate sferele vieţii sociale. Dacă în domeniul pluralismului politic, rezultatele sunt evidente prin descentralizarea şi desconcentrarea polurilor de putere, atunci în aşa domenii ca: eradicarea corupţiei, securitatea social-economică, reforma justiţiei, transparenţa procesului decizional şi a guvernării…, situaţia nu s-a îmbunătăţit simţitor. Extrem de relevante sunt rezultatele sondajelor de opinie (datele sunt prezentate în baza Barometrului de Opinie Publică, www.ipp.md), care semnalizează că în martie 2009 58,8% din populaţie considera că ţara se dezvoltă într-o direcţie greşită, iar deja în noiembrie 2001 – 83,5% sunt de părerea dată. Culmea ironiei este că în urma guvernării unei Alianţe pentru Integrare Europeană, procentul populaţiei ce ar opta pentru aderarea la UE a scăzut pe parcursul anilor 2009-2011 de la 64,8% la 47%.
InfoPrut: Avem o elită politică în Republica Moldova, capabilă să înțeleagă ce este o ideologie, curent de gândire politică sau partid de stânga, dreapta, centru? Credeți că reprezentanții partidelor politice se autopoziționează corect din punct de vedere ideologic, fără a comite confuzii în rândul propriilor membri și a alegătorilor?
Igor Bucătaru: În privinţa capacităţii clasei politice din Republica Moldova de a se autopoziţiona în baza coordonatelor ideologice specifice vieţii politice actuale, nu aş căuta un răspuns neapărat categoric. Este firesc, în opinia mea, ca subtilităţile aşezării ideologice în procesele politice din societate să nu fie cunoscute la modul absolut de către politicieni, indiferent de sistemul politic naţional. Subiectul ideologic este un câmp de investigaţie preferat de mediul academic, de teoreticieni, şi nu de practicieni. Constatarea în cauză rezultă din faptul că viaţa politică actuală (inclusiv din Republica Moldova) nu poate fi analizată prin prisma coordonatelor doctrinare clasice, cu care de regulă se operează în mediul comentatorilor politici. În acelaşi timp, este absolut necesar ca politicienii să dispună de nişte cunoştinţe ideologice grosso modo, ce ar face ca mesajul acestora să se încadreze în albia doctrinară a formaţiunii pe care o reprezintă.
În perioada anilor 2006-2010 am participat la un proiect de cercetare sociologică a capacităţii ideologice a partidelor politice din Republica Moldova. Una din metodele proiectului de cercetare prevedea intervievarea funcţionarilor de partid din cele mai reprezentative partide. Concluzia a fost că la nivel de organizaţii teritoriale, per ansamblu, situaţia este în mare parte deplorabilă, chestiunile privind poziţionarea ideologică a partidului pe care-l reprezintă determinând nişte răspunsuri de excludere reciprocă. În cazul funcţionarilor din structurile naţionale au fost depistate nişte cunoştinţe ce le permiteau să poziţioneze formaţiunea conform prevederilor doctrinare statutare. O altă concluzie se referă la faptul că anumite partide sunt mai bine pregătite din punct de vedere ideologic, iar altele nu acordă o importanţă mare acestei componente, promovând un mesaj „pragmatic”.
InfoPrut: Este capabilă această elită politică să construiască un stat de drept, în care să fie respectate principiile democratice?
Igor Bucătaru: Cu siguranţă actuala clasă politică dispune de un potenţial de construcţie democratică. Majoritatea reprezentanţilor acesteia s-au format ca politicieni în perioada independenţei Republicii Moldova, după prăbuşirea sistemului politic monist şi implementarea principiilor pluralismului democratic. În acelaşi timp, tranziţia postsovietică din Republica Moldova a anilor 90 s-a caracterizat prin elemente de capitalism sălbatic care cultiva cultul „puterii banilor”, indiferent de calitatea legală/ilegală de obţinere a acestora. Cu părere de rău, multe din trăsăturile comportamentale specifice capitalismului sălbatic au fost absorbite de către parte din politicienii aflaţi astăzi la guvernare, fapt ce creează multiple impedimente în construcţia statului de drept, atât la nivel de mentalitate, cât şi de comportament.
Schimbarea probabilă a guvernării nu va determina mari schimbări la nivel de mentalitate şi atitudine, fiindcă opoziţia comunistă ce ar putea ajunge la guvernare nu va fi una calitativ superioară celei actuale. Iar apariţia unei a treia forţe (după partidele AIE şi PCRM) în stare să formeze majoritatea de guvernare nu este probabilă în perioada imediat următoare. În aceste condiţii, clasa politică reprezentată de AIE trebuie să conştientizeze necesitatea implementării reformelor, acţiuni ce se încadrează în promisiunile electorale ale componentelor AIE. Partidele aflate la guvernare nu trebuie să întreprindă nimic fantastic, doar să-şi îndeplinească sarcinile prevăzute în programele de guvernare. De rezultatele proceselor respective va depinde vitalitatea politică a acestora. Rolul liderilor, în opinia mea, este unul decisiv.
InfoPrut: În ultima perioadă asistăm la multiplicarea colaborărilor dintre forțele politice de la Chișinău și București. Credeți că acest fenomen se datorează influenței externe, după cum afirmă reprezentanții opoziției? Dacă răspunsul este unul afirmativ, cum ați putea cataloga această influență?
Igor Bucătaru: Subiectul „multiplicării colaborării dintre forţele politice de la Chişinău şi Bucureşti” l-aş diviza în două părţi. În primul rând, este vorba de colaborarea dintre forţele politice ce asigură guvernarea în ambele state. Din acest punct de vedere, este vorba despre colaborarea dintre Republica Moldova şi România. Cu siguranţă că mediul, climatul relaţiilor moldo-române s-a îmbunătăţit comparativ cu perioada guvernării comuniste în Republica Moldova. Partidele aflate după 2009 la guvernare au contribuit la normalizarea raporturilor dintre două state (societăţi) mai mult decât vecine. În acelaşi timp, practic nimic nu s-a întreprins la modul concret pentru a valorifica potenţialul existent. Recenta şedinţă comună a guvernelor Republicii Moldova şi României este mai degrabă o excepţie, decât o regulă a jocului. Ba mai mult, nu sunt sigur de finalizarea de succes a celor preconizate, întâlnirea în cauză fiind una mai degrabă cu impact mediatic, decât economic sau politic.
În ceea ce priveşte relaţiile bilaterale dintre partidele de pe ambele maluri ale Prutului, în calitate de comentator politic şi nu funcţionar de partid, pot menţiona cu certitudine că nu se resimte în spaţiul mediatic, precum şi în acţiunile partidelor „multiplicarea colaborării dintre forţele politice de Chişinău şi Bucureşti”. Dacă există un proces de amplificare a colaborării, atunci partidele, cel puţin din Republica Moldova nu mediatizează suficient acest subiect.
InfoPrut: În ultimul an am observat pe de o parte o apropiere fermă între PDL (România) și PLDM (Republica Moldova), iar pe de altă parte o apropiere nehotărâtă dintre PL (Republica Moldova) și PNL (România). Cum credeți, care este cauza ”migrării” colaborărilor? De ce Partidul Liberal a pierdut teren în România?
Igor Bucătaru: Colaborarea dintre partidele politice din Republica Moldova şi cele din România este un subiect de cercetare extrem de interesant. Cu părere de rău, nu se regăsesc în mediul academic şi ştiinţific moldovenesc investigaţii ştiinţifice pe acest subiect. Sunt tentat de a considera că şi în România astfel de studii lipsesc. În lipsa unei analize profunde a problemei, îmi exprim câteva idei bazate pe observarea vieţii politice din ambele sisteme politice naţionale.
În primul rând, nu există nişte relaţii instituţionalizate şi consolidate între partidele politice din Republica Moldova şi România. Încercările de stabilire şi dezvoltare a raporturilor de colaborare sunt sporadice şi insuficient promovate. Cauzele sunt diferite, însă aş atenţiona asupra unora ca: imaturitatea şi caracterul încă nu pe deplin consolidat al sistemelor de partide, lipsa unor relaţii de încredere reciprocă între liderii partidelor politice, faptul că este vorba despre două sisteme politice naţionale distincte etc.
În al doilea rând, consider că nu trebuie de condiţionat obligatoriu colaborarea dintre partide prin filiera doctrinară. Cu certitudine este o condiţie importantă, dar nu şi unica suficientă, îndeosebi în condiţiile în care denumirea doctrinară a partidului nu coincide cu mesajul şi comportamentul acestuia. Exemplu elocvent poate fi cazul Partidului Social Democrat din Moldova, care promovează o retorică antiromânească, antieuropeană şi prorusă. Despre conţinutul doctrinar social-democrat al formaţiunii se poate de aflat doar din denumire, şi pe undeva din program.
În al treilea rând, nu aş utiliza termeni apreciativi atât de categorici cu privire la relaţiile dintre anumite partide din Moldova şi România (exemplul PDL (România) şi PLDM (Republica Moldova)). Consider că acţiunile în cauză sunt doar o testare a terenului, un început care pe viitor ar putea fi valorificat şi mai mult, dar cu acelaşi succes s-ar opri la etapa declarativă. Reiterez ideea că doar o parte extrem de insuficientă a potenţialului de colaborare existent este valorificat. Domină declarativul.
În ceea ce priveşte „pierderea terenului” în România de către PL (Republica Moldova), dacă vă referiţi la scorul electoral (comparaţia dintre alegerile parlamentare din 2009 şi cele din 2010), atunci acest moment poate fi explicat prin impresia pozitivă lăsată de activitatea Guvernului Filat în mandatul AIE – 1, unde liderul PLDM a fost principalul profitor al succeselor legate, în mod prioritar, de politica externă proeuropeană. La moment (2012), nu pot să mă exprim asupra acestui subiect în lipsa unei baze sociologice credibile, însă consider că imaginea PL de partid ideologic pro-românesc, este una mai puternică decât „pragmatismul” PLDM-ului.
Va urma…
