Acest interviu a fost realizat de către Iulia Modiga în scop academic, în perioada elaborării lucrării de disertaţie ,,Republica Moldova – lumi şi drame sociale în context post-electoral”. Întâlnirea cu Natalia Morari a avut loc în luna septembrie a anului 2009, la câteva zile după ridicarea vizelor pentru România, impuse de preşedintele Vladimir Voronin la 8 aprilie 2009. Natalia Morari a venit însoţită de un tânăr, motivând că acesta ar putea-o ajuta să se exprime mai clar în limba română, acolo unde ar fi nevoie, lucru care s-a şi întâmplat. Tânărul şi-a exprimat dorinţa de a-şi păstra anonimatul, aşadar, îl vom numi doar N.T. Acesta a intervenit în discuţie în partea a doua interviului.
Citiţi aici prima parte a interviului cu Natalia Morari
I.M.: Au preluat de pe bloguri şi a fost mai ieftin decât prin telefon?
N.M.: Posibil. Cel mai mare rol l-a jucat mitul că asta a fost facută prin Twitter; e o mare prostie, pe data de 6 erau pe Twittter maxim 20-30 de useri.
N.T.: Ideea asta a fost în New York Times.
N.M.: Da, şi după asta a început Twitter Revolution. Sigur, pentru Twitter a fost o publicitate bună, dar eu ştiu că foarte mulţi au aflat de pe Facebook, de pe Odnoklassniki, o sursă de socializare rusească cu mulţi utilizatori moldoveni vorbitori de limba română. Mă întreb dacă sms-urile au fost trimise de un activist şi dacă au fost trimise de o singură companie. Dar când am văzut că s-au adunat vreo 15.000 de oameni, chiar am spus că erau nişte forţe în ţară care stiau că vor ieşi oameni în stradă.
I.M.: Dar cum să ştie, din moment ce voi aţi organizat acţiunea din ziua de 6 aprilie?
N.M.: Eu însămi pe 6 dimineaţa nu ştiam că seara vom ieşi în stradă, dar cu mult timp în urmă se ştia că PLDM a făcut declaraţia prealabilă că vor fi manifestări timp de două săptămâni dupa alegeri. Ei vorbeau despre asta înainte.
I.M.: Ce scop ar fi avut?
N.M.: Toţi se aşteptau ca alegerile să fie fraudate.
N.T.: PLDM avea două opţiuni: fie alegerile oferă şi un preşedinte, vor fi blocate neacumulând 61 de mandate nici comuniştii şi nicio coaliţie democratică, care se discuta înainte de alegeri. PLDM şi-a planificat în presă o campanie masivă până pe 7, când expira mandatul preşedintelui Voronin, dar numai prin demiterea lui, ca să apară un post vacant. Ei contau pe alegerile de preşedinte interimar, exact ce au facut acum, demisia lui Voronin şi asa mai departe. Evident ca Voronin nu şi-a dat demisia, aşa că ei au mers pe ideea că timp de două săptămâni vor manifesta public pentru demiterea preşedintelui.
N.M.: Rusia nu se aştepta la un protest de tineret. Era de aşteptat ca PLDM să reuşească, era bine organizat. Nimeni nu se aştepta să reuşească tinerii singuri, fără niciun steag. Era o surpriză şi pentru Filat,care era acolo. Toţi politicienii au fost acolo, lângă Poliţie. Au fost şocaţi când au vazut câţi tineri au ieşit. Eu înţeleg că asta vă pare într-un fel oribil, dar atunci când spun ,,cei din Putere” nu însemnă că toţi. Dar cred că există un oarecare grup care ştia că pot avea loc nişte proteste şi ei pentru a avea o garanţie de a rămâne la Putere trebuiau să discrediteze aceste proteste.
I.M.: Tu ţi-ai dat seama, atunci pe 6 aprilie, că ar exista riscul acesta?
N.M.: Pe la 6 seara, când noi deja am terminat, când a avut loc o provocare nu departe de locul unde am ţinut manifestarea, am rămas într-un local să bem cafea.
I.M.: Pe la ce oră?
N.M.: Undeva pe la 20.30. Şi undeva pe la 22.30 cineva a primit un avertisment că în centru se întâmplă ceva, că un grup de tineri încearcă să răstoarne o rută.
N.T.: Un microbuz.
I.M.: Aşadar, v-au sunat pe voi, în calitate de organizatori?
N.M.: Nu. Cineva a trimis informaţia asta. Ştiu ca un jurnalist TV, cunoscut de-al nostru a ramas, şi el a filmat ce-au facut: erau un grup…
N.T.: Erau prea puţini şi nu erau organizaţi pentru a provoca în data de 6. Grupul acesta de instigatori a rămas seara.
N.M.: Au răsturnat…
N.T.: Au existat câţiva oameni care au mers prin sediul CEC după grupul acesta de instigatori, undeva în Ştefan cel Mare sau… Pentru ei era un motiv de a califica întâlnirea asta
.
N.M.: Şi ce e interesant, am vazut filmarea jurnalistului TV şi nu departe de aceşti tineri care răsturnau microbuzul stătea procurorul general Gurbulea, stăteau poliţişti şi nu făceau nimic. Şi în dimineaţa următoare, pe 7, când noi toţi stăteam la o conferinţă de presă faţă de…
I.M.: Dar voi ati stabilit ceva în seara de 6 aprilie?
N.M.: La noi era acces liber la portavoce şi mulţi vorbeau apreciativ. Când a vorbit şi Ghenadie, a spus că avem declaraţie pe 2 săptămâni şi îi invităm pe toţi. Le-am cerut să plece şi dacă vor să vină mâine, la 10-11.
I.M.: Cum v-aţi descurcat cu atâţia oameni? Cine a vorbit la portavoce?
N.M.: Portavocea era la Ghenadie, el e un activist cu multă experienţă. Noi nu ceream nimic mai mult decât adevărul despre alegeri şi dreptul nostru de a alege liber. Scopul nostru era de a chema tinerii care n-au votat pentru comunişti. Cine vroia să vorbească cerea portavocea de la Ghenadie. Noi n-am fost pregătiţi pentru atâţia tineri. Deci, când stăteam şi beam cafea, probabil Oleg Brega a anunţat că se întâmplă ceva aici, în centru. Şi am înţeles că e ceva foarte straniu: oameni în uniforme, răsturnarea microbuzului, un cameraman care filma, deşi nu era de la TV. Lor le trebuiau dovezi ca acţiunea n-a fost paşnică. Şi următoarea zi, la ora 9 dimineaţa, Procuratura a anunţat că a deschis dosar penal.
I.M.: Cui?
N.M.: Împotriva grupului “Sunt Anticomunist”, doar pe faptă: acţiunea care a avut loc ieri şi în care era descris ceea ce s-a întâmplat cu microbuzul acela.
I: Dosarul a fost făcut pe numele celor care au înregistrat declaraţia?
N.M.: Nu, doar pe faptă.
N.T.: Ei nu pot fi acuzaţi de dezordine, organizatorii, pentru că asigurarea ordinii cade în sarcina forţelor de ordine publice.
N.M.: Da, pentru că noi în declaraţia prealabilă am cerut garanţia şi sprijinul Poliţiei.
N.T.: Declaraţia prevede să se asigure sprijinul forţelor de ordine publică şi de a înştiinţa un reprezentant al Primăriei care are autoritatea de a supraveghea protestul sau de a-l sista în cazul în care nu merge bine sau devine un pericol social. Organizatorii au responsabilitatea de a expune în limitele libertăţii la expresie.
N.M.: Timp de două ore cât am avut protestul, de la portavoce n-au fost lansate instigări la violenţă, nicio piatră n-a fost aruncată. Erau 15.000 de oameni, dar au stat paşnici.
Pe data de 7 au ieţit mai mulţi oameni, cred că vreo 30.000 şi eu sper că investigaţia independentă să arate asta.
I.M.: Independentă faţă de cine?
N.T.: Tu vorbeşti de o scindare, ei au existat şi există în orice fostă republică a URSS-ului. Cu limba rusă lucrurile stau elementar. Cu ea se identifică toate minorităţile etnice care nu reprezintă majoritatea statelor fostei URSS. Cu limba rusa nu se identifică numai ruşii. Cu criteriul de vârstă al alegătorilor – există tineri, există homo sovieticus (cei uşor de influenţat). Asta-i baza electoratului comunist.
I.M.: Dar de ce ar fi mai greu de influenţat tinerii?
N.T.: Tinerii au un spirit mai critic. Ei au trăit schimbări. Sovieticii ofereau o viaţă sigură din acest punct de vedere. Viitorul era asigurat. Singurul adevăr e în ,,Dreptatea” (ziar comunist). ,,Dreptatea” scria că azi lucrurile stau cum au stat ieri. Era evident că dupa ’90 nu se va întâmpla nimic în sensul acesta, că ruşii nu vor ajunge să fie declaraţi minoritate sau cel puţin nu vor ajunge să fie identificaţi cu limba rusă. Noi în Republica Moldova avem şcoli pentru minorităţi: ucraineni, găgăuzi, etc. Nu s-a pus problema şi nu se va întâmpla niciodată să avem şcoli pentru minorităţi ruse. Adica ruşi, basarabeni, români…
N.M.: Sunt ţigani.
N.T.: Se încearcă o construcţie de identitate naţională statului moldovenesc.
I.M.: Şi este corect?
N.T.: Nu. Ni se impune să acceptăm faptul că orice minoritate etnică din Rep.Moldova şi basarabenii fi o masă uniformă, cu o identitate naţională care este statul Republica Moldova.
N.M.: Oamenii spun: “Dar noi suntem moldoveni şi istoria noastră a decurs fără România, noi suntem un stat independent, noi nu suntem români”.
N.T.: Orice moldovean îţi va spune asta: “eu sunt moldovean şi vorbesc moldoveneşte”; o să insist asupra limbii moldoveneşti, îţi dai seama, nu poţi să-i explicit unui ţăran că el vorbeşte limba română atâta timp cât 20 de km de Prut tot timpul a avut acces în cadrul Uniunii Sovietice la transmisiile Radiodifuziunii române. Nu sesizau niciodată asemanarea limbilor şi până astăzi insistă că ei vorbesc limba moldovenească şi că românii vorbesc o altă limbă.
N.M.: Şi asta a fost o politică naţională.
N.T.: După anii ’80, generaţia apărută a trăit o altă experienţă şi aceasta formează o altă clasă de alegători. Spirit reacţionar Chişinăul n-a avut niciodată şi n-a văzut încă 15.000 de oameni adunaţi. Nici pretenţia de mărire a bursei cu 20 lei nu ar fi adunat atâta lume.
I.M.: Aşadar, cum s-a strâns atâta lume?
N.T.: Cum s-au adunat atâţia, poţi să spui că prima a fost mouth to mouth şi a doua a reprezentat-o transmiterea sms-ului prin Orange. Şi asta presupune că a fost un caz particular transmis cu un mesaj alterat de la un om la altul,..
N.M.: Nu suntem naivi să credem ca am fost numai noi, tinerii, care am ieşit în stradă şi am adus schimbarea în viaţa noastră. Trebuie să înţelegem că au fost anumite forţe – nu neaparat politice – care au avut oarecare interese să ne ajute.
N.T.: Oricum, lucrul acesta se va masca, aşa cum s-au mascat lucruri evidente, cum ar fi prelungirea unui termen al unei hotărâri de Guvern în ianuarie, cu privire la eliberarea gratis a buletinelor de identitate ale rezidenţilor din Transnistria, cetăţeni ai Republicii Moldova. Aceştia încă au paşapoarte de tip sovietic. Mulţi dintre ei au avut posibilitatea, timp de un an, între 2006-2007, să-şi obţină în nişte centre administrative din Transnistria buletinele gratis.
I: Crezi că deocamdată nu este în interesul Guvernului?
N.T.: Efectul hotărârii de Guvern a fost extins din ianuarie 2009 până în 5 aprilie, la alegeri.
N.M.: A fost în interesul comuniştilor.
N.T. Şi aceştia au început să producă buletine de identitate.
I.M.: Au fost făcute publice lucrurile acestea?
N.T.: Nu, hotărârea de Guvern n-a fost făcuta publică, dar va fi. La noi, Guvernul lucrează în două direcţii. Una publică şi una secretă. De exemplu, se discreditează acum hotărâri pe care le-au luat comuniştii. Diferenţa între electoratul din 2007 de la alegerile locale şi 2009 este de vreo 250.000. Asta, dacă o raportam la 420.000 populaţia Transnistriei, ajungem la populaţia cu drept de vot. Plus, mai erau zvonuri…
I.M.: Pâna pe 5 aprilie a fost prelungită? Pentru a-i chema, a-i ajuta să voteze?
N.T.: Din punct de vedere formal, acesta era singurul mecanism care le acorda posibilitatea de a produce în masă buletine de identitate. Chiar fără acordul cetăţenilor de acolo.
I.M.: Apare pe undeva o evidenţă a lor?
N.T.: Nu. Aceştia sunt cetăţeni introduşi în baza de date a Ministerului de Interne, pentru că în cadrul programului de e-government, în 2001, când moldovenii au realizat importanţa tehnologiilor informaţionale pentru administrarea publică, au început implementări de genul acesta şi au planificat ca până în 2010 să digitalizeze toată baza de date de evidenţă a populaţiei. Respectiv, se zvoneşte că şi arhivele în hardcover, de evidenţă a populaţiei, au fost distruse. Adică până astăzi nu se ştie clar că există o singură bază de date digitală la Ministerul de Interne, care furnizează datele către CEC, pentru formarea listelor electorale.
Evident că singura condiţie pentru participarea la vot era sa existe fişa şi buletinul. Cu oamenii aceştia morţi, care n-au fost încă probaţi, sau cazul cel mai frecvent în fraudarea voturilor – o altă persoană înregistrată pe viza de reşedinţă a cuiva acolo unde ea nu este. Adică daca transnistrenii vroiau să voteze, trebuiau să aibă viză de reşedinţă într-un spaţiu controlat de Guvernul de aici. Adică persoanele care au primit buletin de identitate în Transnistria au fost trecuţi cu viza de reşedinţă în spaţiul în care comuniştii aveau mai mare pondere în Consiliu şi şi-au ales efectiv reprezentanţii în comisiile electorale locale şi au fraudat. Nu există scindare. Se încearcă o uniformizare. O politică corectă era de asimilare a minorităţilor sau chiar de oferire a unui cadru de minoritate.
I.M.: Dar n-au mizat comuniştii tocmai pe aceste diferenţe şi tocmai pe lipsa asta a uniformizării?
N.T.: Conflictul acesta care există acum e ciclic şi există numai atâta timp cât se vorbeşte despre asta. Această problemă este ridicată numai în perioadele electorale. Din punct de vedere al securităţii noastre sociale, cam aşa tindem să credem: că suntem fie un satelit al ruşilor, fie al Bucureştiului.
I.M.: La o vedere macrosocială, credeţi că Republica Moldova se poate descurca singură? Şi în probleme economice? Politice?
N.T.: Da!
I.M.: Criza economică nu afectează Republica Moldova? Are ea forţe proprii pentru a se descurca economic?
N.T.: De exemplu, comuniştii au venit într-un moment când bugetul era aprobat pentru anu 2001, singura soluţie pentru acoperirea restanţelor la pensii şi pentru mărirea pensiilor era acoperirea din Trezorerie. Jumătate din rezervele noastre valutare au fost folosite în acest sens. Ăsta a fost avantajul lor pe următorii 8 ani.
I.M.: Ei şi-au atras acea parte de populaţie?
N.M.: Da, pensionarii de la sate.
N.T.: Comuniştii oferă securitatea socială, chiar în imposibilitatea de a face asta.
I.M.: Securitate societală aş numi-o eu mai degrabă, luând în considerare şi problema migratiei…
N.M.: Nu s-au concentrat pe problema migraţiei şi au plecat mulţi oameni şi a fost în avantajul lor să se ocupe numai de categoria asta de vârstă şi de populaţia din mediul rural.
N.T.: Dar migraţia nu-i afectează de loc pe comunişti.
N.M.: Nu-i afectează pentru că cei care au plecat nu sunt electoratul lor, nu le-au dat posibilitatea să voteze peste hotare şi aşa au micşorat riscul de a nu primi câte mandate au primit. Le convine să plece tinerii şi să rămână bătrânii.
N.T.: În plus, CEC, în mod intenţionat, transmite un număr limitat de buletine de vot pentru fiecare centru, justificându-se că nu are o evidenţă exactă a celor care sunt, de exemplu, în Italia.
N.M.: Oficial, în 2007, 260.000 de moldoveni erau în afara ţării. Experţii spun că cifra reală ar fi fost cam de 600.000. Opoziţia spunea că 100.000. Eu nu cred. Cei 600.000 aveau vârste cuprinse între 25 şi 40 de ani.
I.M.: Un basarabean care nu se identifică cu statul şi pleacă peste hotare ce este? Român, rus?
N.T.: Asta nu-i atât de important, depinde unde pleacă. Noi avem cam acelaşi program din punct de vedere al redobândirii cetăţeniei. Mulţi au insistat asupra cetăţeniei duble. Unii din partea Guvernului României, unii din partea Guvernului Rusiei. Ei, mai mult, au insistat să-si creeze mecanisme pentru a elibera cetăţenie locuitorilor de aici. Pentru că una e dreptul constituţional românesc şi mostenirea istorică pe care o avem pentru a solicita cetăţenie română, şi care s-a îngreunat în loc să se uşureze, şi alta e ceea ce au făcut ruşii. Mecanismele lor legale sunt mult mai superficiale decât ale noastre. E mult mai uşor să obţii cetăţenia rusă decât cea română. Şi nu se ştie câţi cetăţeni moldoveni au cetăţenia rusă. Că dacă românii nu făceau prostia de a publica în Monitorul Oficial, ruşii nu aflau. Adica noi nu ştim, dar ruşii ştiu. Aceeaşi problemă e cu migraţia. 30% din cei care pleacă o fac ilegal. Sau dacă pleacă legal, o fac prin Ucraina pe baza buletinului şi noi nu controlăm, şi mai departe prin Polonia. Sunt vreo 5 rute de plecare ilegală.
I.M.: Dar tu cu ce te ocupi?
N.T.: Cu multe. Administrare 2 ani a unui reprezentant britanic pe nişa de echipamente şi consumabile, transport, distribuţie reţele de gaze şi apă. Apoi în domeniul IT până în prezent.
I.M.: Tu ce ai făcut pe 5 şi 6 aprilie?
N.T.: Am dormit.
I.M.: N-ai ieşit în Piaţă?
N.M.: Da, am fost.
I.M.: Crezi că au fost cruciale evenimentele acelea pentru demararea alegerilor anticipate?
N.T.: Nu, alegerile anticipate le-au demarat chiar comuniştii. Înainte de alegeri a avut loc la Moscova o întâlnire între Voronin şi Putin, în care s-a discutat problema Transnistriei. Era un proiect constituţional de federalizare a republicii, nici măcar de a oferi autonomie cum au găgăuzii. Evident că pentru asta iţi trebuia o majoritate constituţionala, de 67 de mandate. Comuniştii au mizat pe fraude pentru a aduna 67 de mandate. Când au obţinut numai 61, nu s-au mulţumit numai cu alegerea preşedintelui, au refuzat pentru ca să-l negocieze într-o eventuală coaliţie care să adune mandatele necesare. În caz că nu reuşeau, se foloseau de evenimentele din 7 aprilie pentru ca la anticipate să câştige. Şi au pierdut, pentru că tinerii s-au mobilizat şi au mers în teritoriu şi au vorbit sincer şi frumos despre răul comunist.
I.M.: Cui i-ar servi federalizarea?
N.T.: Ruşilor. Asta va însemna că ruşii vor avea nu doar dreptul de a-şi menţine forţa armată pe teritoriul Transnistriei, dar şi pe teritoriul Moldovei.
I.M.: Dar ruşii oricum găsesc tot felul de tertipuri. Avem exemplul Georgiei, nu?
N.M.: Pe data de 7, când deja toţi instigatorii au trecut la violenţe, ei în data de 8 aveau planul să provoace tinerii să meargă la Ambasada Rusă să distrugă, aşa cum a fost distrus Palatul Parlamentului şi Administraţia Preşedinţiei. Asta ar fi fost un indiciu că în spatele evenimentelor stă România şi ar fi fost considerată o lovitură de stat inspirată de România.
I.M.: Oare de ce nu s-a împlinit? S-au răzgândit în ultimul moment liderii ruşi?
N.T.: Nu. Ruşilor le vor conveni tot timpul ca precedent evenimentele din 7. Pentru că ei atunci , a doua zi, profitând de haos şi-au lărgit forţele pacificatoare reprezentate de ruşi, plus retragerea armatei, pentru că după tratatele de colaborare pentru securitate ruşii trebuie să menţină un anumit numar de arme în zona transnistreană. Ei şi-au luat angajamente să-şi retragă armamentul din Transnistria, dar vor motiva că zona este instabilă din punct de vedere politic şi nu-şi pot permite să retragă armele. Ruşi nu fac decat să arate precedente. În Georgia, evenimentele n-au fost provocate de rusi, ei s-au folosit de lipsa maturităţii politice a populaţiei.
I.M.: Se va ajunge la anticipate?
N.M.: Cred ca se va ajunge…
I.M.: Pentru cine va funcţiona pozitiv prelungirea termenului de alegeri?
N.M.: Depinde ce va face Puterea nouă timp de 3 ani cât nu vom avea alegeri. Am auzit că ieri a fost votat Procurorul General, o persoană care a reprezentat interesele Petrom, iar astăzi au negociat acest post cu comuniştii. Dar comuniştii îl vor vota pe Lupu preşedinte. Sunt niste negocieri subterane. Comuniştii au arătat timp de 8 ani că dacă promit ceva, asa vor face. Eu nu cred că ei vor vota. După cum se pare, au început o campanie electorală dură, dar şi faptul că Alianţa a negociat aşa ceva pentru o candidatura pentru Procurorul General mă face să ma gândesc: ,,oare acestea sunt schimbările despre care am vorbit?”. Şi pe postul preşedintelui Băncii Naţionale se vorbea despre candidatura nepotului lui Mihai Ghimpu. Problema nu e de nepotism, ci că a lucrat ca vicepreşedinte în Banca la Plahotniuc, tot un afacerist partener al lui Voronin. Asta arată că ei au rămas, deşi comuniştii au pierdut alegerile. Procurorul General are mandat 5 ani.
N.T.: Dar el poate fi demis. Problema e că moldovenii din clasa superioară au avut interese personale.
N.M.: Da, se vând foarte uşor şi bine, e vorba numai de preţ.
I.M.: După ce ai aflat că s-a pus în discuţie dosarul penal pe fapte, ce ai făcut zilele următoare?
N.M.: Am fost în Piaţă toată ziua.
I.M.: Nu te-ai temut că vei fi arestată?
N.M.: Am vorbit la microfon cred că prea mult, pentru că a doua zi s-a anunţat că Natalia Morari a fost arestată. De fapt nu a fost adevarat. Şi nici că Gabi Stati a fost arestat în Ucraina. Pe urmă am fost chemată la Procuratură şi am primit arest la domiciliu, a fost deschis dosar penal cu mai mulţi oameni şi eu am fost acuzată în baza a două articole: organizarea şi conducerea dezordinii de masă şi tentativă de uzurpare a Puterii. Pe urmă s-a renunţat la al doilea articol şi până acum am dosar penal deschis.
I.M.: Pe ce perioadă ai primit arest la domiciliu?
N.M.: Pe 10 zile.
I.M.: De pe ce dată?
N.M.: De pe 14, pentru că până atunci nu am mers acasă. Când am venit acasă, mă aşteptau.
I.M.: În permanenţă ti-au supravegheat casa?
N.M.: Da, zilele acelea peste tot era aşa. Şi m-au luat la Centrul de Combatere a Crimei Organizate. Cred că din cauza că interdicţia de a ma reîntoarce în Rusia în 2007, ca jurnalist, a fost foarte mediatizată şi de aceea s-au purtat altfel cu mine, am primit arest mai puţine zile decât alţii. Mulţi jurnalişti sunau şi întrebau de situaţia mea. De aceea democraţii au vrut să arate că ei tratează fără cruzime organizatorii protestului, care au primit doar arest la domiciliu, şi nu izolare.
N.T.: S-a primit ordin să se investigheze cazurile de tortură din data de 7 ca apoi pe toţi care au fost torturaţi să îi acuze de huliganism, etc. Şi toţi care erau în custodia Poliţiei, sau cei care au fost duşi în alte oraşe fiind prea mulţi, li se făceau dosare pur şi simplu. Venea judecătorul de instrucţie în comisariat şi făceau 10-20 de dosare. Şi alta era cu o anumită clasă. Dosarele fabricate erau cu probe – că aruncau o piatră-două, sau fără probe. Asta înseamnă că ei au dovada că au retinuţi, dar marea majoritate nici macar nu avea dovadă. Unii au fost torturati pe 7, iar a doua zi dimineaţă eliberaţi fără nici o dovadă.
I.M.: Dar au fost multe cazuri, ce se putea inventa?
N.M.: Cazul lui Boboc, care a fost ucis în bătaie cu armele de către politişti. Au fost martori care au auzit: ,,Nu-l mai loviţi,că a murit”. A fost facută o expertiză în care se spunea că el a murit din cauza unui gaz.
N.T.: În zilele din urmă se vorbea mult despre persoane dispărute, foarte mulţi morţi, violuri…
N.M.: Eu chiar nu am încredere că vom afla tot adevărul despre ceea ce a avut loc.
N.T.: Sigur nu vom afla. Îl avem pe Lupuşor care e prezent în organizare şi cel puţin dacă nu s-a ocupat direct de asta, ştia ce se întamplă.
N.M.: Ori cineva va fi numit dintre cei care… Vasi Popescu va fi găsit şi acuzat…
I.M.: Şi anume?
N.T:: Procuratura Militară.
N.M.: Sau investigaţia va avea loc mulţi ani, cum se face la noi în Moldova. Eu cred că mai mulţi oameni au interesul să nu se afle adevărul.
