Limba moldovenească există doar în limba haholă
Aşadar, Kievul a comis-o din nou. După ce Iuşcenko, persiflând ca un bădăran de cartier, a lăsat să se întrevadă că moldovenii ar fi nişte netoţi, Rada Supremă, într-un proiect de lege votat în prima lectură, stabileşte că româna şi moldoveneasca ar fi două limbi diferite.
Documentul prevede, între altele, că toate actele oficiale ale autorităţilor regionale şi locale vor fi traduse în limba rusă şi în limbile regionale.
Mă întreb acum ce s-ar fi întâmplat dacă în vreo regiune a Ucrainei ar fi locuit câteva mii de spanioli. Cum ar fi procedat Rada? Ar fi decretat două limbi diferite: spaniolă (español) și castiliană (castellano)? Hispanofonii, precum se ştie, pot să-și arate predilecţiile pentru o denumire sau alta. Astfel, în Catalonia şi Ţara Bascilor este preferat termenul „limba castiliană”. La fel şi în Argentina, Peru, Uruguay sau Paraguay. În cea mai mare parte a Spaniei, în Mexic, Cuba sau Republica Dominicană, dimpotrivă, se optează pentru „limba spaniolă”. În unele ţări (Bolivia, Chile sau Columbia) sunt folosiţi ambii termeni.
Uzul sau atestarea în Constituţie a unei denumiri, pe de o parte, nu exclude şi utilizarea altui termen, iar pe de altă parte, nu poate justifica sub nicio formă tratarea unei singure limbi ca două sau mai multe limbi diferite. Făcând acest pas regretabil, ucrainenii calcă de trei ori strâmb.
Mai întâi, Kievul face un gest politic inamical, provocând o dispută inutilă cu Bucureştiul şi Chişinăul. Mai apoi, ucrainenii, inventând pe cont propriu o nouă limbă, comit o ingerinţă în afacerile interne ale celor două state. Şi în fine, dar nu şi în ultimul rând, îi ofensează pe moldoveni, insinuând grosolan că aceştia ar fi purtătorii unei limbi primitive, şi nu ai unei limbi de cultură care ar avea în spate operă academică şi literară. Exact aşa procedează sârbii când se înverşunează să-i divizeze pe etnicii români din ţara lor în aromâni şi vlahi.
Ce-ar spune oare legislatorii de la Kiev dacă Bucureştiul sau Chişinăul ar coborî la nivelul lor de abordare şi ar vota un act normativ prin care ucrainenii ar fi catalogaţi drept trei neamuri diferite, împărţindu-i în „ruteni”, „haholi” şi „huţuli”. Şi ar mai stipula că limba „haholilor” diferă de cea a „rutenilor” sau „huţulilor”. Ar fi o speculaţie absurdă, fireşte, la fel de halucinantă ca divizarea prin literă de lege a românei în două limbi diferite.
