O măsură recentă (martie 2012) dispusă de Consulatul General al României din Cernăuţi ridică din nou problema dreptului de folosire în limba naţională (română) a patronimului persoanei aparţinând unui grup minoritar, ca şi recunoaşterea oficială a acestuia; cu alte cuvinte, respectarea art.11 din Convenţia Cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale.
Solicitanţii cetăţeniei române sunt invitaţi să depună împreună cu actul de identitate şi copia paşaportului eliberat de autorităţile statului, o precauţie aparent necesară pentru completarea dosarului. În realitate, având în vedere normele de transcriere aplicabile, rezultatul este contrar obiectivului urmărit.
În actul de identitate, numele românesc al petentului este tradus în lb. ucraineană , urmând întocmai o notorie practică sovietică. Politica „naţionalizării” onomastice are, în mod regretabil, o aplicare mult mai vastă, dar la fel de încăpăţânată, făcând din Gheorghe, Gheorghiev (Bulgaria ), din Bălaşa, Balaşevici (Serbia) sau din Ovidiu, Oleg (Transnistria), exemplele putând continua.
Astfel, Dumitru devine Dmytro, Ilie- Ilya, Gheorghe- Iurii, Vasile- Vasyl. Paşaportul aceluiaşi solicitant indică numele acestuia şi în lb. engleza, numai că traducerea patronimului deja rutenizat urmează normele lb. engleze şi în final, traducerea este a acestuia din urmă. Astfel că, petentul Tăciune Dumitru să zicem, devine atât în actul de identitate, în paşaport, şi în traducerea engleză Tacyn Dmytro. Tot astfel, Vornic este ortografiat Vornik, Tatiana figurează ca Tetiana , iar în alte cazuri, folosirea apostrofului – neuzitată în onomastica românească – transformă numele Olga în Ol’ha .
De precizat că Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie nu impune anexarea copiei paşaportului, fiind suficient actul de identitate, operaţia de „decodare” vizând numai recuperarea numelui românesc din patronimul corespunzător ucrainean.
Ca atare, masura dispusă unilateral de Consulatul român din Cernăuţi se impune a fi examinată de traducători specializaţi, lingvişti, soluţia urmând să ocrotească atât patronimul naţional (românesc), cât şi exactitatea datelor oferite de solicitantul îndreptăţit să obţină cetăţenia română. Consecinţele menţinerii acestor duble translări sunt directe, deoarece, după aprobarea petiţiei, solicitantul e pus iaraşi pe drumuri pentru a solicita, dupa caz, fie rectificarea numelui în instanţa de judecată, fie rectificarea pe cale administrativă.
Oricum ai da cu banul, Dumitru va rămâne Mitică, iar nu Dmytro, exigenţele procedurii stabilite prin Legea cetăţeniei române urmând să reflecte, în mod obligatoriu, această realitate.
Autor: Dr. Mihai Nicolae, pentru InfoPrut