Parlamentul Republicii Moldova ar trebui de urgență să se întrunească și să declare regiunea transnistreană teritoriu ocupat de Rusia. Este opinia lui Mihai Gribincea, fost ambasador al Republicii Moldova în România.
Diplomatul a remarcat că marți, 21 februarie 2023, Vladimir Putin „pentru a asigura interesele naționale ale Federației Ruse în legătură cu schimbările profunde care au loc în relațiile internaționale” a hotărât să abroge decretului nr. 605 din 7 mai 2012 al președintelui Federației Ruse „cu privire la măsurile de punere în aplicare a politicii externe a Federației Ruse”.
„Decretul nr. 605 din 7 mai 2012, printre altele, stipula:
„Pentru a implementa în mod consecvent politica externă a Federației Ruse, care face posibilă asigurarea intereselor sale naționale pe baza principiilor pragmatismului, deschiderii și abordării multi-vectorale în contextul formării unui nou sistem policentric de relații internaționale, decid:
1. Ministerului Afacerilor Externe al Federației Ruse, împreună cu alte organisme executive federale:
d) în relațiile cu statele membre ale Comunității Statelor Independente: să continue participarea activă la căutarea modalităților de soluționare a problemei transnistrene bazate pe respectarea suveranității, integrității teritoriale și a statutului neutru al Republicii Moldova în stabilirea statutului special al Transnistriei.”
Mesajul transmis de către Rusia e simplu: Moscova nu mai respectă integritatea teritorială a Republicii Moldova și e posibil ca în următoarele zile să ne trezim că Putin fie va recunoaște independența Transnistriei, fie Duma va declara-o nou subiect în cadrul Federației Ruse”, a explicat Mihai Gribincea într-o postare pe pagina sa de Facebook.
În acest context, diplomatul a venit cu o serie de recomandări privind modul în care ar trebui să răspundă Chișinăul la agresiunea Rusiei.
El consideră că Parlamentul Republicii Moldova „ar trebui de urgență să se întrunească și să facă ceea ce trebuia să facă cel puțin un deceniu în urmă. Și anume să declare Transnistria teritoriu ocupat de Rusia, cu toate consecințele de ordin politic, legal și social-economic ce decurg din această constatare a stării de fapt. Amintesc că Parlamentul georgian a adoptat o asemenea legislație privind regiunile sale ocupate (Abhazia și Osetia de Sud) la 28 octombrie 2008”.
Potrivit lui Mihai Gribincea, în legea despre teritoriile sale ocupate Parlamentul Republicii Moldova ar trebui să indice mecanismele de asistență pentru populația aflată sub ocupație.
„Petru că Rusia continuă să pretindă că trupele sale din regiune sunt trupe de menținere a păcii (deși acestea nu au mandat ONU, OSCE ) Chișinăul trebuie urgent să denunțe Acordul Snegur-Elțin din 21 iulie 1992. Conform articolului 8 al Acordului, acţiunea acestuia poate fi suspendată „prin acordul comun al părţilor sau în cazul în care una din părţile contractante îl denunţă, fapt care implică încetarea activităţii Comisiei de control şi a contingentelor militare afectate acesteia”.
Denunţarea acordului nu ar influenţa în nici un fel situaţia din Transnistria şi din aşa-numita zonă de securitate. Comisia Unificată de Control, instituită conform acestui Acord, oricum nu controlează situaţia în Zona de securitate.
Prin denunțarea acordului din 21 iulie 1992, Moldova ar avea mai multe beneficii: a) denunțarea ar acorda trupelor ruseşti din regiune statutul legal pe care acestea îl au în realitate – de trupe de ocupație; Moscova nu ar mai putea pretinde că-şi menţine trupele GOTR sub drapel de „forţe pacificatoare”; b) denunțarea Acordului Snegur-Elţin, ar oferi posibilitatea schimbării formatului operaţiunii actuale de „pacificare” din Transnistria; c) declararea Transnistriei drept teritoriu ocupat de Rusia i-ar oferi Chișinăului posibilitatea de a înainta Rusiei solicitarea de compensaţii materiale pentru daunele provocate de aceasta Moldovei în timpul conflictului şi în cei peste 30 de ani de ocupaţie a raioanelor din partea stângă a Nistrului”, a punctat fostul ambasador al R. Moldova la București.
El a mai spus că pentru a liniști Coloana a 5-a a Rusiei de la Chişinău şi unii susținători ai Rusiei din Occident care se vor arăta „îngrijorați” de denunțarea Acordului Elțin–Snegur, „decizia de denunţare a acordului din 21 iulie 1992 trebuie să fie însoţită de o declaraţie a Guvernului Republicii Moldova în care să se explice că denunţarea Acordului nu înseamnă în niciun caz că Chişinăul doreşte o reluare a ostilităţilor pe Nistru, dar că măsurile luate sunt acțiuni de răspuns la amenințările venite de la Moscova; că denunţarea Acordului demonstrează ineficienţa operaţiunii „de pacificare” de pe Nistru şi Chişinăul insistă asupra stopării ei, fiind necesar ca „pacificatorii” ruși să fie înlocuiţi cu forţe de poliţie civilă şi cu observatori internaționali, inclusiv din ţările UE şi NATO”.
„În sfârșit că decizia de denunțare a Acordului din 21 iulie 1992 se înscrie în demersurile consecvente ale Republicii Moldova de a-și elibera o parte a teritoriului național de forțele de ocupație ruse”, a conchis Mihai Gribincea.
