Interviu Info-Prim Neo cu preşedinta Seimului Republicii Lituania, Irena Degutienė
– În perioada sovietică, Lituania era un foarte puternic centru de atracţie pentru moldoveni. Atractive erau felul de a se ţine, de a vorbi, de a-şi trăi viaţa al lituanienilor, într-un fel, mai altfel, mai occidental decât al nostru, ni se părea nouă atunci. În perioada mişcării de renaştere naţională, de la sfârşitul anilor 80 ai secolului trecut, Lituania a devenit un fel de model de ţinută pentru moldoveni şi chiar un sprijin în acele condiţii. De exemplu, primul ziar cu caractere latine din Moldova contemporană s-a tipărit mult timp în ţara dumneavoastră, era adus, nu fără riscuri, de la depărtare foarte mare şi „sorbit” aici, la noi, pagină cu pagină. Drept confirmare a acestei atitudini mai deosebite să ne amintim că moldovenii au recunoscut Independenţa Lituaniei, primii în lume şi înainte de destrămarea URSS. Acum, la cea de-a 20-cea aniversare de la stabilirea relaţiilor diplomatice dintre ţările noastre independente, cât de aproape sau de departe am ajuns să fim unii de alţii, moldovenii şi lituanienii, comparativ cu acea perioadă?
– Aţi sesizat foarte exact: noi suntem şi aproape, dar şi departe unii de alţii. Suntem aproape, pentru că, într-adevăr, Lituania manifestă o mare simpatie pentru Moldova şi, totodată, un sentiment de compasiune pentru faptul că dumneavoastră vă confruntaţi cu diverse probleme şi greutăţi. În Lituania nu există deficit de dorinţă de a vă întinde o mână de ajutor şi prietenie în diverse domenii. Totodată, noi suntem şi departe unii de alţii, pentru că noi suntem temporar separaţi de frontierele Uniunii Europene, iar relaţiile dintre statele noastre încă nu sunt acelea pe care ni le-am dori cu toţii.
Mă bucură această apropiere a popoarelor noastre şi sper că această cooperare pe care o dezvoltăm între ţările noastre va elimina toate frontierele şi obstacolele care, deocamdată, nu permit popoarelor noastre să fie tot atât de aproape, cum au fost popoarele lituanian şi moldovenesc în anii grei ai ocupaţiei.
– Până la mijlocul anilor 90, iarăşi secolul trecut, procesul de reforme în Republica Moldova era comparabil cu cel din ţara dumneavoastră, în particular, şi din toate Ţările Baltice, ex-sovietice, în general. Cei care vroiau să ne flateze, spuneau uneori că la noi merg chiar ceva mai dinamic. Într-un moment însă drumurile noastre s-au despărţit. Lituania, alături de celelalte două state baltice, este de câţiva ani în Uniunea Europeană, să înţelegem că datorită acelor reforme, iar Republica Moldova a rămas să oscileze şi între Est şi Vest, şi între voinţa şi capacitatea de a duce reformele la capăt, şi după multe alte criterii. De ce credeţi că se întâmplă aşa, în condiţiile în care am avut împreună un acelaşi punct de start, aceleaşi şanse, se pare, de schimbare spre bine a vieţii?
– Hotărârea cu care am realizat reformele în Lituania a fost determinată de decizia Uniunii Europene de a acorda Lituaniei perspectiva de a deveni membru al Comunităţii. Pentru a deveni membru al UE, Lituania urma să accepte regulile europene care, la rândul lor, au şi contribuit la realizarea transformărilor politice şi economice în ţara noastră. Un mare rol l-a jucat şi faptul că noi ne aflăm în zona Mării Baltice, iar Ţările Nordice au fost interesate de faptul ca Ţările Baltice să devină membri ai familiei europene comune. Ţările de Nord au transmis statelor baltice practica lor înaintată, au asigurat o susţinere diplomatică în procesul de adoptare a deciziilor politice ale Uniunii Europene.
Continuare INFO-PRIM-NEO
Foto: www.3.lrs.lt