web analytics

Bookmaker artbetting.co.uk - Bet365 review by ArtBetting.co.uk

Bookmaker artbetting.gr - Bet365 review by ArtBetting.gr

Germany bookmaker bet365 review by ArtBetting.de

Premium bigtheme.net by bigtheme.org

(FOTO, VIDEO) Pact pentru Basarabia

Angela Grămadă 21 octombrie 2012 30

InfoPrut

Astăzi, 21 octombrie 2012, la București, 3000 de persoane cu veste albastre, roşii şi galbene au format un imens tricolor viu la Marşul pentru Unire.

Participanţii la manifestaţia organizată de Platforma Civică Acţiunea 2012 au solicitat Unirea cu Republica Moldova ca prioritate naţională. În acest sens, unioniştii au propus spre asumare candidaţilor la alegerile parlamentare din 9 decembrie o serie de revendicări grupate sub genericul Pact pentru Basarabia.

Susţinerea prin discursuri publice a necesităţii unirii, sprijinirea companiilor din România şi din Republica Moldova pentru extinderea activităţii pe întreg spaţiul celor două state, crearea unui departament pentru reintegrarea Republicii Moldova sunt câteva dintre solicitările a peste 30 de organizaţii nonguvernamentale din România, Republica Moldova şi diaspora. Candidaţii semnatari ai Pactului pentru Basarabia vor fi promovaţi şi recomandaţi alegătorilor pe un site realizat special cu acest scop: www.pactbasarabia.ro, se arată într-un comunicat de presă al Platformei.

,,Mii de oameni au ieşit în stradă la Chişinău pentru Unire. Am considerat că ţine de datoria noastră să facem acelaşi lucru. Aşteptăm reacţia candidaţilor la alegerile parlamentare din 9 decembrie”, a declarat Marius Lulea, copreşedintele Platformei Civice Acţiunea 2012”, citat de InfoPrut.

Mai jos găsiţi integral Pactul pentru Basarabia:

”Noi, organizaţiile şi grupurile de iniţiativă cuprinse în Platforma Civică “Acţiunea 2012”, alături de voluntari şi simpatizanţi, preocupaţi de necesitatea transformării problematicii Unirii României cu Republica Moldova în prioritate naţională, propunem tuturor candidaţilor la alegerile parlamentare din 9 decembrie, să semneze şi să îşi asume următorul

PACT PENTRU BASARABIA

În viziunea noastră, acest document este generat de creşterea interesului faţă de viitorul comun al românilor de pe ambele maluri ale Prutului, reflectat şi în acţiunile culturale şi sociale privind reîntregirea naţională, la care s-au manifestat zeci de mii de persoane pe parcursul anului 2012.

Considerăm că societatea românească s-a democratizat şi responsabilizat suficient după căderea comunismului, dar şi a blocului sovietic, pentru a revendica anularea pe cale pașnică si cu respectarea principiilor de drept internațional în vigoare a consecinţelor Pactului Ribbentrop-Molotov.

Solicităm în mod deschis politicienilor care reclamă voturile românilor să se responsabilizeze şi să aducă în graniţele naţionale cei peste trei milioane de români de la Est de Prut, privaţi de dreptul la Patria Mamă, bunăstare, securitate și identitate națională.

Considerăm că este necesar ca toţi factorii de răspundere din România şi Republica Moldova să fie promotorii solidarităţii naţionale şi ai reunirii românilor de pe cele două maluri ale Prutului, mai presus de ideologiile de partid.

În acest sens, PACTUL PENTRU BASARABIA reprezintă un angajament și un set de măsuri concrete care vor fi implementate pentru reunirea celor două state româneşti.

Asumarea este publică, ceea ce înseamnă că semnatarii oferă o garanție a efortului depus în viitor în acest sens, nu un simplu artificiu electoral menit să extindă numărul votanților.

Platforma Civică Acţiunea 2012, coaliţie formată din peste 30 de organizaţii nonguvernamentale şi grupuri de iniţiativă care militează pentru reunirea României cu Republica Moldova, organizatoarea Marşului pentru Unire de la Bucureşti, din 21 octombrie, în asentimentul tuturor celor prezenţi la această manifestaţie, înaintează următoarele:

ASUMARE PUBLICĂ

  1. Apariţii publice în care să susțină reunirea celor două state românești şi recunoaşterea existenţei unui singur popor pe ambele maluri ale Prutului. Termen: înaintea alegerilor din decembrie 2012.
  2. Discursuri în plenul Parlamentului care amintesc de necesitatea refacerii unității naționale a neamului românesc prin reunirea cu Republica Moldova, ținute cu ocazia sărbătorilor naționale și nu numai.

LEGISLATIV

  1. Garantarea securității Republicii Moldova de către statul român si partenerii săi internaționali, în cazul unei agresiuni externe.
  2. Finalizarea procedurilor de adoptare a zilei de 31 august (Ziua Limbii Române) ca sărbătoare legală.
  3. Acordarea cetăţeniei române în mod automat şi simplificat tuturor celor care se declară etnici români în documentele oficiale din Republica Moldova.
  4. Desființarea obligației privind necesitatea deținerii sumei de minimum 500 de euro în cazul acordării vizei pentru cetățenii Republicii Moldova care doresc să viziteze România.

ECONOMIC

  1. Crearea spațiului economic comun prin:
    1. Subvenționarea taxelor suplimentare pentru produselor fabricate în Republica Moldova;
    2. Integrarea celor două sisteme energetice naţionale;
    3. Integrarea infrastructurii aeroportuare, feroviare şi de transport rutier;
    4. Integrarea sistemului poştal şi unificarea sistemului de telefonie
  2. Deschiderea pieței de muncă pentru toți cetățenii Republicii Moldova.
  3. Sprijinirea companiilor din România și din Republica Moldova în vederea extinderii activității pe întreg spațiul celor două state românești.

INSTITUȚIONAL

10.  Crearea unui departament pentru reintegrarea Republicii Moldova, aflat în subordinea directă a primului ministru.

11.  Integrarea în strategia euro-atlantică a României a unui capitol privind renirea cu Basarabia şi rolul acesteia în securitatea naţională dar și a flancului estic al NATO și al Uniunii Europene.

12.  Compatibilizarea legislativă dintre România și Republica Moldova prin implementarea reglementărilor din acquis-ul legislativ european tradus integral în limba română, folosind expertiza României, de către Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii de la București, respectiv Chișinău, precum și de către Institutul European din România.

13.  Bugetarea Departamentului pentru Românii de Pretutindeni cu o sumă egală cu suma acordată de statul român minorităților naționale din România.

14.  Numirea la conducerea ambasadei de la Chișinău, a Institutului Cultural Român – Chișinău și a Institutului Eudoxiu Hurmuzachi, a unor persoane competente, care să servească în mod real interesele românești.

15.  Finanțarea de către Guvernul României, în parteneriat cu Ministerul Culturii de la Chișinău, a traducerii integrale în limba română a materialelor video, conform legislației Republicii Moldova.

16.  Deschiderea unui studiou al Televiziunii Române la Chișinau, care să transmită zilnic informații în și din Republica Moldova, astfel ca publicul să fie ancorat în realitatea cotidiană a celor două spații.

EDUCAȚIONAL

17.  Crearea în cadrul Ministerului Educației și Cercetării al României a unui birou special responsabil cu integrarea culturală și socială a studenților și elevilor barasarabeni aflați la studii în România.

18.  Regândirea sistemului de selecţie a burselor acordate tinerilor din Republica Moldova astfel încât aplicantul să poată demonstra atașamentul față de cultura, spiritualitatea și valorile românești.

19.  Introducerea în manualele de istorie a unui capitol special despre despre românii din jurul frontierelor și din Balcani, în special privind istoria comună a românilor de pe cele două maluri ale Prutului.

Politicienii, ca oameni de stat care cunosc istoria poporului pe care îl conduc, ştiu că „Basarabia e România”, iar în acest sens, noi, românii, aşteaptăm ca ei să acţioneze pentru îndeplinirea idealurilor naționale.

21 octombrie 2012

Platforma Civică “Acțiunea 2012””

Platforma Civică “Acţiunea 2012” este o coaliţie formată din peste 30 de organizaţii nonguvernamentale şi grupuri de iniţiativă care susţin unirea Republicii Moldova cu România şi militează pentru realizarea obiectivului generaţiilor trecute, prezente şi viitoare de regăsire a românilor de pe cele două maluri ale Prutului în cadrul aceluiaşi stat.

InfoPrut

InfoPrut

Foto: Adrian Nicolae, pentru InfoPrut

http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=WCdXLGIR8RE

Reportaj: Vitalie Brega

Comentarii de pe Facebook

comments

30 Comments »

  1. moldovanul 21 octombrie 2012 at 17:18 - Reply

    din1859 o sumedenie de „savanti”,”carturari”,”istorici” ,”mari” specialisti in toate domeniile spala,tot spala rapanul ruminesc,inventeaza,compun,falsifica si tot se ridica in slavi:romania mare,roman,limba romana,istoria romana,etc.baieti voi degraba o sa ajungeti in faza cind veti spune ca Adam si Eva a fost rumini,mai apoi ca Dumnezeu e rumin…OPRITI-VA BLEGILOR,TREZITI-VA ZOMBATILOR!

    • ana-maria 21 octombrie 2012 at 18:09 - Reply

      termina, dom’le, cu prostiile

      • spartacus 22 octombrie 2012 at 19:00 - Reply

        SPUNE TE ROG,ACEST ARTICOL E TOT PROSTIE???
        Politic vorbind, limba moldovenească există!
        Scrisoare deschisă celor care s-au simţit vexaţi de un pamflet al meu, plin de simţire, tact și bun-simţMoto: „Prostul nu-i prost de-a binelea, dacă nu-i și uzurpator” (vorbă veche moldovenească)
        Cu riscul pe care-l comportă sensibilitatea subiectului, dar motivat de scopul de a face problema mai lămurită și pentru cei pe care rușii îi numesc „osobo odarennîie tupîe” („cei mai înzestraţi prostănaci”), declar că limba moldovenească a existat și există.
        Limba moldovenească e limba (română) vorbită și scrisă de moldovenii din Ţara Moldovei. (Mai amănunţit la acest subiect vezi articolul „Meandrele politicii autohtone în problema limbii române”, V. Bahnaru, LA, 4 octombrie.) În această limbă s-au scris cronicile medievale, s-a creat folclorul, dar fiindcă, în acea epocă, în Ţara Moldovei nu se prea făcea știinţă — fizică, astronomie, chimie organică, genetică ș.a.m.d., în această limbă (moldovenească) nu s-a scris nicio lucrare în domeniul acestor știinţe.
        După anexarea Moldovei de Est la Imperiul Rus, limba moldovenească din Basarabia și limba moldovenească de peste Prut au urmat căi de evoluţie diferite. Secolul XIX a fost pentru moldovenii de peste Prut secolul cînd au înflorit știinţele în limba naţională, cînd s-a produs crearea Statului Român și s-a format limba literară română modernă. La formarea acestei limbi, a limbii române, au trudit elitele intelectuale românești din România. Moldovenii din Basarabia nu au participat la crearea limbii române moderne, ei continuînd să folosească limba moldovenească la acea etapă de dezvoltare pe care au adus-o cronicarii moldoveni. În Basarabia ocupată nu s-a scris nicio lucrare știinţifică în limba moldovenească, aceasta fiind, practic, interzisă în învăţămînt și în biserici. Insist: din 1812 pînă în 1918, în Basarabia funcţiona, dar numai la nivel vorbit, limba moldovenească în faza de dezvoltare din perioada lui Grigore Ureche. După marea Unire de la 1918, moldovenii din fosta Basarabie au trecut la limba română, limba moldovenească continuînd să funcţioneze doar în stînga Nistrului, în „republica autonomă moldovenească” creată de sovietici pe teritoriul Ucrainei. Da, în acea perioadă, acolo, limba știinţei, administraţiei, învăţămîntului a fost limba moldovenească. În acea limbă moldovenească, diferită de cea română, tractorul se numeaelectrobou, cravata — gîtlegău, acidul uric — acreală chișetnicăș.a.m.d. Această limbă moldovenească a funcţionat, cu mici „sincope”, pînă în 1940, anul „eliberării” Basarabiei. O scurtă perioadă după război s-a încercat menţinerea acestei limbi, dar chiar dușmanii înrăiţi ai limbii române au fost nevoiţi să renunţe la limba moldovenească din simplul motiv că… nu era bună pentru nimic, ea nu putea deservi statul — nu se puteau scrie manuale și face știinţă în această limbă. Trebuia, din interese politice și ideologice, să fie traduși Marx și Lenin, or, pentru așa termeni din lucrările lui Lenin ca transcendental și empiriocriticism nu existau echivalente în limba moldovenească.
        Anume începînd de după război s-a produs marele jaf și marea mistificare a secolului XX: învăţămîntul și știinţa din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească au renunţat la limba moldovenească și au trecut la limba română, continuînd însă, în mod fraudulos și uzurpator, s-o numească moldovenească. Atunci Bucureștiul comunist și ceaușist nu a protestat împotriva acestui act de uzurpare fără precedent. Nu a protestat nici Bucureștiul democratic de după 1989, cînd în Constituţia R. Moldova a fost introdusă denumirea „limba moldovenească”, în realitate însă utilizîndu-se, în mod fraudulos, limba română.
        Așadar, astăzi în RM limba naţională, limba oficială a statului e româna, dar care e numită de stataliști limba moldovenească. Această limbă, moldovenească, există și continuă să funcţioneze, dar sub forma unui jargon ruso-moldovenesc, deservind doar elementele inculte ale străzii. Eu aș vrea, de exemplu, ca deputaţii noștri stataliști, dușmani ai glotonimului limba română, să elaboreze și să pună la vot o lege redactată în această limbă moldovenească, avînd ca surse lexicografice și enciclopedice „Dicţionarul moldovenesc-românesc” al lui Vasile Stati. (Apropo, am căutat în acest „dicţionar moldovenesc” asemenea termeni, fără de care nu se poate redacta un decret, o lege, cum ar fi decret, prin prezenta, se abrogă, a adopta, a remite, a examina, impozit și nu am găsit…).
        Insist: a numi limba oficială a RM limba moldovenească înseamnă nu pur și simplu a persista într-o eroare, ci a comite un act de uzurpare, a legitima un furt intelectual și spiritual de proporţii. Stataliștii noștri nu au obţinut de la poporul român un uzufruct ca să folosească limba română creată de el sub denumirea de limba moldovenească. Dacă se dorește menţinerea în Constituţie a denumirii de limba moldovenească — poftim! Dar cu o condiţie: să se renunţe la limba română, învăţămîntul, știinţele ș.a.m.d. să fie trecute la limba moldovenească cea din stradă, iar elitele noastre politice stataliste să-și instruiască odraslele în această limbă.
        Am ajuns în zona absurdului. E timpul să punem capăt acestui act de prostituare politică și știinţifică.
        Constantin Tănase, Timpul

        • spartacus 22 octombrie 2012 at 19:02 - Reply

          iar pentru Tanase,in ultimul abzat: ajunge d-nilor sa va vindeti sufletul si tara,sunteti mai prejos decit prostituatele!

    • Un suflet de român 21 octombrie 2012 at 19:38 - Reply

      BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA!

  2. moldovanul 21 octombrie 2012 at 17:21 - Reply

    Cine şi ce este romînismul şi unionismul la moldoveni?
    O nebunie? O boală? O crimă antinaţională şi antistatală? Toate laolaltă! Totodată mai e un blestem şi un păcat…
    Dacă vorbim de boală, numele ei e „romînism”, iar metastaza în ultima ei fază se numeşte „unionism”.
    Morbul unionismului atacă celulele de substanţă cenuşie al bolnavului, îi răpeşte bunul simţ, îi întunecă raţiunea şi judecata logică, producîndu-i şi suferinţe chinuitoare. Marele Sadoveanu într-o ocazie spunea: “Dacă prostia ar produce durere, atunci prea mulţi semeni de ai noştri ar îmbla pe uliţi urlînd”.
    Tocmai prin acest comportament se deosebesc pacienţii unionişti, care nu-şi pot afla loc de durere, îmblînd hojma pe străzi cu mutrele schimonosite de suferinţe, urlîndu-şi boala pe nume: „Noi sîntem romîni!”, „Vrem unire!”
    Doamne, fereşte-ne de proştii care îmblă pe uliţi urlînd: “Noi sîntem romîni!”
    La cele spuse de marele scriitor mai putem adăuga că dacă prostia ar produce energie electrică, atunci şi doamna Pavlicenco cu partidul său ar putea contribui cu ceva la dezvoltarea ţării.
    Închipuiţi-vă, stimaţi cititori, o prostie mai mare ca asta: minoritatea etnică turcească (sau rusească, ucrainească, evreiască etc) din Moldova împreună cu compatrioţii lor din „ţară”, sosiţi cu autobuzele tocmai din Ancara (Moscova, Kiev, Tel –Aviv etc.), ar ieşi mărşăluind pe străzile Chişinăului şi, cu o falcă în cer şi alta în pămînt, ar urla parcă scăpaţi din fundăturile iadului: „Noi sîntem turci!!! (ruşi, ucraineni, evrei…)”
    E vesel de tot, aşa-i?!
    Aici fantasticul din închipuirea noastră provoacă rîsul, pentru că e un tablou caraghios ireal, născocit. În balamucul politic romînesc însă această demenţă e o realitate. Cu idioţenia romînilor din Moldova lumea e deprinsă şi de acum nime nu se rîde de toate chirchimozurile lor. Ar fi, poate şi ea veselă şi ridicolă, de n-ar fi susţinută de guvernanţii bucureşteni şi clonii lor politici de la Chişinău, torochiţi de ideea unionismului.
    Unionismul e o nebunie, în esenţă şi de- facto. Iar de la un nebun te poţi aştepta la orice pozne şi caraghioslîcuri.

    • Un suflet de român 21 octombrie 2012 at 19:38 - Reply

      BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA!

      • spartacus 22 octombrie 2012 at 18:31 - Reply

        basarabia e moartea rumaniei,fiti pe pace si nu va incordati tare.
        cum spunea Marele Stefan:”amush,amus”

  3. moldovanul 21 octombrie 2012 at 17:21 - Reply

    Poetesa Leonida Lari, de pildă, fiind afectată de morbul unionismului, într-o bună zi şi-a pus poalele în cap şi, parcă năpădită de streche, într-un suflet a alergat la monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfînt, unde a înscenat o cununie monstruoasă cu chipul în piatră al marelui Voievod. După această ispravă cu nagîţ tot satul o grăia de rău ca de o muiere cu selisovetul dereglat. A fost nevoită să fugă de gura lumii în ţara vecină, unde a fost primită cu mare alai, oferindu-i-se acolo onoruri statale şi portofelul de deputat pe viaţă în Senatul Romîniei.
    Guvernanţii romîni cunoşteau prea bine starea sănătăţii a Leonidei Lari, dar, totuşi, au hotărît să se folosească plenar de demenţa poetesei în scopuri unioniste. Ceea ce înseamnă că cei de la cîrma Romîniei, făcînd politică unionistă în relaţiile cu Republica Moldova, sînt şi ei complexaţi (ţîcniţi) şi bătuţi de cahla ideei-fix a unirii.

    Acum moldovenii, dornici de curiozităţi, cu suflarea tăiată aşteaptă un culbit patriotic romînesc de la o altă crizantemă a politicii moldoveneşti, mai zolită la chelea feţei, mai buhăioasă la trup, dar tot neagră la cerul gurii şi cu crîşa coborîtă pe urechi, care, ca o cioară pe gard, stă zi şi noapte la televiziunea moldovenească (ocupată de romîni!) şi cîrîie voroave de laudă Romîniei şi de dorul unirii cu ţară mă-sîi.
    Unii locatari cu spirit umoristic din casele de pe bulevardul „C. Negruzzi” spun că au zărit-o pe Vitalia Pavlicenco, autoproclamată şi ea „romîncă din Basarabia”, dînd tîrcoale pe înserate în jurul monumentului lui Grigore Cotovski din preajma hotelului „Cosmos”. E puţin probabil ca gluma să aibă priză la adevăr. Deoarece comdivul Cotovski e prea temut de unionişti, încît aceştia demult insistă ca monumentul pomenit să fie demolat. Dar mai ştii … Poate e vorba de hărmăsarul eroului care e mai loial romînilor, mai cu samă, romîncelor…
    Boala unionismului nu e specifică moldovenilor şi nicicînd în arealul moldovenesc n-a stîrnit epidemii de proporţii. E o maladie molipsitoare, dar nu se transmite prin moştenire ca la romîni. Poate fi uşor combătută prin metode de profilaxie cu un program special de învăţămînt în şcoli şi universităţi, cu stoparea istoriei romînilor şi izolarea obligatorie de mediul sănătos a profesorilor, afectaţi de această maladie. Chiar şi pacienţilor boşorogi cu boala învechită şi cronică ca, de pildă, N. Dabija, C. Tănase, A.Țăranu şi încă vreo cîţiva indivizi de teapa lor, suferinţele unioniste le trec imediat dacă le stopezi pîrăuaşul de arginţi ai lui Iuda ce le curge în buzunarele lor din „ţara-mumă”. Vorba lui C. Tănase: „Dacă vreţi patriotism romînesc în Basarabia, plătiţi! Că aici numai patriotism moldovenesc se face pe degeaba sau cu te miri ce.”
    Cu alte cuvinte, această categorie de bolnavi sînt nişte trîntori cameleoni şi simulanţi vicleni căror le place să stee pe foaie de boală a unionismului atîta timp, cît e plătită. Bolnavi-haleavnici, li se mai spune sau „romîni de profesie”.

    Despre boala unionismului, se zvoneşte, că se poate vindeca prin descîntece la babe care cu vrăji ştiu a desface farmecele şi a alunga pe Necuratul din sufletele oamenilor. Dar necazul cel mare e că, de cînd cu democraţia şi integrarea în Europa, toate babele din Moldova au murit de foame…

    • Un suflet de român 21 octombrie 2012 at 19:39 - Reply

      BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA!

  4. moldovanul 21 octombrie 2012 at 17:25 - Reply

    De ce toţi dobitocii rumînoizi din ţara noastră, fără nici o ruşine, îşi ţipă demenţa în gura mare în public?
    Pentru că numai aşa pot fi observaţi, luaţi la evidenţă, plătiţi şi promovaţi în funcţii de stat de către secţia de cadre de la Bucureşti. Altfel cum şi prin ce merite un orecare Serebrean, fără aceste argumente auzite şi văzute, putea deveni ambasador al ţării noastre la Paris, tocmai în centrul culturii şi civilizaţiei europene?! Aţi văzut ca un simplu moldovan, cu soveste creştinească care n-ar fi rumînoid, unionist, homosexual, trădător de ţară să-şi facă o carieră politică atît de frumoasă?! Хренушки! В Молдове так не бывает! У нас румынские порядки и этим сказано всё…

    Emil Constantinescu, ex-preşedinte al Romîniei, încă pe timpul cînd era înscăunat în acest post, s-a plîns în faţa poporului romîn că Romînia trăieşte azi o vreme „a oamenilor care vînd şi cumpără principii, ideologii, locuri în parlament şi guvern, folosind minciuna, şantajul, vulgaritatea, manipularea oamenilor prin orice metode… ”
    Şi iată, romînii după 1990, atribuindu-şi în mod arbitrar rolul (nesolicitat de nimeni!) de „locomotivă a integrării Republicii Moldova în Europa”, exercitînd o influenţă directă asupra guvernanţilor unionişti şi cu paşapoarte romîneşti în buzunare, avînd şi dosare personale de agenţi de influenţă la securitatea romînă, sub steagul integrării europene, au adus vagonul-remorcă moldovenesc la marginea prăpastiei unei adevărate catastrofe umanitare. Acum mai rămîne o nimica toată: să-i dee o bleandă în hăul acestei prăpastii. Să transforme statul moldovenesc într-o provincie colonială a celei mai sărace şi înapoiate ţări din Europa.

    E o răfuială cruntă a clasei politice valahe cu statalitatea şi cu neamul moldovenilor. S-a răfuit cu moldovenii din Romînia, iar acum „au trecut Prutul” şi s-au apucat de capul nostru. Se răzbună pe moldoveni pentru puterea sovietică, pentru că RSS Moldovenească atinsese culmi (nemaivazute de romînii hapsîni şi invidioşi în istoria lor) în dezvoltarea sectorului agro-industrial, în industrie, cultură etc.etc. Cînd ţăranul moldovan uitase de lucrul manual în cîmp, iar caii şi căruţa devenise o raritate de muzeu. Acum romînoizii de la cîrma ţării, iarăşi ne-au întors la vremurile ocupaţioniste romîneşti: la carul cu boi, la boli şi păduchi, la analfabetism şi argăţie la străini…
    Ei au prins obiceiul scîrnav al confraţilor lor valahi de a le face cît mai mult rău moldovenilor. Vorba ceea, cînd moare capra la moldoveni, e sărbătoare la valahi.
    Procesul de distrugere, de fărămiţare teritorială a statului moldovenesc, de romînizare şi batjocorire a moldovenilor l-au iniţiat romînoizii Mircea Snegur cu Mircea Druc, continuat şi de alţi părtaşi ai„europenismului romînesc”.

    Din vremurile lui han-tătar Moldova n-a avut o conducere mai romînească şi mai neghioabă ca astăzi. Nişte mafioţi, tîlhari,vandali şi trădători de ţară, au uzurpat puterea în stat, au scuipat pe Voinţa Poporului şi Legea Supremă a ţării şi continuă nelegitim să ţină încleştaţi morţiş cu colţii răpitori de volanul puterii. Au nevoie de Ea, de Putere, ca mijloc pentru a-şi proteja propria lor pielicică. Căci mare li-i teama de sabia lui Domocles care mereu atîrnă asupra capetelor lor. Lumea nu-i proastă ca să nu-şi dee sama cum şi prin ce metode Vlad Filat, Vlad Plahotniuc şi alţi mafioţi de la cîrma ţării au putut deveni miliarderi într-o ţară ca a noastră, unde populaţia e adusă la marginea sărăciei şi inferiorităţii.
    Cîrmacii mafioţi au tot împărţit „principii şi valori” pînă au dat de sacul cu bani. Mai încolo li s-au întunecat minţile şi au înnebunit. Acum ca nebunii se lăfăiesc în bunuri, ferindu-se de popor în maşini blindate şi protejaţi de cordoane de „fulgerişti” ai MAI. Mai vor „unire” pentru a se ascunde şi după scutul jandarmilor romîni.

    • teo 21 octombrie 2012 at 18:13 - Reply

      esti PROST tu asta ce semnezi moldovanul !!! istoria te contrazice ! moldova e romania .. de la nistru pan’la tisa !! EMINESCU !!

      • spartacus 22 octombrie 2012 at 18:32 - Reply

        studiaza istoria adevarata,ca sa nu mori prost!

      • spartacus 22 octombrie 2012 at 20:01 - Reply

        De ce e îndosită originea valahilor
        De ce se pune accentul astfel, de parcă moldovenii ar fi nişte partizani răzvrătiţi în imperiul român, de parcă în Moldova ar trăi 2% de moldoveni şi 76% de români ! . Există de facto şi de jure moldovenii — trăieşte de facto şi de jure şi Limba Moldovenească, dăinuieşte şi etnia moldovenească, independent de altă dorinţă a cui ar fi ea, a României, Rusiei sau Guadelupei! Dar ştim foarte bine că ideologii României Mari pretind la lichidarea limbii materne a moldovenilor pentru ca staţia terminus să fie ţara-mumă.
        Anume în acest scop doctorii „habaritaţi” în istorie pro-români răspîndesc numele „academic” al limbii asupra a 80% din populaţia Republicii Moldova, iar peste Prut li se năzare că în „Basarabia” a apărut „o mare de români”
        De ce în acest „război identitar” , declanşat de frontiştii-unionişti ai domnului Roşca şi Ghimpu,continuat de liberalii-democraţi unionişti, se insistă atît de aprig asupra lichidării moldovenismului? Iată care-i frica de moarte a „puriştilor romanizaţi”, apoi „românizaţi”, iar în ultimii douăzeci de ani şi „basarabenizaţi”: recunoaşterea moldovenismului presupune existenţa naţionalităţii moldoveneşti, iar recunoaşterea acestei naţionalităţi unde duce? Aţi ghicit! La existenţa naţionalităţii valahe!
        Originile gentilice ale acestor două popoare — moldovenesc şi valah — sînt separate de oceanul istoriei. Moldovenii îşi au începutul la dacii liberi neocupaţi de romani, iar dacii fiind urmaşi ai euro-atlanţilor refugiaţi în Carpaţii de Nord de la Potopul Mondial. Strămoşii moldovenilor au moştenit şi limba latină (sanscrita) a predecesorilor săi, care au stăpînit meleagurile carpatine de nord ale Moldovei preistorice cu mii de ani pînă la edificarea Romei.
        Nu putem să ne reţinem şi să nu amintim şi cu această ocazie că în susţinerea acestui adevăr istoric s-a pronunţat şi cunoscutul om de ştiinţă de talie mondială Mircea Eliade, care susţine că „s-a constatat să se localizeze nucleul latinismului euro-atlanţilor în regiunea de Nord a Munţilor Carpaţi, salvaţi de Potopul Mondial la scufundarea Atlantidei lor în Marea Neagră”. Şi arheologul american William Schiller în lucrarea sa „Unde s-a născut civilizaţia?” afirmă: „Civilizaţia s-a născut în nordul Munţilor Carpaţi, unde trăiesc astăzi moldovenii”.
        Unioniştii ard de dorinţa ca prin lege să fie specificată originea gentilică a moldovenilor identică cu cea a „românilor”. Dar de cînd, domnilor, populaţia din Valahia şi Moldova din dreapta Prutului a devenit „română”? De cînd principatele unite Moldovalahia au fost numite „Românie”? Adică, din anul 1878, cu 800 de ani mai tîrziu de la apariţia noţiunii de „valah”, provenită de la numele mamei împăratului Imperiului Cuman cu centrul în Cîmpulung predunărean Seneslav Basarab, în cinstea căreia, în anul 1180, el şi-a numit imperiul Valaho-Cuman, iar începutul acestei origini gentilice, născută şi dezvoltată timp de aproape trei veacuri şi jumătate de cumanii basarabi, a fost moştenită şi purtată prin secole de toţi vechii domnitori ai Valahiei. Limba valahilor de asemenea a fost moştenită de la strămoşii săi din Imperiul Valaho-Cuman, apoi cel Valaho-Bulgar şi din Ugrovlahia, devenit cu timpul Valahia, îmbogăţindu-şi această limbă prin contactarea şi complementarea cu cea a dacilor liberi din spaţiul Carpaţilor de Nord, apoi a moldovenilor.
        Astfel, dacă gentilitatea valahilor, îndosită „ştiinţific” de falsificatorii istoriei, ar fi scoasă la lumină din întunericul trecutului, s-ar preface în praf şi „românismul” cu mult lăudata sa origine închipuită „de la Rîm ne tragem

      • spartacus 22 octombrie 2012 at 20:13 - Reply

        De unde vine expansiunea reală
        E amarnic de înjositor că noi, moldovenii, în propria Patrie — Republica Moldova, ajunşi la independenţă cu lozinca „Unire, moldoveni!”, sîntem puşi în penibila situaţie de a demonstra ca nişte colonizaţi că ne-am născut, sîntem şi vom muri moldoveni, dar nu valahi, declaraţi români cu limbă română prin decret guvernamental. Dar nu avem altă ieşire decît a ne apăra de năvălitori şi a demonstra falsurile colonizatorilor în acest „război identitar” şi „filologic”
        Au dreptate unionistii în cazul cînd afirmă că „româniştii îi învinuiesc pe moldovenişti că fac jocul Moscovei”, argumentul lor „ştiinţific” fiind că moldovenii şi limba moldovenească sînt o creaţie a ţarismului, bolşevicilor şi a lui Stalin. Substanţa cenuşie din capul lor nu e capabilă la mai mult nimic, decît să născocească că milioane şi milioane de moldoveni au fost plămădiţi de Kremlin. Această ideologie mîrşavă, oricît ar fi de straniu, este încurajată de anumite cercuri politice occidentale antiruseşti, în acest spaţiu geostrategic pe prima linie situînd România în confruntarea lor strategică cu Rusia. Fără „consens” înclină în aceeaşi direcţie şi afirmaţia unionistilor, că limba moldovenească şi etnia moldovenească ar avea, chipurile, destinaţie finală Rusia, de parcă spaţiul pruto-nistrean ar putea fi luat cu lopata şi dus undeva spre Volga.
        Cu o asemenea viziune a „războiului identitar” nu poate fi exclus şi unul fierbinte cu bazele americane şi NATO mai aproape de Prut, doar istoria ne arată că valahii şi-au acaparat pămînturile jinduite numai atunci cînd au fost sprijiniţi de marile puteri ale Europei. Aşa că moldoveniştii au perfectă dreptate cînd îi acuză pe românişti că fac jocul Bucureştiului în calitate de coloană a cincea în Republica Moldova.
        România nu are nici un motiv de a ne proteja pe noi, moldovenii, de „uneltirile expansioniste” ale Rusiei, deoarece Rusia n-a declarat niciodată că moldovenii sînt „ruşi”, iar limba moldovenilor este „rusa”, că poporul moldovenesc este „popor rus”, iar „Basarabia” — „pămînt rusesc”. Sîntem curioşi să aflăm, de unde a zăpsit dl Roşca că Rusia are o atitudine plină de gelozie faţă de problema lingvistică din Republica Moldova, prin ce se deosebeşte această „gelozie” de „gelozia” României şi a Occidentului. Conducătorii Rusiei, spre deosebire de cei ai României, n-au declarat niciodată că în spaţiul pruto-nistrean în ultimii 20 de ani a apărut „o mare de ruşi”.
        Închipuitul expansionism rusesc a fost inventat şi se exploatează intensiv ideologic pentru a îndreptăţi războiul identitar şi lingvistic însoţit de apetitul de înghiţire a Statului Moldovenesc sub steagul integrării europene.
        Iată de ce, „exaltarea românismului este apanajul celor care îşi zic de dreapta” şi „insistă ca articolul 13 din Constituţie să fie schimbat urgent şi cu orice preţ”, ei neavînd „nici o idee despre reforma politică şi economică, despre combaterea corupţiei, despre aspecte de ordin social şi alte probleme vitale pentru societatea noastră”.
        .Anume un asemenea final nu-l doreşte Rusia pentru poporul moldovenesc, şi noi, moldovenii, nu putem să nu-i fim recunoscători pentru această poziţie prietenească. În condiţiile unei agresiuni ideologice mîrşave a României sub aripa SUA şi NATO-lui şi acceptată de dreapta politică de la guvernare chiar şi prin acte administrative, prin care sînt nevoiţi să-şi îndrepte privirile moldovenii pentru a scăpa de această năpastă? Ca întotdeauna pe parcursul veacurilor, spre răsărit, spre Rusia. Cu atît mai mult că Moldova are încheiat cu Rusia un tratat strategic de ajutor reciproc, pe cînd România, încurajată de politica duplicitară occidentală, refuză categoric să semneze un asemenea tratat cu Republica Moldova, mişcînd lucrurile spre a aţîţa un război fierbinte în locul celui identitar şi lingvistic

        • elrohe 23 octombrie 2012 at 17:29 - Reply

          pentru spartacus si moldovanul
          Prostia voastra este crasa. Si mai cred ca voi nu sunteti romani. Este de stiut ca rusii dupa ce au pus mana pe teritoriul tarii voastre dragi au „mutat” la propriu cetatenii romanii in zone cat mai indepartate din rusia aducand in loc cetateni rusi. Am vazut inregistrari video cu astfel de „crime” comise. Deci voi nu sunteti romani iar celebra voastra limba moldoveneasca e o prostie mai mare decat o puteti duce.
          Sa veniti la bucuresti sa vedeti cati cetateni moldoveni de peste prut vor cetatenie. Cati vin sa studieze aici impinsi de parinti doar ca sa poata ramane in Romania. Credeti ca asta se intampla pentru ca sunteti prea grozavi voi??????
          Eu cred ca sunteti niste elemente antisociale si ca, cu voia voastra sau nu unirea se va intampla rusnacilor. Este de stiut ca rusia face presiuni imense sa nu se intample aceasta unire.
          Aaa si ca fapt divers.. in ce limba va exprimati voi pe acest site?? De ce nu vorbiti in limba moldoveneasca… aia adevarata si nu aia „furata”?

          • spartacus 24 octombrie 2012 at 16:16 -

            ESTI PROST,,MAI PROST DECIT CEL MAI MARE PROST.STAI IN BUCURESTI SI DA FUNDUL LA BATAE LA EUROPENI CA ESTI DEPARTE DE REALITATEA DIN MOLDOVA.UNA SA STII CA INFORMATIA CARE O PRIMITI VOI ACOLO ESTE TAAAAARE DEPARTE DE REALITATEA MOLDOVENEASCA SI NU AVETI NICI O SANSA SA COTROPITI TARA NOASTRA….. DAR UN LUCRU SA STITI:O SA VINA ZIUA CIND PAMINTURILE MOLDOVENESTI SE VOR UNI SUB FLAGUL LUI STEFAN CEL MARE IAR VOI O SA PURTATI RASPUNDERE DE COTROPIREA SI DISTRUGEREA MOLDOVENILOR DE PARTEA CEILALTA DE PRUT.
            p.s.Domnul le va pune pe toate la locul lor.

  5. Un suflet de român 21 octombrie 2012 at 19:37 - Reply

    BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA!

  6. Jean Valjean 21 octombrie 2012 at 23:14 - Reply

    BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA! BASARABIA E ROMÂNIA!

    • spartacus 22 octombrie 2012 at 18:32 - Reply

      ba da voi chiar sunteti Prosti…

  7. patriciu 22 octombrie 2012 at 08:33 - Reply

    Puteţi viziona aspecte de la Marsul Unirii de la Bucureşti din 21 octomrie 2012 la http://www.youtube.com/watch?v=mwqje7V4Tkg&feature=plcp

  8. spartacus 22 octombrie 2012 at 18:33 - Reply

    În Republica Moldova nu vom avea stabilitate politică şi socială atîta timp, cît nu se va pune frîu activităţii mercenarilor ideologiei unioniste, care samănă în ţara noastră ură naţională, falsuri istorice, denigrează în cel mai primitiv mod pilonii veşniciei neamului moldovenesc — limba maternă şi identitatea băştinaşilor.
    Iată, bunăoară, ce propagă într-un singur număr săptămînalul Uniunii Scriitorilor, „ingineri ai sufletelor basarabe” (basarab de la Seneslav Basarab, întemeietorul Imperiului Valaho-Cuman), „Literatura şi arta”: „Mulţumesc Rusiei… pentru că ne prădau casele”, „Mulţumesc ruşilor care se cred stăpîni aici şi vor să ne schimbe istoria”, „Aidoma oricărui rus ieşit din moldoveni, s-a mîniat”, „În perioada interbelică faţa Chişinăului, în mare parte, o reprezentau edificiile pe care armata sovietică a ţinut cu tot dinadinsul să le arunce în aer la începutul războiului”, „De ce am vorbit despre pietre şi ruşi?.. Sîntem un popor tolerant”, iar aceasta, în opinia autorului, „dăunează grav sănătăţii mentale” ş. a. m. d.
    Un „îndobitocit” intelectual scrie că „destinele noastre, ale copiilor de colhoznici, îndobitociţi de învăţătura marxist-leninistă… am ajuns să-i studiem în şcoală pe Emilian Bucov, Petrea Cruceniuc şi alţi „mari” ai literaturii moldoveneşti”… Un alt intelectual basarab crede că, din cauza ruşilor, Republica Moldova e populată de „aborigeni”: „am fost şi am rămas pentru muscalii veniţi „de-a călare” nişte aborigeni”.
    Iată încă un exemplu, cităm: „Lucrează „fără vuiet”, şi destul de energic şi pronunţat, ruşii, ucrainenii, maghiarii, bulgarii, proştii de noi „creîndu-le ţări” etniilor lor…”. „Dar cel mai tare i-am urît pe ruşi, de la care a venit tot răul”, care „au semănat beţia, trîndăvia, parazitismul, minciuna, corupţia şi desfrînarea”, mai citim într-o „spovedanie” în „LA”. Şi ca cititorii să plîngă de jalea celui spovedit, Gheorghică unde-i zice: „Seara în pat o întrebam pe soţie dacă e adevărat că au călărit-o toţi bolşevicii, sperînd că ea va nega”, „dar ea, prostuţa (autoarea scriiturii ar fi procedat altfel? — n. a.), i-a desfăşurat cu de-amănuntul amorurile mîrşave”.
    Aceste „mîrşăvenii” sînt publicate alături de mîrşăveniile şi de mai neînchipuit ale, redăm cum semnează: Prof. univ., dr. hab. Anatol Petrencu, care scrie că la 22 iunie 1941 „Germania şi România au început războiul sfînt”, care a dus la masacrarea a peste 60 milioane de vieţi omeneşti. Dar de ce acest război este „sfînt” (biblic, sfînt însamnă punerea deoparte pentru Dumnezeu — n. a.) pentru Petrencu? Pentru că, în opinia lui „ştiinţifică” românească, totalitarismul lui Hitler şi Antonescu n-a fost totalitar ca cel din URSS. Acest „istoric”, cînd şi-a vîrît degetul… în nas, a constatat că „Germania nazistă în anii ei de apogeu atingea 70% din expresia diabolică a totalitarismului stalinist”. Lui Petrencu îi crapă pielea de laudă că „forţele militare ale statelor-semnatare ale Pactului tripartit au înaintat atît de reuşit, încît trupele sovietice nu au putut face faţă iureşului dinspre Vest”, dar nu găseşte de cuviinţă să explice, cum acel Gheorghică, ca şi alte mii de moldoveni, a ajuns „pe prima linie a frontului în Ungaria”, cu sînge „totalitar” dobîndind Transilvania ungurească pentru România, cum şi de ce „războiul sfînt” al României împotriva Uniunii Sovietice şi a Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti s-a transformat în luptă eliberatoare comună a României şi „totalitarismului sovietic” împotriva „statelor-semnatare ale Pactului tripartit”.
    De mînuţă cu Petrencu se ia un alt prof. şi dr. hab. — Anton Moraru, care îşi închipuie că moldovenii nu-şi cunosc istoria de nu-i susţin halucinaţia lui că „peste 80% din populaţia Republicii Moldova s-au născut români”. După ce „războiul sfînt” al lui Petrencu n-a putut face faţă iureşului dinspre Est şi dictatura fascistă a fost lichidată în România, altă năpastă, în opinia „istoricului” Moraru, a dat peste români: „Cei mai preferaţi KGB-işti erau racolaţi în România din rîndul maghiarilor, evreilor, ţiganilor, lipovenilor, ucrainenilor şi ale altor etnii”. Din rîndul valahilor nici un kgb-ist de zare, cum altfel, doar valahii nici olecuţă nu sînt ţigani, atîta doar că originea gentilică li se trage de la cumanii (romali) basarabi!
    Avem tot temeiul să afirmăm că agresivitatea ideologiei românizatoare va dura pînă cînd va fi îndosită „ştiinţific” originea gentilică a valahilor, azi „români” — cea cumană-basarabă. Dezbrăcaţi-i pe valahi de fracul rîmlean şi în oglinda adevărului istoric o să se reflecte originile atît de deosebitoare ale celor două popoare — cel moldovenesc cu originea de la dacii liberi, cel valah — de la cumani!
    Liderul liberal-democraţilor, premierul Vlad Filat, pentru a susţine „ştiinţa” unionistă, se stăruia să ne nebunească de la televizor că şi americanii vorbesc engleza şi — nicego!, nu luptă, chipurile, pentru limba lor, „americana”. Păi, „americana” ar avea o culoare geografică, dar nu gentilică, precum şi „româna” a fost născută în călimara cu cerneală! Dar cîte întrebări tăioase ar apărea însoţite de hohote de nedumerire, dacă britanicii, la o adică, ar încerca să-i „englezească” masiv pe cetăţenii americani sub pretextul că SUA este teritoriu englez sau al doilea stat englez, pentru că americanii vorbesc engleza!
    Eu n-am auzit de la nici un moldovan cum că ruşii i-ar fi prădat casa, dar că le sînt prădate moldovenilor neînchipuit de dureros sufletele de către ideologii românismului colonizator, vede o lume întreagă!
    Tudor CHIFIAC, vicepreşedinte al MP „Pro Moldova”

  9. spartacus 22 octombrie 2012 at 20:26 - Reply

    România — pămÎnt basarabean
    Ideea că Basarabia/Republica Moldova e pămînt românesc este un fals istoric de tipul celor vehiculate de protocronismul ceauşist
    Sloganul „Basarabia pământ românesc” exprimă vechile aspiraţii coloniale româneşti
    În acest text încerc să arăt că Republica Moldova nu este doar un simptom pentru situaţia noastră globală, ci funcţionează ca un sindrom: adică, un set de simptome care, la diferite niveluri, iluminează anumite legături structurale.
    Felul în care este îndeobşte abordată Republica Moldova astăzi, cu precădere în spaţiul ştiintelor sociale şi politice, dar şi în cadrul comentariului jurnalistic şi cultural, dovedeşte adeziunea aproape unanimă la paradigma liberal-conservatoare care vede în Republica Moldova un stat-slab, sau chiar un stat-eşuat (failed state). În această paradigmă, instituţiile statului sunt caracterizate ca fiind disfuncţionale şi mereu suplimentate de reţele informale, cel mai adesea caracterizate drept corupte — schema esenţială care a caracterizat de fapt întreaga analiză tranzitologică a post-comunismului din care această teorie a statelor slabe face în mod necesar parte. În acest orizont epistemic şi ideologic, accentul analizei cade în mod inevitabil asupra cîtorva probleme (devenite ele însele cuvinte-cheie pentru granturi de cercetare, pînă de curînd) precum cetăţenie, graniţe, migraţie sau economie informală. Problema cu această abordare nu e doar că izolează în mod nejustificat o serie de procese economice şi de acumulare întotdeauna globale şi cu o istorie mai amplă decît cea strict locală şi naţională, ci şi că, mai ales, reafirmă în subtext, ca presupoziţie, distincţia profund ideologică dintre stat şi societatea civilă. Prin urmare, cînd statul este considerat slab, “societatea civilă” este chemată să intervină şi să suplimenteze rolul statului, preluîndu-i mare parte din funcţii. Fără să insist, aceasta a fost povestea paradigmatică a ceea ce s-a numit tranziţia post-comunistă: adică intersecţia dintre varianta neoliberală a capitalismului global şi filosofia burgheză a intervenţionismului politic făcut din exterior, şi de cele mai multe ori împotriva statului.
    Mai mult decît atît, în contextul specific al destrămării URSS, din care Republica Moldova făcea parte, această construcţie ideologică a presupus formularea a doi poli opoziţionali, atît pe orizontală cît şi pe verticală. Astfel un prim pol de opoziţie îl constituie contradicţia dintre formarea statelor naţionale liberale autentice în secolul 19 în vestul Europei (în care cetăţenia era separată de etnicitate şi în care, cel puţin în teorie, statul avea rolul unei universalităţi abstracte, dincolo de diviziunile locale) şi modul de formare a statelor în epoca post-sovietică, în care cetăţenia şi etnia sunt strict legate, aceasta din urmă fiind esenţială în definirea şi delimitarea limitelor statului, dar şi a legitimării sale ideologice. În acest context, etnia şi nu cetăţenia oferă acces la resurse, la protecţie, la mobilitate şi conferă o formă de apartenenţă la o „comunitate imaginată” — contribuind astfel la colorarea etnică a teoriilor despre corupţie şi informalitate amintite mai sus. Acest tip de construcţie nu face decît să exotizeze şi să infantilizeze construcţiile statale contemporane din periferie drept copii imperfecte ale unor procese vestice de secol 19. Asta şi pentru că al doilea pol de opoziţie, pe verticală, opune pe de o parte cosmopolitanismul elitelor globale contemporane, care văd în statul naţional o rămăşiţă retrogradă, iar pe de alta aspiraţia cvasi-populistă spre statalitate şi autonomie a diferitelor diviziuni etnice din Europa post-comunistă şi post-sovietică. Astfel, în viziunea cosmpolită globală identificarea etnică cu aspiraţii statale este interpretată drept o formă de barbarism etnic, de fundamentalism, într-o lume fluidă, rizomatică, deschisă, lichidă şi mai ales globală. Stricta identificare etnică, localismul, închiderea în coordonate naţionale devin piedici atunci în buna fluidizare a acumulării globale de capital şi nu este de mirare că exact acele zone ale lumii care s-au opus în mod explicit acumulării de capital au fost imediat catalogate drept fundamentaliste etnic şi evident teroriste. Însă aşa cum mulţi au observat deja această opoziţie este în sine falsă tocmai pentru că exact dimensiunea globală şi delocalizată a modului de acumulare capitalist actual determină şi generează aceste fenomene, aşa-numite de identificare etnică puternică, sau de fundamentalism etnic. Altfel spus, state precum Republica Moldova nu sunt slabe “in sine” sau din cauza moşternirii comuniste grele, ci din cauza faptului că se află la periferia centrelor de acumulare de azi. Din acest punct de vedere, chiar nu este nici o diferenţă, poate doar de grad, între România şi Republica Moldova –poziţia acestora este absolut comparabilă ca zone din periferie. În acest context, în care statele sunt corodate ca urmare a unor procese globale foarte concrete, naţiunea rămîne să joace un rol esenţial în construirea apartenenţei şi identităţii –un fenomen care este la fel de pregnant nu doar în locuri periferice precum Republica Moldova, dar şi în ţări din centru precum Belgia (astfel o periferie a centrului încă de la apariţia capitalismului vestic). Astfel, nu vreau să sugerez doar teza deja încetăţenită conform căreia globalizarea duce la violenţă etnică, extremism, naţionalism, etc., ci mai ales faptul că, contrar predicţiilor liberale optimiste de acum un deceniu care salutau disoluţia binomului statului-naţiune (wither away), de fapt statele nu mai pot exista astăzi decît dacă se bazează pe un surplus naţional şi etnic foarte puternic. Cu ce ar fi astfel mai diferit efortul Republici Moldova de a-şi contura moldovenismul faţă de efortul multor ţări din Europa (precum Franţa sau SUA — pentru a păstra referinţa vestocentrică a acestui text), care sunt angajate în eforturi similare de reconfigurare a naţionalităţii în contextul erodării puterilor statului de către procese globale, pe de o parte, şi de influxul de emigranţi (adică de forţă de muncă ieftină şi precară), pe de alta?
    Desigur, asta nu înseamnă că trebuie ignorat specificul local al Republicii Moldova, mai ales cel post-sovietic. În cadrul diviziunii muncii din timpul URSS, RSS Moldova, precum Nordul Caucazului — o zonă comparabilă— a deţinut un rol de asemenea periferic. Astfel, RSS Moldova a avut un sistem industrial mult mai puţin dezvoltat decît restul ţării, astfel încît agricultura şi industria uşoară asociată acesteia au fost predominante. Această lipsă a industrializării pe scală largă a menţinut caracterul rural al regiunii şi astfel predispoziţia la identificări pe baze etnice locale şi nu sovietice-universale. Concomitent, producţia de mărfuri agricole a facilitat posibilitatea vînzării acestora pe piaţa neagră în oraşele industrializate din URSS, mai ales spre finalul perioadei sovietice cînd lipsurilor erau mari, ducînd astfel la însemnate acumulări de capital pentru elitele locale. Astfel, nomenclatura comunistă din Moldova a putut extrage profit şi privilegii din banii obţinuţi din traficul de produse agricole, însă în lipsa unei baze industriale puternice care ar fi putut fi mobilizată pentru pretenţii politice (cum a fost cazul în bazinul Donbas din Ucraina, ceea ce a asigurat întîietatea oligarhiei locale în politica Ucrainiană post-independenţă), nomenclatura a trebuit să mobilizeze şi să exacerbeze sentimentele etnice existente pentru a-şi consolida propriile poziţii de putere şi influenţă la sfîrşitul URSS-ului. Moldova este astfel un caz exemplar. O parte a elitei comuniste moldovene (în special partea subordonată a acesteia) a mobilizat sentimentele pro-româneşti încă din 1989, pe fundalul nu al Revoluţiei Române cît pe cel al mişcărilor naţionaliste din întreg spaţiul URSS, cerînd mai multă autonomie faţă de elitele cu legături strînse la Moscova. Această fractură a devenit cu adevărat vizibilă în urma independenţei urmată de proclamarea independenţei Transnistriei, zona cea mai industrializată şi rusofilă. Desigur, pentru o elită politică conducînd o regiune încă puternic ruralizată şi agrară, mobilizarea sentimentelor care ţin de ţară, neam şi pămînt este o strategie evidentă de consolidare a puterii şi de formulare a unor cereri politice –nu este nimic inerent naţionalist sau patriotic aici. Aşadar, contrar interpretărilor mainstream, conflictele ce au marcat finalul URSS nu au fost conflicte etnice (la fel cum nu au fost conflicte etnice în Yugoslavia), ci lupte în interiorul nomenclaturii de partid comuniste care, împreună cu aliaţii lor din birocraţia de stat, au mobilizat sentimente etnice în vederea consolidării propriilor poziţii în interiorul, iar mai apoi în urma URSS-ului. De cele mai multe ori aceste consolidări au însemnat de fapt un adevărat proces de constituire a unui stat –dar nu cu scopul naţional de tip secol 19 aşa cum au crezut observatorii vestici naivi sau patrioţii români ci cu acela ceva mai pragmatic de extragere de resurse. În definitiv, cam asta ştiau să facă foştii nomenclaturişti comunişti — să folosească structurile statului pentru extragerea de profit şi acumularea de capital. Astfel, departe de a sugera un stat slab, o asemenea strategie dovedeşte intuiţia perfectă pe care foştii nomenclaturişti o aveau cu privire la rolul extrem de important al statului în acumularea (primitivă) de capital şi redistribuţia de resurse. Prin urmare, atît Republica Moldova, cît şi Transnistria, dar şi o serie de alte state post-sovietice nu exprimă nimic inerent etnic ci doar convingerea (foarte întemeiată de altfel) a elitelor sovietice şi post-sovietice că deţinerea controlului asupra statului, şi prin urmare constituirea unor formaţiuni statale ad-hoc, este singura forma de perpetuare şi sporire a propriilor privilegii –un lucru de altfel foarte valabil pentru funcţionarea ca atare a capitalismului în ciuda ideologiilor neoliberale anti-stat.
    Că lucrurile stau aşa este evident şi din virajul dinspre naţionalismul de tip românesc din perioada 1989-1994 spre naţionalismul de tip moldovenesc promovat de Partidul Comunist. Desigur, ideea de moldovenitate şi de etnicitate specific moldovenească cu pre-istorie proprie trebuie totuşi privită cu ceva mai multă indulgenţă decît o facem acum. În definitiv, tipul acesta de istorie naţionalistă nu este cu nimic mai fantasmagorică decît oricare altă istorie naţionalistă din regiune, inclusiv românească.
    Mai mult decît atît, trebuie observat cum ideea de naţiune moldovenească (dincolo de instrumentalizările ei politice şi electorale), care subîntinde existenţa ideologică a Republicii Moldova ca stat, este totuşi o formă de răspuns local la diferitele etape de colonialism prin care această regiune a trecut — otoman, dar cu precădere rusesc şi românesc. Subiectul istoric Basarabia a apărut ca urmare a păcii de la Bucureşti din 1812 cînd acest teritoriu a fost dezlipit din Principatul Moldova (un stat vasal porţii Otomane) şi trecut în graniţele Imperiului ţarist, cîştigător al Războiului Ruso-Turc dintre anii 1806-1812. Contextul acestei aproprieri de teritoriu, juridic aflat sub suzernitate otomană, este dublu: pe de o parte imperiul ţarist viza accesul la gurile Dunării (proces desăvîrşit în urma tratatului de la Adrianopol din 1829, tot în urma unui război ruso-turc) în vederea exportului de grîne şi vite pe piaţa mondială şi de consfinţire astfel a puterii sale globale, nu doar regionale; pe de alta, în contextul iminentei invazii Napoleoniene a ţării, posesiunea efectivă a acestei zone oferea un avantaj strategic imperiului ţarist. Aşadar, Basarabia apare ca provincie istorică servind interesele strategice ale Rusiei ţariste care la momentul respectiv reuşea să ia prim-planul imperiului otoman în regiune, spre nemulţumirea imperiului Britanic, şi mai tîrziu a aliaţilor acesteia, Franţa şi Austria, care aveau interesul ca Rusia, mai ales după finalul războielor napoleoniene şi a doctrinei balanţei de putere, să rămînă o putere medie şi controlabilă, cu atît mai mult cu cît Imperiul Britanic avea interese coloniale în Orientul Îndepărtat, de asemenea o zonă de expansiune a intereselor ţariste. Astfel, dacă Basarabia intra în sfera de influenţa a imperiului ţarist, România, ca unitate statală formată în 1859, a apărut tocmai din dorinţa puterilor vestice de a scoate acest teritoriu din influenţa rusească şi astfel de a crea o zona anti-rusească între Balcani (o altă zonă de influenţă vizată de imperiul ţarist) şi Imperiul ţarist. Să nu uităm că în urma Tratatului de la Adrianopol, Rusia ocupase Valahia şi Moldova –pe care le reorganizează prin Regulamentele Organice asemenea unor teritorii proprii — ca parte a datoriei de război a sultanului. Fără intervenţia puterilor străine care şi-au urmărit propriile interese, teritoriile pe care le numim azi România ar fi urmat probabil acelaşi traseu cu cel al Basarabiei (de la sultan la ţar) sau, cu cel al Serbiei, care a trecut din posesiunea Imperiului Otoman în protecţia celui ţarist. Însă pentru că acest fapt nu s-a petrectut, România a intrat în sfera Europeană a construcţiei statului-naţiune specifică secolului 19, în timp ce Basarabia a trecut printr-o constructie strict periferic-imperială, astfel încît nu a fost parte a procesului de formare a statelor-naţiune de secol 19. Astfel, Basarabia a suferit o serie de anexări şi includeri în Principatul Moldovean (sudul Basarabiei), apoi în Rusia ţaristă, în România şi apoi în URSS, din care aceasta reapare drept Republica Moldova pe 27 august 1991 — o istorie ale cărei detalii nu pot fi abordate aici. Ce trebuie însă observat este că această istorie a fost complet obliterată şi mistificată în timpul regimului Ceauşescu. Din păcate modul în care astăzi cei mai mulţi noi cei din România ne raportăm la Basarabia/Republica Moldova este ca urmare a succesului regimului Ceauşescu de a îşi impune istoriografia şi paradigma naţionalistă în care aceasta a fost construită. Astfel, ideea că Basarabia/Republica Moldova este pămînt românesc este un fals istoric de tipul celor vehicultate de protocronismul ceauşist. În raport cu ceea ce numim Republica Moldova azi statul român, format să nu uitam, la aproape jumatate de secol după anexarea Basarabiei, a practicat aceeaşi politică imperialistă şi colonialistă precum cea a Rusiei, diferenţa fiind doar de putere. Atunci cînd pentru scurt timp balanţa de putere a fost schimbată în favoarea statului roman, in 1918, România a anexat Basarabia (la fel cum a făcut şi cu Ardealul, înăbuşind, totodată, revoluţia comunistă din Ungaria), dovedind astfel o aspiraţie colonială specifică statului român modern sub conducerea familiei Hohenzollern. Episoadele de colonialism românesc (mai ales în Dobrogea) — limitate, ce-i drept, de precariatea cronică a statului de-a lungul modernităţii-, au fost complet trecute sub tăcere de istoriografia ceauşistă care a construit mitul cetăţii asediate şi a naţiunii care mereu se apară de dusmani (o moştenire ce-i drept a istoriei romantice de secol 19).
    Mai mult, Basarabia pămînt românesc nu exprimă doar vechile aspiraţii coloniale româneşti, ci, totodată, joacă astăzi rolul unui mecanism compensatoriu pentru români. Basarabia este astfel pămantul imaginar, mitic, de fapt mitologic, în care se proiecteaza toate fantasmele româneşti de naţionalitate şi puritate. Sigmund Freud a scris că simptomele nu provin direct din memorie, ci din fantasmele construite pe acestea. Astfel, fantasmele au foarte puţin bază istorică fiind generate de propriile noastre contradicţii şi traume. Republica Moldova nu este altceva decît spaţiul în care ne proiectăm propriile noastre fanstasme de mărire şi de civilizaţie, singurul spaţiu în legătură cu care ne simţim superiori. Iubim Basarabia/Republica Moldova aici în România pentru că este singurul spaţiu în care noi ca români suntem priviţi ca civilizaţi şi europeni — practic iubim narcisist această privire care ne priveşte ca europeni. Basarabia/Republica Moldova este astfel modul în care reuşim să ne simţim buni şi europeni, cei cărora le putem da sfaturi şi expertiză. Doar în Republica Moldova, România înseamnă Europa şi civilizaţie, fiind astfel singurul loc în care ne putem permite ironii în legătură cu starea de înapoiere a altora. Astfel, modul în care ne raportăm noi la moldoveni este modul în care ceilalţi din Europa se raportează la noi, românii. Republica Moldova este modul în care ne luăm revanşa faţă de aceştia: frustrările acumulate sunt sublimate sub forma unui impuls civilizator, educaţional şi superior adresat celor din Republica Moldova. Mai mult, Republica Moldova joacă pentru România rolul pe care Transilvania îl joacă în imaginarul naţionalist unguresc: elementul mitic extern, rupt de spaţiul naţional şi astfel elevat la un statut superior de păstrător al culturii pure naţionale, adevăratul garant al identităţii naţionale. Basarabia, în acest imaginar, apare drept singurul pîmînt cu adevărat românesc, tot restul fiind, de fapt, corupt, vîndut şi contaminat — desigur, teza tipic legionară din care expresia de pămîn românesc însăşi provine.
    Desigur această expresie trebuie inversată: România pămînt basarabean. În ce sens? În sensul descris mai sus: ca posibilitate de înţelegere prin experienţa moldovenească a caracterului colonial şi perifieric al României în relaţiile de acumulare globale capitaliste. În ciuda pretenţiilor de superioritate ale României ca stat membru UE, abia Republica Moldova este cu adevărat un stat global prin însăşi poziţia sa periferică şi marginală, prins între diferite presiuni colonialiste (româneşti şi ruseşti) şi capitaliste. Astfel, departe de a fi toţi români, cum spune discursul naţionalist, pare că suntem mai degrabă toţi moldoveni: o construcţie identitară incertă, manipulabilă politic, menită să ofere o raţionalizare unei situaţii economice mereu precare şi marginale

Leave A Response »