Astăzi se împlinesc 31 de ani de la luptele de la Tighina unde, în timpul războiului de la Nistru din 1992, au avut loc cele mai violente confruntări între trupele basarabene și separatiștii transnistreni susținuți de armata rusă.
Desfășurată pe 19 iunie 1992, această bătălie a reprezentat un punct de cotitură în conflictul transnistrean, având implicații semnificative asupra suveranității și integrității teritoriale a Republicii Moldova.
Forțele separatiste transnistrene, sprijinite în mare măsură de trupe rusești și voluntari, au încercat să cucerească orașul Tighina. Importanța strategică a Tighinei consta în poziția sa geografică, fiind situată pe malul de vest al râului Nistru și controlând principala rută de acces între Republica Moldova și regiunea transnistreană.
Pe 19 iunie, a avut loc un atac al gardiștilor și cazacilor transnistreni asupra poliției basarabene din Tighina. Polițiștii au reușit să se mențină pe poziții, iar noaptea târziu în ajutor le-au venit alte detașamente de polițiști și voluntari de la Varnița.
În dimineața zilei de 20 iunie, orașul era în cea mai mare parte sub controlul trupelor din R. Moldova. Tancuri ale Armatei a 14-a a Federației Ruse au încercat să forțeze podul dinspre Tiraspol spre Tighina, dar au fost oprite de forțele R. Moldova.
Așa au început cele mai sângeroase lupte de pe întreaga durată a războiului de la Nistru. Timp de două zile, pe 20 și 21 iunie, asupra Tighinei s-a tras cu armament greu. Concomitent au fost atacate localitățile din vecinătate.
În luptele de la Tighina, un rol important l-au avut voluntarii, care și-au pus benevol viața în pericol, pentru a apăra integritatea Republicii Moldova.
În final, trupele ruse și cele transnistrene au reușit să forțeze podul și să intre în oraș.
Se estimează că în urma luptelor de la Tighina și-au pierdut viața aproximativ 200 de militari și civili basarabeni, iar alți 300 au fost răniți. De asemenea, bombardamentele au distrus fabrici, rețele de comunicații, locuințe (avariate 1.300, din care peste 60 distruse în totalitate). Atacurile și invaziile au determinat un exod în masă al populatiei civile din zona de conflict, circa 100.000 de persoane, potrivit unor estimări.
