Pe 6 mai 1990 cortina de fier dintre URSS și România a căzut, iar românii de pe ambele maluri ale Prutului- despărțiți timp de 50 de ani- s-au reîntâlnit și au aruncat flori pe apa râului pentru a marca evenimentul. De aceea, acțiunea poartă numele simbolic „Podul de flori”, iar luni s-au împlinit 34 de ani de la acel moment.
La primul „Pod de flori”, organizat pe 6 mai 1990, dată la care frontiera către Basarabia a putut fi trecută fără acte, au participat peste un milion de oameni.
Podul semnifica frăția, dorința de apropiere, istoria comună a populației de pe cele două maluri ale Prutului. Această primă deschidere a granițelor dintre România și Republica Moldova s-a materializat în mii de flori aruncate în apa Prutului de pe ambele maluri.
În ziua respectivă, între orele 13.00 și 19.00, locuitorilor din România li s-a permis să treacă Prutul fără pașaport și viză. De-a lungul frontierei de 700 km de pe Prut, au fost create opt puncte de trecere: Miorcani – Pererita, Stânca – Costești, Iași – Sculeni, Ungheni – Pod Ungheni, Albița – Leușeni, Fălciu – Țiganca, Oancea – Cahul și Galați – Giurgiulești.
Al doilea Pod de flori a avut loc la 16 iunie 1991, ocazie cu care deja cetățenii din actuala Republica Moldova au putut intra în România fără acte. Chiar dacă scopul re-unificării nu a fost atins atunci, momentul „Podurilor de flori” a reactivat multor oameni conștiința faptului că indiferent de ce parte a Prutului trăiesc, aparțin unui singur neam.
