Tematica unirii Republicii Moldova cu România a ajuns în atenţia Adunării Parlamentare NATO, în cadrul seminarului „Partenerii din Est: provocările contemporane și perspectivele de viitor”, organizat de AP NATO în cooperare cu Parlamentul Republicii Lituania şi care s-a desfăşurat la Vilnius, în perioada 18-19 iunie 2012.
Într-un discurs în care a pledat pentru perspectiva integrării euro-atlantice a Republicii Moldova, deputatul Boris Vieru, vicepreşedinte al Partidului Liberal din Republica Moldova, a precizat că “ultima opţiune strategică – integrarea poporului român“, care să îi aducă pe “toţi românii în aceeaşi Alianţă Nord-Atlantică”, ar putea fi aplicată în cazul în care cele două procese de integrare – cea în Uniunea Europeană şi cea în Alianţa Nord-Atlantică – nu se pot realiza.
Redăm mai jos discursul integral al deputatului liberal, aşa cum apare pe site-ul PL:
„Stimaţi Domnilor şi Doamnelor,
Partidul Liberal, pe care îl reprezint în calitate de vicepreşedinte, are formulat în Programul său politic obiectivul strategic de aderare a Republicii Moldova la Alianţa Nord-Atlantică. Acest obiectiv, însă – trebuie spus – nu se regăseşte şi în programul de activitate al Guvernului. Noi guvernăm în coaliţie şi orice guvern de coaliţie este suma unor compromisuri. În cazul nostru, compromisul este că avem ca obiectiv naţional strategic aderarea la Uniunea Europeană, nu însă şi integrarea euro-atlantică.
Partidul Liberal nu va abandona poziţia sa programatică, care în ultima perioadă îşi găseşte tot mai mulţi susţinători: Republica Moldova este un stat cu vocaţie europeană şi viitorul său este nu numai alături, dar şi înlăuntrul marii familii a popoarelor euro-atlantice. Acest viitor poate fi asigurat doar prin aderarea atât la Uniunea Europeană, cât şi la Alianţa Nord-Atlantică.
La etapa actuală există mai multe piedici în calea realizării acestui obiectiv. Cea mai serioasă dintre ele este ocupaţia militară de către Federaţia Rusă a regiunii transnistrene.
În perioada 2009 – 2012, parlamentarii noştri, liderii Alianţei pentru Integrarea Europeană au ridicat în repetate rânduri, – şi la nivel bilateral, şi în diferite foruri internaţionale – cea mai gravă problemă care marchează relaţiile bilaterale moldo-ruse – nerespectarea de către Rusia a angajamentului său internaţional de a-şi retrage armata din Republica Moldova, angajament asumat la Summit-ul OSCE de la Istanbul din anul 1999. Pe căi neoficiale, mesajul de răspuns a fost întotdeauna următorul: Rusia nu se va retrage din Transnistria, pentru că din 1999 şi până acum situaţia s-a schimbat – NATO a ajuns la frontiera vestică a Republicii Moldova. Prin urmare, Rusia trebuie să rămână în Transnistria pentru a stopa procesul de avansare a NATO spre Est.
Republica Moldova nu poate accepta un asemenea argument. Rusia nu are dreptul să ocupe o parte a teritoriului Republicii Moldova, pretinzând să-şi apere securitatea naţională din partea unei presupuse ameninţări NATO, cu preţul libertăţii Republicii Moldova.
Problema trupelor ruse din Transnistria este o problemă de securitate europeană şi credem că şi Uniunea Europeană, şi Alianţa Nord-Atlantică, şi SUA, prin instrumentele specifice pe care le au la dispoziţie, trebuie să se implice de o manieră mai consistentă pentru a determina Rusia să-şi retragă armata. De altfel, NATO, în Declaraţia finală a Summit-ului din mai a.c. de la Chicago, în articolul 47, menţionează faptul că-şi menţine angajamentul de a sprijini integritatea teritorială şi suveranitatea Republicii Moldova.
Stimaţi Domnilor şi Doamnelor,
Un alt obstacol pe calea integrării în comunitatea euro-atlantică este pretenţia Rusiei de a avea drept de veto asupra opţiunilor de securitate ale Republicii Moldova. Recent, vicepremierul rus Dmitri Rogozin a înaintat mai multe condiţii pe care Republica Moldova ar urma să le îndeplinească dacă doreşte ca reglementarea transnistreană să se soldeze cu succes, inclusiv menţinerea obligatorie a statutului de neutralitate, stipulat actualmente în Constituţie. Noi respingem asemenea condiţionări şi le considerăm ca aducând atingere suveranităţii noastre.
În concluzie, aş vrea să menţionez următoarele. Poate Republica Moldova să adere la Uniunea Europeană fără să aibă în vedere, ca obiectiv strategic, şi integrarea euro-atlantică? Teoretic, da. Practic, însă, nu cred că este posibil. Or, nu se poate imagina o Republică Moldova integrată politic în Uniunea Europeană, fără o integrare pe măsură în sistemul şi arhitectura de securitate europeană, bazată în prezent şi, cu siguranţă, şi în viitor pe Alianţa Nord-Atlantică.
Geografia noastră este aceea care ne obligă să urmăm calea euro-atlantică.
Aceasta ar fi o viziune din interior, dar bineînţeles că am dori un răspuns clar şi tranşant din partea partenerilor noştri din Uniunea Europeană. Dacă aderarea la Uniunea Europeană este imposibilă fără integrarea euro-atlantică, noi trebuie să cunoaştem acest lucru de pe acum şi să începem să desfăşurăm cele două procese de integrare în paralel şi concomitent.
Republica Moldova este în căutarea unei soluţii durabile care i-ar asigura securitatea pentru decenii înainte. În cazul în care, eventual, calea pe care am expus-o mai sus ar eşua, cetăţenii noştri au la dispoziţie ultima lor opţiune strategică – integrarea poporului român. Astfel, în final vom ajunge să ne regăsim toţi românii în aceeaşi Alianţă Nord-Atlantică.
Vă mulţumesc!”.